Tandemul Kovesi-Dîncu şi demolarea lui Iohannis

Lui Iohannis i se pregăteşte ceva. Încă de la alegerea în funcţia de preşedinte al României, Klaus Iohannis a fost răsfăţatul Sistemului. Timp de şapte ani, actualul preşedinte nu a avut parte de nicio campanie de presă negativă, iar dezvăluirile despre „slăbiciunile” mandatului său au lipsit cu desăvârşire. Practic, Iohannis a fost un preşedinte „rupt din Rai”.

FOTO Administrația Prezidențială

O performanţă uluitoare, dacă îl comparăm cu predecesorii săi care, oricât de puternici au fost, tot s-au văzut „tăvăliţi” până la extrem atât de presă, cât şi de adversarii lor politici. Misterul liniştii de care s-a bucurat Iohannis în cele două mandate ale sale este cu atât mai dubios mai ales că, în cea mai mare parte a timpului, neamţul a avut parte de guverne ostile, de la  cel condus de Victor Ponta, până la guvernele PSD dirijate de Liviu Dragnea. 

De ceva vreme, însă, pare că astrele, care altădată ţineau cu Iohannis, nu îi mai sunt chiar atât de favorabile.  Mai întâi a venit lovitura primită prin intermediul prietenului Michael Schmidt, a cărui firmă a câştigat licitaţia cu dedicaţie organizată de Poliţia Română pentru achiziţionarea a 600 de automobile BMW. Apoi, un pumn direct în plex încasat chiar de la fosta şefă a DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Aflată la Bucureşti, pe actuala şefă a Parchetului European a apucat-o brusc cheful de făcut dezvăluiri despre episodul plecării sale din fruntea DNA. Un eveniment care s-a petrecut în urmă cu mai bine de patru ani şi care nu pare a fi o preocupare aflată pe „agenda populaţiei”, mai ales că, în acest moment, românii sunt mult mai interesaţi de problema facturilor, decât de justiţie. Astfel, într-un interviu acordat unui site de ştiri, Laura Codruţa Kovesi a dezvăluit faptul că preşedintele Iohannis i-a cerut demisia în vara anului 2018.

„Da, este un lucru pe care nu l-am făcut public. A fost o discuție între noi. N-am considerat că trebuie să fac public acest lucru. Mi-a cerut demisia. Am refuzat. Rolul meu nu este să ajut președinții să treacă peste momente delicate când trebuie să explice propriile lor decizii. Nu mă consideram vinovată cu nimic. Așteptam să ….la finalul mandatului, dacă am fost revocată, cineva măcar să mulțumească pentru ce am făcut, nu să-mi ceară demisia” – a fost torpila lansată de Laura Codruţa Kovesi în direcţia Palatului Cotroceni.

În România urmează să fie alegeri abia în anul 2024. Multe şi grele. Practic, peste doi ani urmează să se reseteze întreaga scenă politică. Deci, se pune întrebarea de ce a ales Laura Codruţa Kovesi să facă o dezvăluire atât de grea într-un moment atât de inoportun din punct de vedere electoral când nici ea, dar nici alţi actori politici nu au absolut nimic de câştigat?

De ce nu a vorbit despre episodul demisiei în anul 2019, când putea să-i pună o piedică serioasă lui Klaus Iohannis în drumul pentru obţinerea celui de-al doilea mandat de preşedinte? Sau de ce nu a păstrat „glonţul de argint” pentru campania electorală din  anul 2024? Chiar dacă neagă că îşi doreşte să candideze pentru funcţia de preşedinte, dezvăluirea făcută de Kovesi ar fi putut ajuta foarte mult un alt candidat în drumul spre Cotroceni.  

Răspunsul este destul de simplu. Pentru că Laura Codruţa Kovesi nu a făcut această dezvăluire pentru publicul intern, pentru electoratul simplu din România, ci pentru un public ceva mai sofisticat şi cu ceva mai multă putere, aflat în plan extern. Practic, dintr-o singură frază, Laura Codruţa Kovesi, care din poziţia de şefă a Parchetului European se bucură de ceva mai multă trecere în cercurile de putere externe, i-a conturat lui Iohannis un profil absolut devastator.

Astfel, prin vocea Laurei Codruţa Kovesi, puternicii lumii au aflat că România, o ţară extrem de importantă în războiul declanşat de Putin în Ucraina, este condusă de un preşedinte laş. Klaus Iohannis nu numai că i-a cerut Laurei Codruţa Kovesi să îşi dea demisia, pentru a-şi proteja propria imagine, dar s-a mai şi ascuns după fustele purtătorului de cuvânt, atunci când a anunţat revocarea acesteia din fruntea DNA.

Publicul extern a aflat, de asemenea, că Iohannis este un preşedinte fricos. Teama de o eventuală suspendare din funcţie, în cazul în care ar fi refuzat revocarea Laurei Codruţa Kovesi, a cântărit mai mult pentru Iohannis, decât apărarea justiţiei şi toate principiile pe care le fluturase cu atât de multă generozitate în campania electorală.

Nu în ultimul rând, dezvăluirea Laurei Codruţa Kovesi scoate la iveală şi imaginea unui preşedinte supus borfaşilor care vizau îngenunchierea justiţiei. Or, dacă Iohannis nu a tăria psihică şi emoţională ca să facă faţă presiunilor unui individ şters, cum este Liviu Dragnea, oare cum ar putea acesta să reziste în faţa imenselor provocări pe care le presupune un război de o asemenea amplitudine?

Campania care vizează demolarea imaginii lui Klaus Iohannis în plan extern este continuată de fostul ministru al Apărării, Vasile Dâncu, care şi-a argumentat demisia din fruntea ministerului cu un atac extrem de dur la adresa lui Klaus Iohannis:„Motivez gestul meu prin perspectiva imposibilităţii colaborării cu Preşedintele României, comandantul suprem al Armatei”.

Când şefa Parchetului European şi ministrul Apărării, doi oameni care nu aruncă foarte uşor cuvinte la întâmplare, spun că România are un preşedinte care cedează uşor presiunilor, este laş, fricos, instabil psihic şi emoţional şi nu are capacitatea de a colabora instituţional, punând în pericol funcţionarea Armatei şi siguranţa naţională a ţării, dar şi funcţionarea trupelor NATO, înseamnă că NATO are o mare problemă în plin conflict militar.

În acest context, nu ar trebui să ne mire prea tare dacă în perioada următoare vom începe să vedem presiuni externe pentru o eventuală demisie a lui Klaus Iohannis din funcţia de preşedinte al României. Dar nu pentru a merge Secretar General al NATO, ci pentru a fi trimis la lada de gunoi a istoriei. Războiul e pentru lideri puternici, nu pentru personaje instabile care pun în pericol funcţionarea NATO.