România pitorească, dar sfâşiată

Când vii din câmpia Bărăganului, sau chiar mai de departe, de la “înălţimea” autostrăzii A2, simţi cum drumul de la Braşov spre nord se încarcă de altitudine şi, într-un fel, chiar de atitudine, devenind mai variat şi mult mai generos pentru ochiul privitorului.

Nu mai e loc de linii drepte şi maţele şoselei se înghesuie într-un spaţiu restrâns, făcându-şi loc printre creste de munţi si dealuri ce te privesc de sus, dar fără a fi arogante. Un designer de exterioare, cu mână divină, pare să-şi fi dat masteratul în grădini de vis, alegându-şi zona unde Transilvania se transformă în Moldova, şi invers, prin Pasul Tihuţa, pentru a fi locul unde  să-şi pună în practică imaginaţia şi să picure pe-un picior de plai, o picătură de Rai.  Verdele curat, cărnos, odihnitor, nins peste dealuri la începutul verii, s-a topit pe alocuri în fânăriu de mai multe culori, mângâiat de nori vânătii dar prietenoşi,  iar din loc în loc, trecerea unor mici turme răzleţe de oi  autentifică faptul că nu este doar o carte poştală, ci un peisaj real. Casele sunt cocoţate în coasta dealurilor semeţe, dar nu pentru ca stăpânii să aibă semnal mai bun la telefon şi nici pentru a prinde toate posturile de la Digi, ci doar într-un gest de curaj şi de comuniune cu natura, acolo sus unde nu ajung grijile străzii şi nici gazele eşapamentelor deversate în marile aglomerări “civilizate”. Priveliştea îţi dă curăţenie şi, indiferent cu ce scop ai ajuns pe acolo, simţi o împlinire “locală” pentru că România are locuri frumoase care odihnesc şi, deopotrivă, hrănesc cu ipostaze de natură, la limita dintre feeric şi real. Adierea vântului care aşteaptă pe peronul asfinţitului accentuează înfiorarea, dar este greu să te laşi dus, şi fiecare clipă care se scurge spre mâine îşi creşte preţul cu metamorfoza fiecărei pete de culoare. România vindecă prin terapii complementare, privind şi respirând natură.

…Într-o schimbare dramatică de registru, în stradă, pe sticla televizorului sau în primul newsletter al zilei, România are ceva scabros. Oripilant. În România picurată de Dumnezeu atunci când s-a gândit să facă cel mai frumos iatac, se întâmplă lucruri abominabile. Câinii  au ajuns să manânce oamenii, sfâşiind viaţa fără remuşcări prea evidente. Pe planeta oamenilor, câinii au dobândit dreptul să facă legea, stabilind dupa miros, după călcătura pantofilor, după privire ori după voce cine este următoarea victimă. La mai bine de o lună de la moartea unui copil nevinovat - şi-apoi, bietul Ionuţ, ce păcate să fi avut înscrise în  nota de plată cu viaţa pentru a sfârşi astfel?-, situaţia maidanezilor nu s-a schimbat. Câinii muşca în continuare fără a băga de seamă că în Parlamentul oamenilor (mari) li se dezbate soarta, parcă prea ignoranţi  fiind ei la strigătul raţiunii care, în numele civilităţii şi al unui elementar bun-simţ, ne cere să punem mai întâi omul şi apoi celelalte vieţuitoare. Fără a fi consultat acest text de lege şi, repet, enervant de nepăsători la zbaterea noastră, a celor care-i vrem dispăruţi de pe străzile acestei ţări, pitorească pe alocuri, lăsându-ne să “optăm” noi singuri pentru alte morţi, minoritatea maidanezilor latră, muşcă şi sfâşie cu nesaţ de parcă nici sfârşitul absolut nu mai sperie, de parcă o execuţie cu botul plin de sânge  nu mai este un festin, ci doar o masă frugală de zi cu zi.

În tot acest iureş însufleţit de maidanezi cu ochi blajini, care alterneaza tocăniţa de la colţul garajului cu niscaiva gambe sau coapse de om, fără preferinţe de vârstă, cu lătrături de zi şi de noapte, după bunul lor plac, oamenii politici îşi schiaună supărările de partid, sfâşiind şi ei din tihna acestei ţări de oameni care merită mai mult, dincolo de proiectele  strategice, futuriste şi clientelare. Asta însemnând mai mult respect şi siguranţa că binele trâmbiţat, lătrat chiar, în toate campanile electorale şi alţi patru ani mai apoi, va deveni odată  realizabil. Fără a mai avea nevoie de un “pact de coabitare”, inventat şi oficializat doar pentru a fi încălcat şi în jurul căruia dau roată arătându-şi colţii preşedintele şi premierul acestei ţări, deopotrivă binecuvantată să fie pitorească şi blestemată să fie sfâşiată.