Inflație de formațiuni suveraniste. Ce arată, de fapt, „bucățile rupte” din AUR, partidul condus de George Simion

Plecarea unor lideri importanți din AUR, iar apoi din alte partide, au produs un efect în lanț, construind un „sistem de partide”, spune politologul George Jiglău, care arată că la baza acestei dezbinări sunt problemele personale dintre lideri, mai degrabă decât diferența de valori dintre fiecare formațiune nou-înființată de aceștia.

FOTO Inquam / George Călin

Sciziunile din partidele suveraniste provoacă haos de obicei și sunt anunțate cu scandal și acuzații. Cu toate astea, Luis Lazarus, al doilea parlamentar al SOS România a plecat din echipa Dianei șoșoacă fără prea mult zgomot. Eurodeputatul își înființează propria formațiune, Partidul Dreptate și Frăție (PDF), aducând deja un senator PSD în echipa sa.

Tot din SOS, partidul fondat de Diana Șoșoacă, se desprinde grupul Pace – Întâi România, la care au aderat și membri AUR și POT, un alt partid suveranist care a trecut pragul Parlamentului aderând la linia politică a fostului candidat prezidențial Călin Georgescu.

Șefa formațiunii SOS România, însăși, este fostă membră a AUR. Ea a fost exclusă din partid, odată cu Mihai Lască. Ambii au înființat noi formațiuni cu care au candidat la alegerile de anul trecut, partidul SOS România, al fostei senatoare, care a avut mai mult succes și reușit să ducă oameni în Parlamentul României și Parlamentul European, și partidul Patrioții Poporului Român (PPR), care îl are și pe medicul Răzvan Constantinescu, în poziția de președinte executiv.

O altă plecare care a produs apariția unei noi formațiuni politice este cea a fostului co-președinte AUR, Claudiu Târziu, care a înființat Partidul Acțiunea Conservatoare, o formațiune care a atras deja alți parlamentari și eurodeputați AUR. De altfel, în Parlamentul European a intrat pe listele AUR și Cristian Terheș, președinte al Partidului Național Conservator Român.

Suveranismul, în ascensiune în Europa

Acestea nu sunt singurele formațiuni care aderă la curentul suveranist înregistrate în ultimii ani în România. Politologul George Jiglău punctează că suveranismul este „un curent politic la modă” în prezent.

„Trăim vremuri în care, să-i spunem suveranismul, această extremă dreapta, extremă conservatoare, cum îi spuneam în stil clasic, populistă, cu nuanțe, în cazul nostru în Europa, antieuropeane, antioccidentale, anti-UE, este un curent la modă. Trăim vremuri în care lumea e clar predispusă să plece urechea spre astfel de discursuri într-o măsură mai mare, mult mai mare, decât erau altădată”, explică George Jiglău.

Monopolul AUR pe electoratul suveranist

Politologul atrage însă atenția că, în ciuda inflației de formațiuni care aderă la curentul suveranist, nu putem vorbi despre o competiție reală a acestor formațiuni, în raport cu ceea ce este AUR astăzi:

„Felia suveranistă e aproape întregimea cuprinsă de AUR, care este la 40% în sondaje. Mai zic eu uneori că actuala coaliție de guvernare e cumva vechiul sistem de partide în care sunt aceleași simpatii și antipatii, doar că acum sunt toți în coaliția de guvernare, pentru că a apărut AUR în partea cealaltă, care îngustează cumva spațiul. Noi, în egală măsură, putem să aplicăm exact aceeași perspectivă și pe cealaltă parte de sistem de partide. Practic sunt două sisteme de partide paralele în momentul ăsta. Este cel care e reprezentat de coaliția de guvernare, care are o dinamică proprie pe care o analizăm aproape zilnic, și este cealaltă parte care e sistemul de partide să spunem suveranist, cu 45% pe sondajele actuale, unde este aur și ceilalți.

Și, în teorie, când categorizăm sisteme de partide, există această idee de sistem de partide cu hegemon. Asta e un tip de sistem de partide specific regimurilor semi-autoritare în care unii câștigă mereu alegerile, sunt mereu la guvernare, dar mai sunt și alții pe acolo, cât să spunem că avem o opoziție, doar că nu contează. În momentul ăsta, sistemul de partide care înseamnă această felie suveranistă este acest gen de sistem, să spunem un subsistem de partide, raportat la cel mare românesc, un subsistem în care avem un hegemon (n. r. – AUR), care e foarte puternic în momentul ăsta”.

Lipsa disciplinei

Monopolul AUR este dat și de faptul că electoratul suveranist este mai disciplinat decât partidele suveraniste, mai explică politologul:

„Nu plasez toată dinamica asta într-o zona valorilor. Orice politician, când trece dintr-un partid în altul ne va spune că e o problemă de valori, nu s-a mai regătit. În fine, problema este că s-au cercetat între ei. (...) Nu cred că e vorba de care-i adevăratul suveranist, e vorba de niște certuri personale între ei, dar e adevărat și faptul că ne-am aștepta de la partide de genul ăsta să vedem mai multă disciplină, cumva. Ăsta-i specificul partidelor conservatoare. Deci sunt cumva mai coerenți cu ei înșiși și mai disciplinat în raport cu niște valori. Dar la fel și electoratul. (...)

În momentul ăsta, bucățile astea care se rup din AUR ilustrează faptul că componenta de disciplină la nivelul partidului AUR nu mai e chiar așa de prezentă. Cine a rămas disciplinat și coerent s-ar putea să fie electoratul, preponderent în continuare după cum se vede în raport cu AUR”.