Analiză Cum poate reuși Europa într-o lume post-americană și de ce Ucraina face parte din răspuns

Într-o lume marcată de războaie, tensiuni geopolitice și incertitudini privind viitorul relației transatlantice, Europa este tot mai des obligată să își redefinească rolul strategic. În acest context, experiența Ucrainei în fața agresiunii ruse este privită de unii analiști drept un posibil model pentru modul în care continentul ar putea învăța să își apere interesele într-o eră tot mai puțin dependentă de sprijinul american.

VOlodimir Zelenski la reuniunea liderilor europeni/FOTO:EPA/EFE

„Cred că uneori am ratat oportunități de a asculta”, declara președintele francez Emmanuel Macron în fața unui public din Europa de Est, la Forumul GLOBSEC de la Bratislava, în iunie 2023, într-un discurs care încerca să reducă prăpastia dintre vechii și noii membri ai Uniunii Europene.

La acea vreme, Macron vorbea despre necesitatea unei „treziri strategice” europene. La trei ani distanță, această transformare rămâne, în mare măsură, incompletă.

Pentru o Europă obișnuită cu umbrela de securitate a Statelor Unite și cu un sistem internațional relativ previzibil, actuala realitate geopolitică — una dominată de competiție dură între puteri — s-a dovedit dificil de gestionat.

O Europă puternică, dar incomplet pregătită

Uniunea Europeană nu este nici cel mai mare, nici cel mai bogat și nici cel mai bine înarmat bloc global. În plus, este marcată de diviziuni persistente între statele membre și nu include actori europeni majori precum Regatul Unit sau Ucraina.

Dacă Europa dorește să își recapete relevanța strategică, primul pas ar fi integrarea Ucrainei și asumarea lecțiilor pe care această țară le oferă, susține, în Kyiv Independent, Dalibor Rohac, cercetător principal la American Enterprise Institute.

Lecția Ucrainei: supraviețuirea în inferioritate

În fața unui adversar mult mai puternic, Ucraina a reușit să reziste și să stabilizeze frontul, devenind un caz rar de „supraviețuire strategică” într-un conflict de uzură.

Prin lovituri precise și cu cost redus, Kievul a mutat războiul în adâncimea teritoriului rus, vizând infrastructura energetică și forțând Moscova să își redistribuie resursele de apărare aeriană.

Fără flotă proprie, Ucraina a neutralizat în mare măsură controlul Mării Negre exercitat de Rusia și și-a extins influența prin parteneriate tehnologice și de apărare cu state din Golf, dar și cu Germania și Statele Unite.

Europa trebuie să joace după propriile reguli

Pentru Europa, concluzia este una clară: competiția globală nu poate fi câștigată prin imitarea marilor puteri, ci prin utilizarea propriilor avantaje, susține cercetătorul.

Încercarea de a concura direct cu China sau Statele Unite în termeni de dimensiune economică sau capacitate militară este considerată de mulți analiști o strategie nerealistă.

În schimb, Uniunea Europeană trebuie să își identifice punctele forte și să le valorifice strategic, inclusiv prin exploatarea vulnerabilităților competitorilor săi.

Europa dispune de stabilitate juridică, stat de drept și o piață extinsă — elemente din ce în ce mai valoroase într-un context global instabil.

De asemenea, continentul rămâne un centru important pentru industrii de vârf, inclusiv producția de echipamente pentru semiconductori și sectoare farmaceutice și chimice avansate.

Între ambiții și constrângeri structurale

Totuși, progresul în direcția unei autonomii strategice europene a rămas limitat.

O populație îmbătrânită și sisteme sociale costisitoare îngreunează inițiativele comune în domenii precum apărarea sau independența energetică, mai ales în absența unei discipline fiscale comune solide.

În plus, există o dimensiune psihologică importantă: multe state membre continuă să se raporteze la o ordine atlantică trecută, în ciuda schimbărilor evidente din sistemul internațional.

Dependențe persistente și vulnerabilități globale

Deși Europa a redus dependența de resursele energetice rusești, rămâne expusă fluctuațiilor piețelor globale de petrol și gaze.

Eforturile de construire a unei industrii europene de apărare sunt inegale și încetinite de temeri legate de reacția Washingtonului — care, în mod paradoxal, cere Europei să își asume mai multă responsabilitate, dar reacționează sensibil atunci când acest lucru se întâmplă în afara cadrului american. Unele dependențe structurale, în special în domeniul tehnologic și militar, vor rămâne probabil pe termen lung.

Ucraina ca model strategic

Totuși, experiența Ucrainei arată că Europa nu are nevoie de soluții identice pentru fiecare problemă, ci de o gândire strategică coerentă.

O astfel de abordare ar permite Uniunii Europene să devină un actor indispensabil pentru partenerii săi și capabil să impună costuri reale adversarilor săi în multiple domenii.

Semne timpurii ale unei schimbări

Deși fragmentată, Europa a demonstrat în ultimii ani o capacitate de adaptare mai mare decât se anticipa.

Zona euro a rezistat crizelor din anii 2010, iar statele europene au reușit să compenseze parțial reducerea sprijinului american pentru Ukraine, inclusiv prin finanțarea unor pachete majore de asistență.

În același timp, Uniunea Europeană a reacționat ferm la presiuni externe, consolidându-și poziția în fața unor tensiuni geopolitice tot mai imprevizibile.

Mesajul central al analiștilor este că Europa se află într-un moment de tranziție strategică, dar fără o direcție pe deplin consolidată.

Pentru ca această „trezire” să devină realitate, ea trebuie transformată din reacție punctuală la crize într-o politică permanentă, coerentă și susținută — una care să reflecte noile realități ale puterii globale.

Convingerea lui Putin că poate „supraviețui Occidentului” este testată pe mai multe fronturi

Strategia președintelui rus Vladimir Putin începe să prezinte fisuri vizibile, atât pe plan extern, cât și în interiorul Rusiei.

Marți, 19 mai, liderul de la Kremlin s-a deplasat la Beijing, pentru un summit cu președintele Chinei, Xi Jinping. Spre deosebire de vizita recentă a președintelui american Donald Trump, întâlnirea este așteptată să evidențieze o relație politică mai strânsă între Moscova și Beijing.

Chiar dacă Russia devine tot mai mult un partener secundar în această relație, pentru Putin vizita reprezintă o oportunitate de a proiecta imaginea de putere alături de un alt lider autoritar și de a distrage atenția de la vulnerabilitățile tot mai evidente ale regimului său, scrie Financial Times.

Izolare, securitate sporită și o prezență publică controlată

În ultimele luni, mai multe analize internaționale au semnalat o izolare tot mai accentuată a liderului rus și o concentrare aproape exclusivă asupra războiului din Ukraine.

Surse citate de presa occidentală susțin că măsurile de securitate din jurul lui Putin au fost intensificate, pe fondul temerilor privind posibile tentative de asasinat. Se vorbește despre o reducere a aparițiilor publice și despre perioade mai lungi petrecute în spații puternic securizate.

În paralel, Kremlinul încearcă să mențină aparența unei activități instituționale normale, printr-o prezență publică atent controlată a președintelui.

Războiul, economia și presiunea sancțiunilor

Deși unele evoluții externe — inclusiv tensiunile din Orientul Mijlociu — au adus temporar beneficii economice Moscovei, ultimele săptămâni scot la iveală tot mai multe fragilități.

Analize economice indică semne de încetinire, iar bugetul rus este afectat de costurile ridicate ale războiului, sancțiuni și dezechilibre structurale.

În același timp, ofensiva militară din Ucraina rămâne departe de obiectivele declarate de Kremlin. Deși comandamentul militar rus susține că progresele pe front continuă, acestea sunt lente și realizate cu pierderi semnificative.

Estimări citate de oficiali occidentali vorbesc despre zeci de mii de victime lunar în rândul forțelor ruse, fără a include răniții.

Presiune demografică și efecte economice

Pierderea unui număr mare de tineri — fie pe front, fie prin emigrare — începe să producă efecte vizibile asupra pieței muncii din Russia.

Guvernul rus a revizuit în scădere prognoza de creștere economică pentru 2026, invocând lipsa forței de muncă, cheltuielile publice ridicate și impactul sancțiunilor occidentale. Inflația rămâne alimentată de deficitul de personal și de expansiunea cheltuielilor militare.

Războiul continuă, dar fără un dezechilibru decisiv

În ciuda acestor presiuni, nu există indicii că Rusia ar fi intrat într-o criză economică imediată sau că echilibrul strategic s-ar fi modificat decisiv în favoarea Kievului.

Moscova păstrează capacități semnificative de a lansa lovituri la distanță asupra teritoriului ucrainean, iar resursele sale militare rămân considerabile.

În același timp, Ucraina se confruntă cu propriile dificultăți, în special în ceea ce privește resursele umane și presiunea susținerii pe termen lung.

Analiști citați în presa internațională afirmă că izolarea tot mai mare a lui Putin reflectă, paradoxal, atât concentrarea sa asupra războiului, cât și determinarea de a continua conflictul indiferent de costuri.

O strategie occidentală bazată pe presiune graduală

În acest context, strategia Ucrainei și a partenerilor săi europeni rămâne una de uzură: creșterea treptată a costurilor războiului pentru Russia, în încercarea de a forța, în timp, o negociere în jurul actualelor linii ale frontului.

Decizia recentă a Uniunii Europene de a debloca un pachet major de sprijin financiar este privită ca un semnal important de consolidare a acestei abordări, în pofida incertitudinilor legate de sprijinul american.

După patru ani de război, conflictul începe să producă tensiuni interne tot mai vizibile în Rusia, iar chiar și unele voci pro-război din spațiul public rus ridică semne de întrebare privind erorile de comandă și direcția generală a conflictului.