Tablou de toamnă cu iarnă în fundal

Dacă în restul Europei, iarna coboară de la Nord,. aici, în Centru și Est, ea vine de la Răsărit, dinspre Munții Ural. Și nu vine singură, aduce și Gerul, uneori și Viscolul, alteori chiar Războiul. Și nu are nevoie de poduri pentru a traversa Niprul.

Foto: Foto: X

Toamna, la acest război, nu se mai numără bobocii cât rasputița și frigul care vine.

Începând cu luna august, analizele despre ceea ce se va întâmpla în perioada următoare pe frontul din Ucraina se duc invariabil către cele două constante meteorologice și climatice care, în alte vremuri, puteau face diferența dar care, de la un timp, au început să-și piardă puterea de seducție dramatică.

Dronele nu se mai  lasă impresionate de ploile lungi de toamnă, da, ceața complementară este o problemă – asta e, dronele trebuie ”să vadă” - dar de ea suferă toată lumea.

Iar viscolul care însoțește temperaturile scăzute s-ar putea să fie mai ușor de suportat în adăposturile săpate în cernoziomul Donbasului, decât în apartamentele din Kiev care se încălzesc noaptea doar de la cercul sticlos al lunii.

Și, totuși, aceste două cuvinte, rasputiță și iarnă,  se vor regăsi în aproape orice prognoză de bătălie din următoarele câteva luni, vor ajuta să se explice victoriile, vor fi invocate pentru a demonstra de ce s-au pierdut lupte și bătălii.

Poate chiar și războiul, cum s-a mai întâmplat.

Pentru că povestea războiului este una plină de clișee, iar unele se mențin și după ce luptele se încheie și vine pacea.

Are nevoie și istoria să-și afle anticipat temele care vor alcătui narațiunea finală, de victorie sau de înfrângere și pe cine poate da vina.

Am ieșit din septembrie, am intrat în octombrie 2026.

Operația ”Wildberries” de 40 de zile pentru ”influențarea Rusiei”, declanșată de Kiev la sfârșitul lunii iunie, se află acum la 100 de zile distanță și continuă sârguincios, cu vârf de sarcină deja atins în timpul alegerilor pentru Duma de Stat.

Operația rusă de răspuns continuă și ea, peste 300 de bezinării, peste 500 de locomotive aflându-și obștescul morman de cenușă și fier după contactul cu noile tipuri de drone Geran.

După calcule permise de statistici generale, benzinăriile sunt doar vreo 10% din total, dar au trecut numai câteva luni de când au devenit ținte predilecte, majoritatea acestora fiind în preajma liniei de front, tocmai acolo unde logistica trebuie să funcționeze non stop dacă se dorește ca această linie să nu se rupă.

În câteva regiuni din estul țării benzinăriile nu mai sunt decât locuri unde să-ți faci selfie cu fum și flăcări în fundal.

Foto: Foto: X

La capitolul locomotive, procentul celor lovite este cel puțin dublu, dar operațiunea de distrugere a acestora este mai veche și mai egal distribuită pe teritoriul aflat sub controlul Kievului.

Dacă știți vreo soluție pentru transporturile bunurilor de tot felul, fără să poată fi folosite căile ferate, transporturile auto sau porturile de la mare și fluviu, să mi-o spuneți și mie ca să o comunic celor interesați.

Benzinăriile și locomotivele sunt, ca să spunem așa, pierderi la categoria ”ușoară”, cele mijlocii și cele grele fiind 90% din depozitele ucrainene de mărfuri online, toate cele cinci porturi rămase sub controlul Ucrainei la Marea Neagră, porturile dunărene, hidrocentrale și termocentrale, iar de câteva zile, chiar și podurile kievene peste Nipru.

Ruperea în două a capitalei ucrainene poate paraliza Ucraina de dincolo de Nipru, poate tăia legăturile dintre armata ucraineană și spatele politic, aprovizionarea cu resurse umane și logistice, cele care îi asigură reziliența, puterea și vitalitatea.

În aceste condiții, discuția despre rasputiță și frig devine aproape trivială, dar o purtăm, totuși, pentru că nouă - și cititorilor noștri - ne plac lucrurile simple.

Între timp, putem discuta și despre alte subiecte, de exemplu de ce a crezut președintele Zelenski, cândva, pe la începutul verii, că Ucraina își poate permite o campanie de atacuri de drone cu rază lungă de acțiune asupra unor ținte economice și militare ruse situate adânc în teritoriul inamic.

Oficial, campania care a urmat a fost prezentată ca o încercare, prin escaladare,  de a aduce Rusia la masa tratativelor.

Un articol publicat de platforma ”Responsible Statecraft” prezintă, însă, cum s-au aliniat planetele pentru cooperarea dintre industria producătoare de drone performante, ucrainene și ale partenerilor, și marile companii de servicii digitale care sprijină Ucraina.

Altfel spus, mijloacele de atac s-au întâlnit cu cele de identificare digitală a țintelor, de alegere a traiectoriilor de lovire, de evitare a bruiajului inamic.

Printre companiile implicate în această campanie, autorul, Ted Snider, enumeră Microsoft, care a anunțat, în această vară, extinderea sprijinului pentru Ucraina, tehnologic și de securitate cibernetică, cel puțin până la sfârșitul anului 2027.  

În enumerare urmează Palantir, care a oferit în prima parte a războiului servicii gratuite Kievului folosind, însă, războiul din Ucraina pentru a-și testa noile tehnologii emergente și pentru a dezvolta softurile de IA pentru analiza câmpului de luptă și identificarea soluțiilor pentru planificarea și coordonarea operațiilor cu drone în adâncimea teritoriului inamic.

În luna mai, anul acesta, compania Palantir, anunța un parteneriat cu toate ministerele ucrainene pentru introducerea IA în tot ceea ce înseamnă efortul de război, indiferent dacă e vorba de servicii militare sau civile.

Răutăcioșii ar putea spune că așa arată un proces de preluare a securității unei țări pe persoană juridică privată, dar cine suntem noi să putem judeca?

Oricum, ultimii patru ani au fost cu spor pentru Palantir, de la 25 miliarde de dolari valoare de piață în 2022, a ajuns în prezent la aproape 450 de miliarde, cam cât PIB-ul României.

A contribuit la aceasta, pe ici, pe colo, și războiul din Ucraina.

Foto: Foto: X

Și mai este și sistemul satelitar Starlink al lui Elon Musk.

Beneficiile pentru armata ucraineană sunt majore: comunicații, monitorizare a trupelor ruse, selectarea țintelor.

Aparent, Elon Musk nu a fost de acord cu utilizarea sistemului pentru efectuarea loviturilor ucrainene în adâncimea teritoriului rus, dar un alt comentator de la aceeași platformă analitică, Jennifer Kavanagh, afirmă că ”Ucraina nu ar putea desfășura actuala campanie militară fără sprijinul Starlink”.

Pentru serviciile Starlink furnizate Ucrainei, turcu', pardon, Polonia plătește 50 de milioane de dolari pe an.

Cum s-ar spune la Kiev: ”Друг пізнається в біді”, sau la Varșovia ”Prawdziwych przyjaciół poznaje się w biedzie” sau la București: ”Prietenul la nevoie (sărăcie, n.n.) se cunoaște”.

Revenind la Microsoft, în articol se arată cum se închide cercul:

-      la începutul războiului, de fapt cu o zi înainte, pe 21 februarie 2021, compania a reușit blocarea a peste 300 de atacuri cibernetice ruse care aveau ca țintă guvernul ucrainean;

-      peste ceva mai mult de patru ani, 16 din 17 ministere ucrainene aveau deja mutate, tot cu sprijinul acestei companii, arhivele digitale pe cloud.

Totalul sprijinului financiar oferit de Microsoft Ucrainei a ajuns la 700 de milioane de dolari.

Dacă această companie ar fi fost o țară, s-ar fi aflat printre primii 25 de parteneri internaționali ai Kievului.

Marile companii au ieșit din neutralitatea tehnologică și au ales pe cine să sprijine și împotriva cui să lupte cu mijloacele proprii.

E mai mult ideologie decât capitalism, dar alegerea urmează la sânge linia adoptată de statele în care sunt înregistrate, deci nu pare a fi o contradicție.

Sigur, sprijinul pentru opțiunile tehnologico - militare nu este neapărat în favoarea păcii, dar acestea sunt detalii.

Sau poate chiar asta e ideea.

Foto: Foto: X

De la ruși vine frigul

Versurile de la cântecul formației Proconsul sunt ceva mai blânde decât titlul: ”De la ruși vine ploaia” dar, e adevărat. pe vremea aceea anotimpurile din Est erau mai soft, nici noi nu știam ce poate veni de la ruși, între timp globul s-a încălzit cam mult prin alte părți și are nevoie de temperaturi scăzute în contrapondere.

Dacă se întâmplă să fie în preajma noastră, asta e, ghinion!

De problema iernii care vine, de fapt de planurile Rusiei pentru a face Ucraina să sufere cât mai mult în acest anotimp, se ocupă ”The New York Times”.

Publicația chiar prezintă un plan al Moscovei, interceptat de serviciile de informații ucrainene și arătat la Paris partenerilor europeni de către ministrul Denis Șmihal, în care sunt detaliate operațiile puse la cale de ruși, în iarna care vine, pentru îngenuncherea Kievului.

Ceva nu e în regulă cu numerele, în plan se afirmă că Moscova intenționează să folosească 1000 de rachete, drone și bombe pentru distrugerea sistemului energetic ucrainean.

Problema e că acest număr se atinge rapid în doar câteva zile, rușii nu au făcut deloc economie de muniție în ultima perioadă, nu e nevoie de o toamnă întreagă, probabil s-a uitat un ”0” pe undeva.

În rest, sunt enumerate direcțiile pe care se va concentra escaladarea rusă:

- stațiile electrice și transformatoarele, hidrocentralele și termocentralele, centralele termice urbane;

- stațiile de conectare la rețea ale celor trei centrale nuclearo – electrice funcționale rămase sub controlul Kievului;

- sistemele de furnizare a apei, stațiile de pompare și tratare;

- infrastructura de încălzire urbană din marile orașe.

În rezumat, este vorba de blocarea furnizării de energie electrică, apă și căldură, în special în marile orașe.

Foto: Foto: X

Pentru o viață decentă, nu mai rămâne nimic.

Sunt evidențiate ca obiective prioritare Kiev, Harkov și Odessa unde, se spune în documentul respectiv, obținut și de NYT, ar putea fi distruse 90% din capacitățile celor trei domenii.

Documentul nu poate fi autentificat independent, publicația precizând doar că e datat în luna august și e scris în limba rusă.

Cam puțin pentru un plan atât de mare.

Sigur, realitatea din teren este ca în document, poate chiar mai dificilă, dar obiectivul prezentării lui a fost mai curând să arate partenerilor modul organizat, deliberat și agresiv în care acționează Moscova, care nu se sfiește să provoace o criză umanitară în Ucraina.

În subsidiar, enumerarea domeniilor și direcțiilor în care se vor produce aceste atacuri ruse este și o listă care anticipează următoarele nevoi și cereri de finanțare ale Kievului.

Ministrul Șmihal a pus punctul pe ”i” când a sintetizat contextul dramatic al prezentării documentului: „Partenerii noștri, la fel ca noi, au fost șocați de cinismul acestuia, de acest calcul rece, terorist, privind modul de a ne distruge sectorul energetic”.

Acum are mai puțină importanță dacă documentul e real sau nu, sau dacă el a fost produs doar pentru a convinge partenerii europeni că Ucraina va trece prin momente mult mai grele în iarna care vine decât în toate cele patru anotimpuri similare anterioare.

Nu e niciun secret că escaladarea rusă, pe care Kremlinul o prezintă drept contra-escaladare - un fel de replică gen ”dar cine a început primul?” - este una fără menajamente, cum nu s-a mai întâmplat niciodată în cele aproape 1700 de zile de la începutul războiului.

O escaladare care depășește conținutul acestui document, atacurile ruse urmărind în ultimele zile și fracturarea capitalei în cele două părți, de Vest și de Est, în fapt și izolarea Ucrainei de dincolo de Nipru, armata ucraineană fiind acum nevoită să poarte lupta cu spatele la fluviu.

De la ruși vine gerul.