Șocul urii bigote: un înalt ierarh ortodox grec spune că violul este doar un act liber consimțit de victimă
0Episcopul Cristostomos din Dodoni în vârstă de 83 de ani și retras din activitate din 2011, având doar un titlu onorific, a produs un șoc real și de amploare care depășește comunitatea religioasă națională sau chiar dimensiunile spațiului ortodox, devenind rapid o imagine nedorită a unui tip de fundamentalism religios extrem, primitiv, violent și sinistru. Și, de aceea, foarte primejdios prin posibilele sale consecințe viitoare.
Invitat la o emisiune de televiziune difuzată pe SKAI pe tema avortului, înaltul demnitar al bisericii ortodoxe a declarat că violul implică un consimțământ din partea victimei și că, în niciun caz, femeia nu poate rămâne însărcinată în urma violului, chiar dacă acesta constituie „o crimă”. A spus că:
O femeie nu este violată decât dacă vrea asta...o femeie nu poate rămâne însărcinată ca urmare a unui viol...O femeie nu poate rămâne gravidă pur și simplu, asta înseamnă că a participat ..Amândoi trebuie să fi participat dacă a fost conceput copilul.
Și, continua el, cum să nu fim împotriva avortului, chiar în caz de viol, în această epică a noastră când căderea demografică este accentuată? Tocmai de aceea, preciza el în continuare, Biserica se opune și folosirii prezervativului în timpul actului sexual deoarece, după cum se știe, singurul scop al actului sexual este procrearea.
Declarații evident condamnate imediat de Niki Kerameus, ministrul grec al educației naționale și problemelor religioase ca fiind „de neconceput și reprehensibile...șocând în mod brutal societatea și care nu sunt conforme poziției Bisericii care oferă sprijin femeilor victime ale violurilor și abuzurilor”.
Dar nu cred că este atât de simplu de închis aici acest episod, mai ales în momentul actual în care se acutizează două curente masive și perfect contradictorii. Primul este cel în favoarea valorificării prezenței și valorii femeii în societate, odată cu apariția unor noi prevederi juridice și constituționale care să confirme și să impună acest statut. Pe de altă parte, pornind de la impulsul din ce în ce mai puternic dat de grupuri și secte religioase super-conservatoare, a început – foarte vizibil și cu mare viteză – o mișcare (de asemeni căutând redefiniri juridice și constituțio0nale) care să însemne întoarcerea la timpurile trecute în care femeia-obiect era totalmente dependentă de voința și puterea bărbaților, a soțului și, social, era tratată ca atare.
Ar fi nespus de simplu să tratăm asta spunând, cum se face îndeobște, că e vorba de cazuri izolate. Așa s-a procedat, spre exemplu în cazul IPS Teodosie care vorbea astfel, pe deplin creștinește, despre statutul bărbatului și femeii: „Aceasta este femeia. Ea a început păcatul şi iată, se află cu această neputinţă pentru că ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur că dacă n-ar fi fost păcatul, nu astfel s-ar înmulţit neamul omenesc, ci prin puterea cuvintelor dumnezeieşti care le-a zis înainte de păcat: «creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi Pământul». Ei nu îşi cunoşteau intimităţile înainte de păcat, erau îmbrăcaţi în har strămoşii noştri şi atunci luaţi ceea ce v-am spus, femeii i s-a spus «În dureri vei naşte fii». Dacă nu păcătuia, nu ar fi născut în dureri”. În linia aceasta se pot așeza și spusele înaltului demnitar religios din Grecia, din asta se naște și cu asta se argumentează profundul dispreț față de femeia-obiect, esență în sine a păcatului și care funcționează doar pentru a face copii bărbaților care, iată, sunt în sine o categorie superioară și predestinați să conducă, Căci zice aceeași autoritate teologică a Bisericii noastre ortodoxe: „Nu este discriminare, este vorba de statutul bărbatului şi al femeii. Sigur că nicio femeie nu poate fi preot şi atunci e discriminare? De ce? Pentru că aceasta este condiţia ei. Ea nu poate fi perpetuu într-o rugăciune, pentru că are condiţia slăbiciunilor sale”
De aici, cât de mare e distanța față de credința că nici nu se poate vorbi despre viol asupra unei femei deoarece, oricum, ființă inferioară fiind și expresie a păcatului, aceasta nu poate decât să cheme în voluntar păcatul asupra sa.
Nu mă interesează absolut deloc argumentația religioasă și raționamentele teologice. Mă interesează doar faptul că, pe acestea se clădește acum ceva extrem de serios și care, folosit de politicieni cu nerușinarea ce le este proprie, poate deschide porțile spre violență socială. Ca dovadă, în SUA, dreptul la avort sau reîntoarcerea le legislația de interzicere a sa, începe să fie nu numai cauză de explozii și neliniști sociale, ci să se constituie în factor politic major de diferențiere în marea bătălie între republicani și democrați. Este posibil ca actuala criză economică să devină, în iarnă, temei pentru mișcări sociale de protest greu de stăpânit. Când oare, pe piața disputelor și urilor politice, urmează să reintre reprezentanții bisericilor și cultelor, cu atât mai interesanți în moment de criză, vin cu asemenea teme care pot polariza instantaneu audiența explicând că totul este sau nu pedeapsă pentru păcatele și lipsa lor de credință în adevăratele valori?
Speranța este că, măcar în Grecia, Biserica reacționează în mod logic: Sfântul Sinod a condamnat remarcile făcute de Crisostomos ca fiind „inacceptabile pentru un preot ortodox și jignitoare pentru toate ființele umane și în special pentru femei și pentru victimele violurilor...Poziția oficială a Bisericii Greciei este că femeile, fără excepție, sunt considerate ca egalele bărbaților și în ce privește protecția ce le este asigurată în raport cu orice abuz”.
Poate lumea nu va înnebuni de tot. Măcar nu dintr-odată.
Se încarcă comentariile...
