Ce ascunde miracolul economic al Chinei? Pariul lui Xi Jinping care îngrozește Occidentul, dar își lasă propriii cetățeni în sărăcie

Beijingul pompează sume astronomice în inteligență artificială, vehicule electrice și capacități militare, în timp ce încrederea populației se prăbușește, iar piața muncii oferă perspective sumbre. După mai bine de un deceniu cu Xi Jinping la timonă, armata Chinei a devenit considerabil mai puternică, fabricile sale domină producția globală, iar avangarda sa tehnologică reduce rapid decalajul față de Silicon Valley.

Polițist robot pe străzile unui oraș din China/FOTO:X

În spatele acestei fațade geopolitice strălucitoare, segmente uriașe ale economiei interne se află însă în haos. O prăbușire colosală a pieței imobiliare a șters peste noapte avuții de mii de miliarde de dolari, consumul intern s-a prăbușit, iar tinerii privesc cu disperare către viitor.

Această discrepanță majoră relevă o realitate incontestabilă: Xi Jinping a plasat securitatea națională și ideologică a Chinei cu mult deasupra performanței economice. Beijingul cheltuiește sute de miliarde de dolari pentru a obține autosuficiența în materie de inteligență artificială, semiconductori și mașini electrice, refuzând în același timp reformele economice de piață care ar putea consolida clasa de mijloc. Totul este subordonat unei viziuni mesianice de „renaștere națională”, sprijinită exclusiv pe forța militară și industrială, scrie The Wall Street Journal.

Tunuri pentru armată, tăieri de fonduri de la școli

Efectele acestei strategii se văd cel mai bine în provincie. În Xi'an, orașul faimos în întreaga lume pentru Armata de Teracotă, autoritățile locale au redus drastic anul trecut bugetele pentru întreținerea drumurilor și funcționarea instanțelor, dar au pompat cu 80% mai mulți bani în cercetare și tehnologie. Pe măsură ce veniturile municipalității s-au contractat, bugetele școlilor primare și gimnaziale au fost tăiate cu cel puțin 10%, în timp ce unitățile militare din regiune au primit finanțări speciale de milioane de dolari.

La Foshan, un fost hub manufacturier prosper din apropiere de Hong Kong, atmosfera este de-a dreptul sumbră. Economia locală abia dacă a crescut cu 0,2% anul trecut. Oficialii locali încearcă cu disperare să transforme orașul într-un centru al roboticii, însă noul sector este mult prea firav pentru a salva economia locală. Astăzi, zone întregi industriale sunt pustii, iar pe fațadele clădirilor atârnă anunțuri cu textul „De închiriat”.

„În momentul de față, toată lumea se teme că de la anul nu va mai exista nicio posibilitate de profit”, explică Yang Guoli, consultant de recrutare pentru fabricile locale.

De la moartea lui Mao Zedong, liderii chinezi s-au concentrat aproape exclusiv pe creșterea economică, motorul ascensiunii globale a țării. Astăzi, sub Xi, mesajele politice triumfaliste se izbesc violent de realitatea din teren. Fermierii care trăiesc cu doar câțiva dolari pe zi sunt somați ideologic să transforme China într-o superputere agricolă, în timp ce elevii memorează citate din Xi Jinping despre măreția țării, deși milioane dintre ei riscă să ajungă șomeri în întreținerea părinților, notează WSJ.

Obsesia puterii în fața realității cifrelor

Economia Chinei este astăzi mai mică decât estimau majoritatea economiștilor occidentali în momentul în care Xi a preluat puterea. În 2024, PIB-ul pe cap de locuitor al Chinei nu atingea nici măcar 30% din cel al Statelor Unite, chiar și după ajustarea la paritatea puterii de cumpărare.

„În China lui Xi Jinping, economia poate fi sacrificată pe altarul obiectivelor politice”, explică Guoguang Wu, expert în politică chineză la Universitatea Stanford. „Între timp, prioritățile politice nu sunt niciodată sacrificate de dragul creșterii economice”.

În ultimul său discurs de Anul Nou, Xi a evitat deliberat orice referire la criza economică internă. În schimb, a ținut să sublinieze că forța națională a Chinei a „atins noi culmi”, oferind ca exemple lansarea celui mai avansat portavion chinezesc și noii roboți capabili să execute mișcări de kung fu.

Această convingere profundă a Beijingului că propria putere este în ascensiune – iar Occidentul se află într-un declin ireversibil – transformă China într-un actor extrem de agresiv pe scena mondială. Restricționarea exporturilor de minereuri critice către SUA în timpul războiului comercial și manevrele militare agresive din jurul Taiwanului au adus comunitatea internațională în pragul unor crize de proporții.

Într-o analiză recentă realizată de Lowy Institute, un think-tank australian de prestigiu, se arată că, deși SUA rămân principala superputere în Asia, China a redus considerabil ecartul pe baza a 131 de indicatori ce vizează capacitățile militare, economice și influența diplomatică.

Xi își justifică controlul total al statului asupra economiei prin dogma conform căreia securitatea este precondiția absolută a dezvoltării.

„Deși recâștigarea controlului asupra economiei de către Partid costă enorm, Xi consideră că prețul merită plătit. În caz contrar, ar exista riscul subminării autorității regimului”, punctează Minxin Pei, analist politic la Claremont McKenna College.

Cheltuielile militare ale Chinei s-au dublat de la venirea lui Xi la putere, înregistrând o creștere de 7% doar în 2024. În tot acest timp, bugetele cumulate pentru educație au crescut cu doar puțin peste 1% per elev.

Nota de plată a ambițiilor imperiale

Strategia tehnologică a lui Xi Jinping – axată pe inteligență artificială și robotică – ajută orașe ca Shenzhen sau Hangzhou să devină lideri globali, însă ea nu generează suficiente locuri de muncă pentru a compensa dezastrul lăsat în urmă de spargerea bulei imobiliare. Drept urmare, China își revarsă uriașa supracapacitate de producție pe piețele externe prin exporturi masive, alimentând furia partenerilor comerciali occidentali.

Conform datelor grupului de cercetare Rhodium Group, contribuția sectorului imobiliar la PIB-ul Chinei a scăzut dramatic, de la 16% în 2023 la doar 11% anul trecut. În contrapartidă, sectoarele strategice preferate de Xi (baterii cu litiu, robotică) au crescut modest, ajungând la 6,3% din PIB. Deși China a raportat o creștere economică de 5% anul trecut, ritmul este departe de cel din anii de glorie, iar ținta pentru perioada următoare a coborât deja la un prag fragil de 4,5%.

Mai grav, aceste investiții masive în securitate au adâncit datoria publică și au deformat piața. Experții Fondului Monetar Internațional estimează că subvențiile masive acordate de stat companiilor preferate au redus eficiența economică generală, provocând o pierdere de până la 2% din PIB-ul potențial al țării. În plus, Beijingul refuză să implementeze măsuri de protecție socială substanțiale. Cheltuielile sociale ale Chinei se mențin la doar 9% din PIB, un nivel similar cu cel al unor țări precum Mexic sau Turcia, și la mai puțin de jumătate față de media statelor dezvoltate.

O societate obligată să devină „umilă”

Revenind la Foshan, prăbușirea este evidentă, scrie WSJ. Branduri locale mari, precum Monalisa Group (producător de ceramică), au înregistrat scăderi ale vânzărilor de 25% și au fost nevoite să disponibilizeze o cincime din personal.

Muncitori disponibilizați, unii trecuți de 50 sau 60 de ani, își caută de lucru la negru sau pe perioade determinate, acceptând salarii cu până la 50% mai mici decât în perioada de boom economic, doar pentru a nu deveni o povară pentru copiii lor. Însă nici noua generație nu o duce mai bine. Tinerii școliți constată că joburile bine plătite de birou au dispărut.

Recent, chiar și un consilier al Băncii Centrale a Chinei avertiza într-un articol de specialitate că regimul investește masiv în „obiecte” și mult prea puțin în oameni. Rezultatul? În timp ce China încearcă să proiecteze o imagine de superputere de neclintit în exterior, cetățenii săi din interior sunt forțați să își reducă dramatic speranțele și standardul de viață.