Rusia rezolvă definitiv apărarea drepturilor omului

Tradiţia nu moare niciodată. Cum nu dispar nici reflexele puterii, ale unui anume fel de putere, într-un anume fel de lume. Proba cea mai interesantă este decizia de vineri a Parlamentului Federaţiei Ruse privind numirea unui fost înalt responsabil din Ministerul de Interne din perioada sovietică, acum pensionară, în funcţia de Ombudsman prezidenţial pentru drepturile omului.

Doamna Tatiana Moskalkova, căci de dânsa este vorba, a lucrat timp de două decenii în structurile Ministerului de Interne, ajungând la gradul de general-maior, s-a pensionat în 2002 şi a devenit deputat în Duma din partea partidului prezidenţial. Domnia-Sa va fi, de acum înainte, imaginea luptei în favoarea drepturilor omului, cu puterea de a chestiona orice instituţie a statului, inclusiv Preşedinţia, atunci când îi sunt adresate reclamaţii sau sesizări din partea unor organizaţii de profil sau a oricărui cetăţean rus care-şi caută dreptatea.

Totul înspre bucuria foştilor săi colegi de o viaţă din unităţile Ministerului de Interne din Federaţia Rusă, de altfel renumiţi pentru o lungă tradiţie de comportamente progesiste în ce priveşte apărarea drepturilor omului, respectaţi în societate pentru idealurile lor umaniste şi îndelung exersate în practică, alături de prietenii şi tovarăşii lor de muncă din FSB (fost NKVD, fost KGB) sau din unităţile speciale ale GRU. De ce această reamintire? Pur şi simplu deoarece, anul trecut, doamna Moskalkova a sugerat redenumirea Ministerului de Interne al Rusiei, fostul său loc de muncă, folosind vechiul său apelativ, CEKA care l-a făcut celebru în întreaga lume şi a lăsat memorii de neuitat unor generaţii întregi de trăitori şi suferitori în gulaguri... pe numele său complet Всероссийская чрезвычайная комиссия по борьбе с контрреволюцией и саботажем (Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluţiei şi sabotajului), organizaţie creată prin decret pe 20 decembrie 1917 de Lenin şi condusă de Felix Edmundovici Dzerjinski, urmat de Lavrenti Pavlovici Beria...

Debutul în noua funcţie şi l-a făcut într-un mod furtunos, punând lucrurile la punct şi transmiţând un mesaj de forţă la adresa Occidentului decadent şi Americii, elementele componente ale mai vechii sperietori niciodată pierdute în istorie: „Organizaţiile occidentale şi americane au folosit problematica drepturilor omului ca un mijloc de şantaj, ameninţare şi încercare de a pune presiuni pe Rusia. Ştim cât de multe minciuni s-au spus despre Crimeea şi Ucraina şi este foarte important să nu apărăm doar drepturile unei singure persoane, ci întreg sistemul de valori al Rusiei... Ombudsman-ul are foarte multe mijloace la dispoziţie pentru a contracara toate astea” – a declarat noul Ombudsman pentru Agenţia Interfax.

Surprinzător? Sigur, dar de ce nu atâta timp cât se poate? Culmea că numirea în cauză a trimis nu numai o undă reală de şoc la nivelul ONG-urilor ruse care-şi imaginează uşor noul context în care urmează să activeze acum înainte, dar chiar şi la nivelul politicienilor ruşi. Vladimir Jirinovski însuşi, binecunoscut prin poziţiile sale naţionaliste dure, spunea uşor speriat, în cadrul dezbaterilor din Dumă:

„Tatiana Nikolaevna este o persoană foarte drăguţă, dar activitatea sa în cadrul poliţiei sovietice şi în poliţia din perioada Elţîn nu ne poate face să credem că va fi în stare să apere drepturile omului... Este o bătaie de joc faţă de postul de Ombudsman. Nimeni, nicăieri, nu va numi în acest post un fost poliţist”.

Aşa e. Şi ce dacă? Se poate? Se poate, trăiţi, s-a şi făcut!