S-a stabilit: se va muri pe front și la anul!

Cu Prigojin plecat într-o lume mai bună, războiul din Ucraina a rămas fără bufon.

Sigur că și bufonii au aura lor de eroism, unii stau în preajma regilor pentru că știu să picure sfaturi în urechile ascultătoare, nu numai să facă spectacol.

Dar așa părea ceea ce vedeam, un recital cu bisări repetate de voce răstită și baritonală, ne obișnuisem ca Prigojin să-i bată pe ucraineni și să-i înjure pe ruși, prin liderii lor, ceea ce oricum ați lua-o, nu arată o bună perspectivă de supraviețuire.

Ce a fost a fost, fie-i țărâna ușoară, pe rit nou, dacă era membru de partid, sau pe rit vechi, dacă nu.

Războiul pe care l-a predat profesorul asociat Prigojin la Bahmut, prin cursuri video ținute de pe acoperișurile blocurilor afumate de incendii, era unul ca la carte, pac-pac, bum-bum, ca în filmul de promovare al firmei  PMC Wagner, ”Cei mai buni vor merge în iad”, care începe cu sloganul ”Bine ați venit, ne vom cunoaște în luptă”, rostit de instructor în fața noilor voluntari.

Cu asemenea patos, chiar uiți că, inițial, peste abdomenul rotunjit de combinația bere cu vodcă, era un șorț de șef de sală, nu un pieptar de kevlar anti-glonț.

Și că înainte de a îndrepta kalașnikovul în direcția trădătorilor Șoigu și Gherasimov, Prigojin a făcut ordine cu spatula de întors clătitele în personalul cu bonete și halate albe din bucătăria din Sankt Petersburg.

Dar toate lucrurile bune au un sfârșit, nu-i așa?, confirmat în timp record prin certificat de deces.

Putem să ne întoarcem la treburile noastre.

Noua Wunderwaffen a Ucrainei: avionul F-16

În paralel cu veștile gri care au venit în ultima perioadă de pe aliniamentele unde se desfășoară contraofensiva ucraineană de vară – toamnă, sunt și semnale care arată că o altă linie roșie auto-impusă va fi trecută de unele state europene, membre NATO, care au decis, cu voie de la Washington, să furnizeze Kievului avioane F-16.

Vestea bună este că e vorba de un număr destul de important, mai mare, de exemplu, decât ceea ce și-a putut permite România, țară NATO de aliniament înaintat.

Vestea proastă este că nu vor putea fi toate furnizate odată.

Cele 19 avioane oferite de Danemarca vor fi transmise astfel:

2023  - 6;

2024  - 8;

2025  - 5.

Premierul danez, Mette Frederiksen, a pus, totuși, un accent: ”să sperăm” / ”hopefully”, chiar și la cele promise pentru anul acesta.

Premierul olandez Mark Rutte, aflat pe picior de plecare din fruntea guvernului, nu a simțit nevoia să furnizeze un  termen pe lângă promisiunea de furnizare, precizând doar că ele vor fi transferate când “conditions for such a transfer have been met” / ”condițiile pentru transfer vor fi îndeplinite”.

Ce presupun aceste condiții a clarificat, oarecum, ministrul olandez al apărării, Kaisa Ollongren, pe timpul unei vizite la Kiev:

-       infrastructură;

-       antrenament.

Dacă la infrastructură, lucrurile sunt destul de complicate, la antrenament e mai simplu, cursul durează de la 6 la 8 luni.

Și încă nu se știe când va începe, în ce țări, probabil și în Olanda, probabil și în Grecia sau Romania.

În privința numărului de avioane oferit sau aflat în discuții cu Olanda, e, la fel, un pic de ceață.

Președintele Zelenski a afirmat că i s-au promis 42.

Poate a fost o greșeală de traducere, pentru că premierul olandez a declarat ulterior  că acestea sunt TOATE avioanele F-16 pe care le are la dispoziție Olanda, unele vor fi retrase (24) anul viitor, altele (18) sunt pregătite pentru vânzare.

Iar totul depinde de momentul în care vor putea fi preluate noile aeronave F-35.

O altă veste proastă este că nu prea sunt piloți ucraineni pentru F-16.

La o numărătoare recentă, fuseseră găsiți doar opt care să poată începe cursul de pregătire.

Și cum veștile proaste vin în echipă, foarte recent, un tragic accident a luat viața a încă trei piloți ucraineni, unul foarte cunoscut de CNN,  pe timpul unei misiuni de luptă la vest de Kiev.

Dar pentru că vorbeam de oferta olandeză și necunoscutele acesteia, sunt și semne bune: primul F-16 a fost adus de ministrul olandez și oferit personal omologului ucrainean.

E adevărat că a încăput într-o cutie de cadouri, e din plastic, nu e exclus să fie ”made in China”, dar ministrul Reznikov a apreciat că merită să fie postat momentul pe contul său de Twitter / X.

Contraofensiva de vară se va relua la primăvară?

Onorabilul politician conservator britanic James Heappey, secretar de stat pentru forțele armate, într-o declarație recentă în fața parlamentului, afirma recent că nu ar trebui să credem că ceea ce vedem (războiul din Ucraina, n.n.) este un film care se încheie cu o minunată și decisivă victorie.

Dimpotrivă, este posibil ca, în ciuda performanței ucrainenilor, o contraofensivă de succes ar putea să continue până anul viitor.

Se întâmplă mai rar ca un politician britanic să-și pună speranțele în stand-by, chiar dacă afirmă că și amânarea victoriei are rostul ei, tocmai pentru a-i demonstra lui Putin reziliența vestică.

Oricum, narațiunea cu războiul care, vrem – nu vrem, se prelungește, a devenit deja bun comun.

Chiar și președintele Zelenski admite, într-un recent interviu, că războiul va fi lung dar face și precizarea că nu vor fi pierderi de partea ucraineană (!).

Pentru că tocmai această precizare ar putea să încurce firul scurtei mele consemnări, mă voi rezuma la a menționa alte câteva aprecieri asupra evoluțiilor din estul Ucrainei, de la nivelul unor publicații din arealul care sprijină Kievul.

Wall Street Journal afirmă că ”strategii militari și factorii de decizie din Occident încep deja să se gândească la ofensiva de primăvară de anul viitor” și la „cum să ne pregătim pentru un conflict prelungit”.

Prestigioasa publicație afirmă chiar că războiul s-ar putea să devină „o luptă prelungită care mai durează câțiva ani” și că obiectivul Ucrainei de a relua tot teritoriul pierdut acum „pare o perspectivă îndepărtată”.

Pe de altă parte, Financial Times scrie că „în S.U.A. oficialii se pregătesc pentru ceea ce pare din ce în ce mai mult un război de uzură care va intra bine în anul viitor”.

Contraofensiva ucraineană nu a avut succesul scontat, deși, în ultimele zile, satul Robotine (400 locuitori înainte de conflict) a fost promovat oraș, repoziționat strategic și recucerit, astfel, ca obiectiv important de către ucraineni pentru a mări pulsul speranței în rezultate și mai bune.

Kievul spune că i-au lipsit armele performante, dar pierderile produse contingentului de tancuri Leopard, transportoare Bradley, altor categorii de tehnică occidentală, arată că nu e chiar așa, dar la război sunt și alți factori care contribuie la victorie sau înfrângere.

A venit din nou rândul ”glonțului de argint” / ”Wunderwaffen”, F-16 de această dată, să joace rolul armei care va schimba cursul războiului.

Dar mai e mult până departe, cel puțin șase luni de curs de pilotaj super intensiv.

Foto: Twitter / X

Senatorul Graham Lindsey și alegerile din Ucraina

Când ai nevoie de un prieten, ei bine, el apare sub forma unei delegații bipartizane a Congresului american condusă de senatorul republican Graham Lindsey, unul din suporterii cei mai febrili ai Kievului.

Convins că președintele Zelenski uitase, ocupat cu războiul, că în primăvara anului viitor sunt programate și niște alegeri, senatorul i-a adus aminte că așa e democratic, să respecți calendarul electoral, chiar dacă rachetele ruse continuă să zboare pe deasupra orașelor ucrainene.

Probabil, acest calendar era prima grijă a președintelui ucrainean, dornic să dea ochii la mitinguri publice cu primarul Kievului, Vitali Kliciko.

Poate mă înșel.

În fine, președintele ucrainean a reiterat că nu uitase, iar senatorul a făcut semn că e OK.

Tot procesul a fost explicat clar de către senatorul Graham Lindsey la conferința de presă ce a urmat vizitei:

-       ”Vreau ca această țară să aibă alegeri libere și corecte, chiar și atunci când este supusă atacului”;

-       „În trecut (Ucraina, n.n) era o țară foarte coruptă, dar acum ucrainenii nu profită de pe urma ajutorului”;

-       "Urmărim fiecare dolar, fiecare armă. (...) Și sunt mulțumit că ucrainenii nu profită de poporul american”;

-       „Și cred că este timpul ca Ucraina să facă următorul pas în dezvoltarea democrației, și anume să organizeze alegeri în 2024”.

Doar că e o mică, dar multiplă problemă: banii pentru campania electorală, secțiile de votare, plata buletinelor de vot, a cernelii pentru ștampile, desigur și a ștampilelor...

Pe lângă problema banilor - 5 miliarde grivne, echivalent a ceva mai mult de 200 milioane dolari SUA -, care trebuie să vină din afara Ucrainei, după cum a precizat președintele Zelenski, într-un interviu pentru ediția de limbă engleză a Ukrainska Pravda, mai era un alt detaliu: legea actuală nu permite alegerile la vreme de război.

Legile se pot schimba, dacă și partenerul insistă, dar mai sunt încă alte câteva necunoscute:

- cum vor vota cei vreo șapte milioane de refugiați ucraineni din afara granițelor?

- dar soldații din tranșee?

- observatorii electorali occidentali vor verifica alegerile care vor avea loc pe aliniamentul de front?

- partenerii occidentali vor împărți cu Kievul riscul procesului electoral?

Au fost chiar întrebările care s-au pus pe timpul întâlnirii dintre delegația americană, condusă de vechiul prieten, senatorul Graham Lindsey, și președintele ucrainean.

Care a și precizat ulterior, în interviul amintit, să înțeleagă toată lumea: "Prin urmare, aceasta (alegerile, n.n.) este probabil singura ieșire. Nu aș vrea să-mi imaginez că am trăi fără alegeri 3, 5, 7 ani. Nu vreau ca autoritățile să aibă atitudinea că se țin (de scaun, n.n). Nu mă țin de nimic, aș vrea să organizez alegeri, sincer. Aș vrea să o fac – ori de câte ori este necesar, într-un an?"

Dacă, în primăvara următoare, contraofensiva revigorată de sosirea avioanelor F-16 va avea succes, perspectiva alegerilor, și nu numai, pare destul de realistă.

În declarații publice, cel puțin.

Indeed!