Scenariul „Siria+” se instalează în zona vecină nouă: cu un prim pas în aplicarea viitorului Acord de pace „Astana+”?

Semnarea azi a acordului între Rusia, Ucraina şi Turcia, sub egida şi în aplauzele Secretarului General al ONU sosit aseară la Istanbul pentru a marca, în fine, un moment în care organizaţia sa ar putea să spună că s-ar apropia de rolul conferit de Carta Naţiunilor Unite.

Dar, cel puţin din punctul meu de vedere, este vorba despre ceva cu mult mai mult şi mai elaborat în gramatica geo-politică decât un „simplu” acord asupra exportului de grâne ucrainene. Iată argumentele.

• După încercări multiple de mediere, asta se dovedeşte singura variantă funcţională care prezintă suficiente garanţii pentru a avea speranţe, chiar moderate, că acesta ar fi doar un prim stadiu în jocul complex care ar putea genera negocieri serioase încheiate printr-un acord de încetare a focului, condiţie esenţială pentru o conferinţă de pace. Dacă asta se preconizează, ar fi exact, carbon copy, sistemul folosit de participanţii la Procesul de pace Astana care gerează şi acum toate acordurile privind Siria. Iată de ce nu este deloc întâmplător că acordul de acum a fost discutat de Rusia, Turcia şi Iran la Summitul de la Teheran ca parte a procesului de preluare completă de către cele trei ţări a spaţiului de putere din Orientul Apropiat, cu extensia în Caucaz şi Marea Mediterană.  
• După cum se observă în negocieri au fost complet excluse Toate ţările occidentale şi, aş spune în primul rând, SUA şi Marea Britanie, adică cele care, alături de câteva ţări europene, au trimis şi încă trimit sume enorme de bani pentru ajutorarea Ucrainei şi alimentează transporturi continue de arme(unele chiar noi) destinate victoriei finale promise de liderii de la Kiev. Ciudată omisiunea şi asta mă face să cred că, în dorinţa de a evita intrarea într-un stadiu superior al crizei globale economice şi de securitate, mai multe ţări (inclusiv, unele europene, aşa cum veţi vedea curând) au sprijinit ideea de revigorare a medierii ONU şi transmiţând un OK, poate deloc subteran cum aţi crede, pentru repetarea soluţiei de securitate găsită în Siria sau în zona Caucazului.  
• Acordul între cele 3 ţări sub auspiciile ONU mai transmite un mesaj: dimensiunile crizei economice mondiale sunt deja mult prea mari şi au făcut ca unii şefi de state, cei care contează în raţionamentele economice ale planetei, să înceapă propriile lor negocieri (individuale sau de grup restrâns) pentru supravieţuire, primul rezultat foarte spectaculos fiind livrarea canadienilor care au reparat rapid o turbină necesară reluării tranzitului de gaze pe Nord Stream 1, esenţial pentru mari ţări din vestul european. Meritul acestei soluţii găsit acum este că, dintr-odată dată, se regionalizează conflictul şi se arată că, în anumite condiţii şi cu unele sacrificii, se poate obţine localizarea problemei şi, totodată, a soluţie între ţări frontaliere.  
• Ar putea să indice , în cazul în care soluţia va fi funcţională, ca ONU a agreat deja formatul acesta de negocieri şi pentru a discuta celelalte elemente componente ale unui posibil acord de încetare a focului. Dar şi că, de ce nu, să fie vorba şi de alt element component al situaţiei de criză: fluxul de migranţi foarte important şi previzibil în creştere în măsura în care ruşii îşi continuă operaţiunile militare. Există un cert „sentiment de oboseală” în diverse ţări în care elanul de solidaritate începe să fie cântărit în termeni financiari în aşteptarea şocului viitorului foarte apropiat val al pandemiei de COVID-19.  
• Desigur, a reduce totul la raţionamente economice poate să pară degradant în raport cu valoarea principiilor. Numai că nu au toţi norocul să aibă o economie în plină creştere cum avem noi, sau cel puţin cum ne asigură generalul prim-ministru şi doctor definitiv în ştiinţe care zice că n-ave a ne face griji. Dar, pare-se, alţii îşi fac. Multe. Din ce în ce mai multe. Şi încearcă găsirea de soluţii poate mai puţin convenţionale dar eficiente.

Este încă prea devreme să spunem că acordul va funcţiona. Dar, cu certitudine, este un semnal de forţă la care, cum ar spune Ştiţi Dumneavoastră Cine, trebuie să ne uităm cu toată atenţia. Dacă nu chiar cu preocupare, să nu ne trezim cumva în faţa unei realităţi care să ne surprindă, precum zăpada care cade iarna.