Taina rugăciunii

Rugaciune

La câte discuţii nu asistă omul în viaţa lui? Sau câte fragmente de discuţii nu auzim de-a lungul timpului? Câte nisipul mării şi câte stelele?! Şi totuşi, doar puţine rămân întipărite în minte, uneori din fericire, alteori din nefericire. Ei bine, eu am una fericită de povestit aici.

Bunica Iova era o femeie foarte credincioasă, în credinţa simplă a omului de la ţară. Făcea rugăciuni, mergea la biserică, dar mai ales chiar credea cu adevărat în puterea de vindecare, de izbăvire şi de mântuire a lui Dumnezeu. Mi-o amintesc odată, când a căzut la pat, a chemat preotul să-i citească slujba sfântului maslu şi ziua următoare era în picioare prin puterea credinţei. A şi murit frumos şi uşor, în braţele fiicei ei.

Bunicul Danu era aproape opusul bunicii Iova. Nu-i plăceau popii şi biserica, avea îndoielile lui raţionale asupra istoriilor creştine, destul de impresionant pentru un om care părea un ţăran simplu, dar care de fapt era un om umblat şi trecut prin multe situaţii şi locuri pentru epoca lui. Îi plăcea să colinde înainte de Crăciun, dar cele mai multe cântări erau nişte „colinde laice” preceştine (sau semicreştinate) din satul lui de baştină, Inuri (Alba), o localitate azi uitată de lume, dar purtătoare de vestigii arheologice importante care acoperă neoliticul, epoca fierului, epoca bronzului, epoca daco-romană.

Născuţi în jurul lui 1905, bunicii au amândoi peste 80 de ani în istoria mea, şi nu-mi amintesc decât un mic fragment din această discuţie, un schimb de replici demn de Pateric. Într-o seară de iarnă, nu ştiu cum şi în ce context, bunica îi reproşează bunicului – de faţă fiind eu ca şi cum nu aş fi – că el nu se roagă niciodată, că e bătrân de-acum şi că ar face bine să se mai roage şi el din când în când. Şi în acest moment are loc o replică şi o mărturisire specială a bunicului: „Ce ştii tu, tu muiere, că eu din copilărie, de când eram cioban la oi, zic Tatăl nostru în fiecare seară înainte să mă culc, dar nu tare ca tine, ci în mintea mea.”. Bunicul Danu şi bunica Iova sunt căsătoriţi, soţ şi soţie în aceeaşi casă de mai bine de 60 de ani, şi bunica nu a ştiut niciodată că bunicul se roagă înainte să se culce; în fiecare seară, timp de 60 ani sau mai bine!

Taina rugăciunii bunicului. Să nu ştie stânga ce face dreapta, cu adevărat, în viaţă şi pe viaţă.