Succes de public în Balcani

Andrei Miercure şi Tijana Pečenčić în „Tune Up” („Po tamburi”) de Stanislav Tomić FOTO ©Slobodna Dalmacija

A 68-a ediţie a a Pula Film Festival (PFF), care se va închide sâmbătă, 24 iulie 2021, oferă prilejul unei treceri în revistă a tendinţelor actuale din cinematografia croată şi balcanică în general.

În 2018, regizorul sârb Miloš Avramović a lansat filmul „South Wind” („Juzni vetar”), un crime thriller care s-a bucurat de un succes uriaş. Produs cu un buget de numai 360.000 de euro, a avut încasări de aproape şapte ori mai mari în întreaga lume. Avramović l-a dezvoltat apoi într-un serial de zece episoade (difuzat anul trecut pe postul naţional de televiziune din Serbia), având acelaşi titlu şi aceleaşi personaje (dar cu câţiva actori schimbaţi – de pildă, celebrul Predrag „Miki” Manojlović a preluat rolul „Ţarului”).

„Vântul de sud” este un onorabil „Fast & Furious” balcanic (cu câţiva tropi şi din „Umbre” – serial foarte popular în Croaţia), despre un mărunt hoţ de maşini din Belgrad, Petar Maraš (interpretat de Miloš Biković), care, nevrând să rateze o pradă uşoară, ajunge să încurce planurile unui boss al crimei organizate, capul unei reţele a drogurilor care, pe lângă Serbia şi Croaţia, are ramificaţii şi în Albania, Bulgaria, Turcia sau... România. Atunci când părinţii şi fratele mai mic îi sunt ameninţaţi, iar iubita sa însărcinată este sechestrată de poliţişti (care, evident, sunt mână în mână cu mafioţii), Maraš se transformă şi el într-un ucigaş pentru a-i salva pe cei dragi (cum bine ştim din producţiile de acest gen, familia este mai presus de orice).

La trei ani de la primul film, Avramović revine în cinematografe cu „South Wind 2 – Speed Up”, o coproducţie sârbo-croată care a avut premiera mondială în competiţia internaţională a PFF, urmând să fie distribuită în cinematografele din Serbia în septembrie (pentru ca apoi să fie şi el dezvoltat într-un serial). Reacţiile de până acum vestesc un nou hit de box-office: biletele la proiecţia din Arena, locaţia-simbol a festivalului, s-au epuizat rapid, iar numeroşii spectatori au primit cu entuziasm producţia filmată parţial în Croaţia.

Din păcate, aşa cum se întâmplă adesea, sequel-ul este net inferior primului episod din seria care, judecând după cliffhanger-ul din finalul filmului, va continua. De data asta, realizatorii au pus accentul pe spectacol, menit să fure ochii privitorilor, în defavoarea naraţiunii – altminteri simplistă, chiar dacă poate părea iniţial complexă (mai ales pentru spectatorii nefamiliarizaţi cu personajele din producţiile anterioare).

În esenţă, Maraš, devenit între timp un lord al drogurilor care îşi investeşte câştigurile ilicite în afaceri legale, pleacă în Bulgaria, secondat de aghiotantul său fidel, ca să-şi salveze fratele nesăbuit; acesta, încercând să intre pe piaţa drogurilor din regiune, călcase pe picioare pe cine nu trebuie – un nemilos lider mafiot local, care îl răpeşte, pentru a ajunge de fapt la fratele mai mare, spaima traficanţilor bulgari. Drumul lui Maraš este din nou presărat cu cadavre (acum asistăm la trei măceluri), iar intervenţiile apropiaţilor protagonistului pe lângă veteranul din vârful ierarhiei crimei organizate (sprijinit chiar de guvern) se soldează cu un plot twist surprinzător.

Filmul are şi câteva momente de relaxare comică, datorate în special unui cal alb aciuat în tabăra drogaţilor. „Miki” Manojlović, în rolul „Ţarului” (protectorul lui Maraš), apare şi el în câteva secvenţe, fără a juca vreun rol semnificativ în dezvoltarea narativă, numai pentru a semna statul de plată şi a atrage în săli câţiva spectatori care au mai văzut şi ceva Kusturica.

Un alt film care a umplut Arena la actuala ediţie PFF este comedia „Tune Up” („Po tamburi”, coproducţie Croaţia-Serbia-Slovenia-Macedonia de Nord), semnată de Stanislav Tomić (regizor care, în 2013, şi-a prezentat la Bucureşti cel mai cunoscut film de până acum, „Josef”, în cadrul Zilelor Filmului Croat). „Tune Up” este un film pentru public (cel croat, în primul rând) şi îşi atinge în mare măsură scopul, oferind destul de multe momente delectabile.

Premisa este un concurs de tamburică (un instrument tradiţional cu coarde, asemănător cu mandolina) organizat în Slavonia (estul Croaţiei) de o vedetă locală (Branko Udovič, care-şi joacă propriul rol). La concurs se înscrie şi trupa eroilor, care are de înfruntat o concurenţă redutabilă. Atunci când li se pune în cârcă furtul marelui premiu, „Şunca de Aur”, cele cinci personaje principale îşi iau tălpăşiţa către satul lor drag, dar în urmărirea lor pornesc atât Udovič, cât şi celelalte trupe de tamburică (inclusiv cei care plănuiseră furtul), toţi vânând râvnitul trofeu.

Trebuie semnalat că Andrei Miercure, actor la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, debutează cu dreptul în lungmetraj în această coproducţie balcanică, interpretând cu aplomb – în pofida limbii practic necunoscute anterior – un rol comic solicitant. Regizorul croat l-a cunoscut pe tânărul actor acum doi ani, la festivalul Film 4 Fun de la Sinaia, şi, atras de fizionomia sa, l-a invitat să dea audiţie pentru rol. Sper ca, după acest film, şi regizorii români să sesizeze imensul potenţial al lui Miercure.

Primit cu braţele deschise la PFF, „Tune Up” are şi el mari şanse să strângă multe mii de intrări în sălile de cinema din Croaţia şi din celelalte ţări ale fostei Iugoslavii, chiar dacă festivalurile nu se vor da în vânt după el.

Despre noile tendinţe din cinematografia balcanică au dat mărturie şi proiectele prezentate în cadrul pitch-ului de works-in-progress, mai ales că noul director artistic al festivalului, cineastul Pavo Marinković a dat amploare acestei secţiuni a PFF, introducând şi coproducţii în care Croaţia este producător minoritar, precum şi premii decise de un juriu de experţi internaţionali. Asistând la pitch, am aflat, de exemplu, că regizorul Vardan Tozija, originar din Skopje, va lansa un film de maturizare cu zombi, „M” (Macedonia de Nord-Croaţia-Kosovo-Franţa), care se anunţă spectaculos, sau că Slobodan Maksimović este în postproducţie cu „primul film sloven de Crăciun”, „The Beanie” (Slovenia-Luxemburg-Croaţia-Slovacia). Nu mă îndoiesc că şi cineaştii români ar avea de câştigat dacă ar acorda mai multă atenţie colegilor din ţările balcanice, nu doar celor din Europa Occidentală.