Santa Claus încă nu a terminat de citit scrisorile primite din Ucraina
0Titlul nu corespunde realității, dar nu pentru motivul acela banal cum că nu ar exista Santa Claus și că totul este o poveste de făcut copiii să danseze în jurul bradului.
De fapt, Santa Claus există, a citit toate scrisorile primite din toate colțurile lumii, scrise și de cei mici, dar și de adulți, a citit, deci a înțeles ce i se cere, a pregătit și expediat cadourile cu poșta rapidă.
Există, însă, și cazuri în care încă nu știe ce cuvinte să aleagă, ce dar să trimită, iar dacă nu poate răspunde solicitării – în definitiv nu e decât un biet moș, cu o sanie și câteva perechi de reni pe nume Rudolf, Rudolf 1, Rudolf 2... - ce decizie să ia ca să rămână și politically corect.
Moșul e și el un personaj sub aceste vremuri, nu poate conduce sania contra viscolului.
Iar cereri sunt multe și foarte diferite, complicate, unele greu spre imposibil de realizat.
***
Șefii centrelor ucrainene de recrutare vor forțe proaspete și tinere pentru unitățile de infanterie care se opun atacurilor ruse în Avdeevka, Bahmut, Mariinka, Liman.
S-au săturat și ei să tot prindă în arcan doar bărbați care își numără anii rămași până la pensie.
Așa cum s-a săturat și moșul de reclamațiile primite de pe front, unde mulți soldați se plâng că recrutorii parcă au ochi numai pentru cei de la țară, săteni nevoiași, orășenii, mai ales cei cu oarecare stare, găsind soluții ca să evite contactul cu tranșeele reci și înnoroiate din estul Ucrainei.
Textul scrisorii parcă reia paragrafe dintr-un articol recent publicat de Wall Street Journal, destul de pesimist, dacă mă întrebați pe mine:
”Veteranii, unii care luptă din februarie 2022, alții chiar din 2014, văd cu amărăciune, atunci când pleacă în concediu în orașe mari precum Kiev sau Dnipro, bărbați apți de muncă în vârstă de 20 și 30 de ani, frecventând săli de sport, baruri și restaurante la modă.
«Nu avem o mobilizare totală» a societății, a spus un operator drone din forțele speciale ale Marinei Ucrainene... «Dar (mobilizarea, n.n.) este o necesitate. Nu ne putem lipsi de ea».”
***
Președintele Volodimir Zelenski i-a scris și el moșului, cu rugămintea să-i mai trimită vreo 500.000 de recruți.
De fapt, a precizat el, nu e chiar dorința lui, generalii i-au spus că ar fi nevoie de atâția bărbați (proiectului de lege privind recrutarea femeilor îi va opune un ferm veto!), el e doar un intermediar, știe că e un pas dificil, ”foarte sensibil”, mai ales că sunt pe front soldați care luptă de mult timp și vor trebui demobilizați la un moment dat.
***
Președintele Zelenski era cât pe-aci să scrie un mesaj și pentru relații mai bune cu Varșovia, dar Santa a fost generos și preventiv, trimițând un semn, prin vizita la Kiev a noului ministru polonez de externe, Radoslaw Sikorski, care a declarat că o nouă pagină se deschide în relațiile bilaterale.
Camionagii polonezi care blochează în continuare punctele de frontieră cu Ucraina nu au fost, însă, impresionați, ei afirmând că lor moșul le-a transmis un mesaj diferit.
Încă se lucrează la o formulă de compromis între cele două cadouri.
***
Nu întotdeauna, însă, moșul este atent și favorabil la solicitări.
Mai ales când este mai tânăr, cu responsabilități, așa cum pare a se prezenta noul șef al Camerei Reprezentanților a Congresului SUA, Mike Johnson.
Chiar dacă, acum vreo trei săptămâni, Zelenski a ținut să-i prezinte direct dorințele sale pentru noul an, în primul rând cele 61 de miliarde de dolari promise de moșul cel mare, tânărul Mike s-a ținut tare, că are obligații, că mai trebuie să întrebe în stânga și în dreapta, ca darul mai poate aștepta până spre Paște, scuze peste scuze.
Asta e, în Laponia de peste ocean 2024 e anul în care se aleg din nou moșii, pentru un mandat sau două, nu mai are nimeni urechi pentru a asculta rugămințile unui președinte care, până mai deunăzi, aștepta ianuarie ca să-i bată renii cu cornul în poartă.
E greu pe rit nou.
***
La sfârșitul anului trecut, fostul ministru al apărării, Oleksii Reznikov, i-a scris direct lui Santa pentru diferite lucruri, nu enumerate direct dar inserate într-un mesaj video, care se încheia cu un prim plan al unei machete de F-16.
După un an, Oleksii nu mai e la post, dar, se pare, mesajul a fost auzit și recompensat cu un răspuns pe măsură: Olanda a decis transferul avioanelor promise, într-o perioadă foarte scurtă, iar unele surse afirmă că deja primele victime ruse, trei avioane Su-34, s-au înregistrat în regiunea Herson.
Probabil e o coincidență calendaristică, avioanele inamice fiind, dacă s-a întâmplat lucrul acesta, doborâte de rachete Patriot, dar nu puțini s-au grăbit să afirme că, iată, deja F-16 face ravagii...
***
Noul ministru al apărării, Rustem Umerov, a transmis și el moșului, prin intermediul unui interviu în publicația germană Welt, că ar fi în spiritul Crăciunului dacă l-ar ajuta să recruteze și în noua diasporă ucraineană, acolo unde, după toate aparențele, vreo 650.000 de bărbați buni de luptă, conform perfidului BBC, s-ar fi refugiat fără să știe că locul lor este pe frontul din est.
Umerov a insistat că declarația sa este doar o invitație pentru toți cei între 25 și 60 de ani, eventualele contravenții - sau ce vor fi ele – urmând să fie discutate.
***
Pe la începutul lunii decembrie, șeful armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnii, a avut și el pregătite câteva solicitări pentru Santa.
Înainte de a le trimite, s-a consultat cu oaspetele său din acea perioadă, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, doar pentru a verifica cifrele.
În fond, era o bagatelă de vreo 17 milioane de proiectile de artilerie, și un ajutor financiar și în echipamente de luptă valorând, plus minus, în jur de 350 – 400 miliarde de dolari.
Suficiente pentru a elibera teritoriile ocupate de Rusia, a asigurat Zalujnii.
Austin l-a sfătuit pe general că nu se face să glumești cu astfel de lucruri, nu dă bine la funcția și gradul său, cum nu dă bine să vorbești de rău pe aproapele tău din Administrația Prezidențială.
Nu se știe dacă acea scrisoare s-a mai scris, ar trebui să vorbim cu Santa, dar, cum spuneam, moșul nostru nu a terminat de citit și analizat ceea ce a primit, de unde să mai aibă timp să afle și ceea ce încă nu s-a pus pe hârtie.
***
Santa are de citit, vreau să spun, de dat răspunsuri, până spre ianuarie - februarie.
În fiecare zi i-au venit noi containere cu scrisori, toată lumea speră să rezolve el ceea ce nu au putut alții, nu dau nume, să facă pentru sutele de mii de soldați din tranșee, pentru milioanele de ucraineni care așteaptă să se întâmple o minune.
Ar putea da vina pe calendarul nou, e prima dată când trebuie să vină în decembrie, ar putea să se auto-denunțe, joacă și el un rol la sfârșit de an, cântă colinde și citește scrisori, cum fac atâția alții, trebuie să trăiască și el.
Și renii lui, Rudolf, Rudolf 1, Rudolf 2...
Dar, asta e, s-a dus și ziua de Crăciun, iar moșul încă nu a dat niciun semn, deși i-au trecut prin fața ochilor mesaje care de care mai emoționante și mai bine cântărite.
Ce mai așteaptă?
Cu cine trebuie să se mai sfătuiască?
Ce argumente să mai caute, ce motive să mai inventeze ca să fie politically corect.
(Cum ar spune un clasic de la noi, n.n.) ...nu e bine, domnu' Santa!
Post Santa
Și cu asta, gata, a trecut și 2023.
S-a promis că va fi pace și e în continuare război.
Promisiunile de sfârșit de an nu fac primăverile mai bune.
Dimpotrivă, de cele mai multe ori se întâmplă ca în poezia „Pe nava «Silistra», A. Molcianov, 1838”, scrisă de unul din ofițerii de pe această navă cu nume interesant, nu-i așa?, devenită cântecul ”Nu pentru mine (primăvara vine, n.n.) / Ne dlia menia / Не для меня” prin contribuția compozitorului Nikolai Petrovici Devitte.
Pentru mulți din soldații și ofițerii, ruși și ucraineni, din tranșeele Donbasului, primul vers al acestei romanțe, ”Nu pentru mine primăvara vine”, va fi și cel care pune punct final.
Din păcate.
Se încarcă comentariile...
