Scenarii în imediat: desescaladare sau super-escaladare

Din nou, doar studiind hărțile putem avea o imagine a extensie, dificultății sau șansele păcii sau exploziei generale. De ce acest apel la hărți? Pentru că dau sens a ceea ce este știința destul de puțin accesată a cartografiei politice a cauzelor profunde a conflictelor.

Să începem, dacă vă interesează să vedeți ceva dincolo de poveștile despre cotidian, cu răspunsul la o întrebare esențială: în acest moment, care este cea mai mare temere reală a liderilor lumii și de ce încep presiunile disperate, cu vizite la cel mai înalt nivel și negocieri în subteran pentru o soluție care să înghețe actualul conflict doar la punctul său inițial, adică lupta între Israel și organizația teroristă Hamas?

Răspunsul corect este ă liderilor lumii le este cumplit de teamă ca acest conflict să nu cuprindă, în mai multe etape succesive da care se pot uni într-o mișcare foarte rapidă, la nivelul a două lumi întrepătrunse dar, cum vedeți, deloc identice.

Scenaiile spun așa:

1. Inflamarea lumii arabe, cea în numele căreia vorbește, cel puțin în principiu, atât de influenta Ligă Arabă și reprezintă, economic și chiar militar în ultima perioadă, un ansamblu care trebuie luat în seamă cu multă atenție. Iată harta puterii economice și extensia geografică a lumii arabe:

2. Scenariul super-escaladării care să cuprindă lumea musulmană:

Hărțile acestea trebuie corelate cu o altă reprezentare, de data asta statistică, descriind evoluția grupurilor religioase în sec.XXI, musulmanii alcătuind grupul cu cea mai rapidă creștere și pentru care previziunile pentru următoarele decenii rămân neschimbate. Și asta dă întreaga dimensiune a problemei actuale și a dilemelor socio-politice și de securitate viitoare căci, evident, de acum înainte analiza nu mai privește doar spațiile definite pe hărțile clasice, extensia populației musulmane mergând înspre numeroasele  țări ale lumii, poate cu predilecție în țările bogate din spațiul euro-atlantic care, timp de generații, au avut nevoie de mână de lucru ieftină pentru a acoperi tipul de servicii pe care, în India imperiului britanic, le asigurau cei din casta cea mai de jos, considerați sub-oameni și nu aveau dreptul decât să curețe mizeria celorlalți de care, prin lege, nu se puteau apropia.

Important de știut? Sigur că da, asta în cazul în care căută-m motivația îngrijorării subite care a cuprins pe câțiva dintre liderii țărilor occidentale, poate puși să studieze efectele sociale ale apariției unui posibil dezechilibru major de securitate în țările lor unde, după analiza celor de la Le Figaro, acesta va fi procentul de populație musulmană la nivelul anului 2030:

Tema urgentă pe care o studiază unele grupe special antrenate pentru a evalua riscurile de securitate națională în cazul țărilor respective, este de a ști dacă, da dau nu, în cazul unei crize majore în spațiile lumii arabe sau celei musulmane în general, se va produce efectul de domino care să aprindă comunitățile musulmane din țările respective.

Desigur că există mai multe scenarii, dar toate placă de la prezumția de bun simț că, în condițiile actuale, ar fi totuși destul de greu ca, la nivel statal, să fie decisă o implicare armată, cu excepția unui atac direct al Israelului împotriva Iranului.

Dar nimic din toate astea nu se poate produce automat, în logica manualelor de studii clasice învățate de mulțimea noastră parcă nesfârșită de generali, chiar și doctori în științe; logica dezvoltărilor din Orientul Apropiat este de o complexitate extremă, niciodată lineară și bazată întotdeauna de implicarea școlilor coranice.  După părerea mea, de aici trebuie să înceapă orice evaluare, inclusiv cea situațional-operativă, ci actorii statali din zonă sunt mereu sub p presiunea prezenței predominante a liderilor religioși care au în spatele lor două argumente uriașe: de cele mai multe ori controlează direct organizații care, de decenii, s-au transformat în adevărate armate paralele cu structurile statului și, pe de altă parte, având sprijinul străzii, foarte religioasă și ușor de influențat și, ca atare, element de posibil de forță care, la nevoie, poate chema la revoltă.

În acest context, care ar fi elementul concret care să determine super-escaladarea

În opinia mea, nici această escaladare va viza în imediat statele din jurul Israelului, cele din Europa occidentală și cele din zona Maghreb, asta în momentul în care în jocul morții vor intra „cupolele teroriste” Al-Qaeda și ISIS (cele declarate de SUA ca definitiv distruse și eradicate), de fapt cuprinzând acum sute și sute de organizații cu grad diferit de afiliere și cu mare autonomie de acțiune local, extrem de mobile și cu multiple linii de comandă și control, câte una pentru fiecare unitate foarte bine compartimentată, cu lideri care au acceptat „testamentul martirului” înainte de preluarea funcției.

Se așteaptă formularea unei Fatwa chemând oficial la Marele Jihad dar, oricum, în ultimele două săptămâni, liderii celor două cupole ale mișcărilor teroriste au felicitat oficial Hamas pentru „invadarea Israelului”, iar cei de la Al-Shabab, sângeroasa mișcare teroristă din Sudan și care acționează pe teritorii vaste în regiune, a spus că actualul conflict din Orientul Mijlociu nu mai este, ca altădată, „lupta unor facțiuni mai ales în zona Palestinei, ci e vorba despre bătălia dusă de întreaga comunitate musulmană din lume”.

Și, nu uitați, actualul context în care acționează cupolele teroriste este, pentru prima oară într-un mileniu și jumătate, profund modificat deoarece, după ce șiiții iranieni și suniții din Arabia Saudită au îngropat securea războiului, liderii religioși pot acționa acum unitar, depășind barierele până acum ireconciliabile ale „barierelor de sânge”.

În aceste condiții, cine va fi acceptat ca negociator principal și, mai ales, cine va fi agreat, oficial sau nu, ca garant al oricărui tratat de pace sau, măcar, al impunerii unei încetări a focului? Puțin, prea puțini candidați rămân pe listă.  Între timp, pe oră ce trece, se măresc șansele unei escaladări armate la granițele Israelului.