Scandal uriaș după controversatul concert susținut la Berlin de Roger Waters îmbrăcat în uniformă nazistă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Care este oare limita în care putem înscrie libertatea artiștilor de a crea, incluzând, transformând, sublimând elemente istorice, inclusiv cele care țin de memoria Holocaustului, în dorința lor de a transmite un mesaj, evident angajat și mobilizator?

image

Fiecare țară își impune, legal, propriile limite, dar există momente ale istoriei care, prin tragismul lor excepțional, trezesc automat sensibilități extreme. Și este normal să fie așa, mai ales în contextul în care extrema dreaptă, în Europa și în SUA, începe să folosească din ce în ce mai des simbolurile naziste în ceea ce pare a fi o campanie de revitalizare a vechilor teme majore de propagandă din cel de-al Treilea Reich, puțin sau chiar deloc adaptate noilor condiții istorie.

Așa se explică, poate, reacția extrem de rapidă a poliției din Berlin care a deschis o anchetă după concertul în care Roger Waters, cofondatorul celebrei formații Pink Floyd l-a susținut la Berlin pe 17 mai pe Mercedes-Benz Arena. Costumația de scenă purtată de artist, a spus Martin Halweg, șeful poliției locale, poate fi văzut drept o glorificare a violenței regimului nazist, afirmând că investigația deschisă de poliție privește „suspiciunea de incitare a populației”. Gest salutat imediat de toate organizațiile care luptă împotriva anti-semitismului și canalele media, inclusiv pe rețelele sociale:

Nu este așa, a replicat indignat Roger Waters întreg concertul a fost conceput drept „un mesa clar” împotriva bigoteriei, fascismului și nedreptății... iar încercarea de a descrie aceste elemente drept altceva este o încercare dezgustătoare și motivată politic”. La ce elemente se referă?

image

Evident, în primul rând este vorba despre mantaua clasică lungă din piele neagră cu mănușile asortate și de imitația de pistol mitralieră îndreptat spre audiență, plus brasarda  cu o svastică alcătuită din două ciocane, imagine prezentă deja pe coperta albumului The Wall. Mai adăugați și macheta care atârna de tavan, un porc gonflabil, împodobit cu graffiti printre care Steaua lui David, trimitere clară la teribila acuzație lansată de naziști, „porc de evreu” care a marcat întreaga perioadă ucigașă de tristă amintire și care, foarte adesea, era singurul motiv pentru care erau arestate familii și trimise în vagoane pentru vite în direcția lagărelor de concentrare. Mai mult, în fundal, pe un ecran gigant, a apăreau numele unora dintre victimele Holocaustului, inclusiv cel al lui Anne Frank, alături de acela al jurnalistei Shireen Abu Akleh. Prima a fost asasinată de naziști, a doua, ziaristă de la Al-Jazeera palestiniano-americană, a fost ucisă de soldații israelieni.

image

Scandalul din Germania continuă, căci autoritățile din Frankfurt au dorit să anuleze concertul care ar fi trebuit să aibă loc azi, dar decizia respectivă a fost anulată de un tribunal administrativ în numele libertății de exprimare.

Să vedem dacă se va ține concertul și cât de mare va fi, în acest caz, manifestația de protest care este deja anunțată.

Chestiunea a fost deja ridicată la rang de problemă politică internațională după intervenția ministrului israelian de Externe care i-a reproșat lui Waters că a „murdărit memoria lui Anne Frank și a milioanelor de evrei asasinați în timpul Holocaustului”. Iar Danny Danon, ambasadorul Israelului la ONU, a spus că „Waters vrea să compare Israelul cu naziștii, este unul dintre cei mai mari detractori ai evreilor din timpurile noastre”.

Referința la David Gilmour este făcută acum deoarece unii comentatori au interpretat ținuta purtată de Waters ca fiind aceeași ca cea a personajelor din filmul THE WALL inspirată din dublul album compus de Waters cu cei de la Pink Floyd în anii '70 și în care personajul principal este un dictator nebun interpretat de Bob Geldof. Dar, pe fond, scandalul de acum vine ca o continuare logică a unor apeluri ale artistului care au provocat reacții foarte dure pe scena politică internațională. Reamintesc că, spre exemplu, s-a pronunțat pentru eliberarea lui Julien Assange. Dar, poate, intervenția sa cea mai explozivă a fost cea în care, pe 8 februarie, invitat să se exprime în cadrul unei reuniuni a Consiliului de Securitate, la invitația delegației ruse, a spus că „nu este adevărat că invazia Rusei în Ucraina nu a fost provocată. Și condamn pe toți provocatorii în termenii cei mai hotărâți”. Ceea ce a provocat o reacție furibundă nu numai din partea unor politicieni ci și din partea lui Polly Samson, autoare versurilor ultimelor două albume Pink Floyd și soția chitaristului David Gilmour care a scris: „Din păcate, ești un antisemit în sufletul sufletul tău putred. Ești și un lăudător al lui Putin și un mincinos... Termină cu prostiile”.

Din nefericire, se termină urât una dintre legendele muzicii care fusese dată de nenumărate ori drept exemplu, drept purtătorul unui mesaj privind nevoia de a dărâma ziduri și de a clădi o nouă lume. Numai că, iată, dincolo de zid se mai află nu unul, ci foarte multe. Căci asta se întâmplă când intră în ecuație, în orice ecuație, politicienii și generalii. O închid și o transformă în demonstrație pentru mase și apoi în muzică de marș pe care masele respective să poată merge, vesele și zâmbitoare, spre următorul zid. Cel în care, din nou și nou, cum cântau disperați cei de la Pink Floyd „oricum, nu sunteți decât o altă cărămidă în zid!”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite