România, iluzia reformei rapide și concedierile. Ce nu se poate transplanta din SUA

Decizia recentă a Curții Supreme a SUA, care oferă administrației Trump o cale rapidă pentru reducerea aparatului birocratic federal[1], a reaprins discuțiile despre reformarea administrației publice. În România, un astfel de scenariu pare tentant pentru unii lideri politici dar mai ales pentru ”analiștii” în căutarea senzaționalului.

FOTO Octav Ganea / Inquam

În realitate, el nu este doar improbabil – este practic imposibil. Pentru a răspunde la întrebarea dacă un program de concedieri ca în SUA este posibil în România, ar fi nevoie de o analiză a legislației muncii din România (pornind de la Codul Muncii), a drepturilor angajaților, a procedurilor de concediere colectivă, a rolului sindicatelor și a cadrului legal general care reglementează piața muncii. De asemenea, ar fi necesară o analiză a deciziei Curții Supreme a SUA menționate, pentru a înțelege specificul programului de concedieri din sectorul federal american și a vedea dacă există precedente sau analogii în legislația românească.

Puterea executivă în SUA vs. România

Modelul american funcționează pe baza unui sistem prezidențial în care Președintele deține atribuții executive directe și ample, cu puteri extinse asupra executivului. Decizia Curții Supreme din 8 iulie a.c. a eliminat anumite bariere instituționale, oferind undă verde unor planuri de reformă agresivă și reduceri de personal. Decizia de desființare sau reorganizare a agențiilor poate fi, în anumite condiții, unilaterală.

În schimb, în România, Guvernul este cel care exercită autoritatea executivă, dar cu limite clare impuse de Constituție, legislația muncii și controlul parlamentar. Nu poți „concedia în masă” funcționari publici printr-o simplă decizie de la Palatul Victoria. Fiecare post din administrație are protecții legale, iar orice reorganizare necesită modificări legislative aprobate în Parlament, consultări obligatorii cu sindicatele, evaluări de impact și notificări prealabile. Toate acestea sunt rezultatul unui lung proces de legiferare și reglementare bazat pe negocierile care au început în anii 90, odată cu înființarea primelor organizații sindicale și patronale.

În timp ce SUA au un sistem prezidențial în care președintele are puteri extinse asupra executivului iar decizia Curții Supreme a eliminat anumite bariere instituționale, oferind undă verde unor planuri de reformă agresivă și reduceri de personal, România este o altă realitate constituțională. România este o republică parlamentară, iar funcția publică este reglementată strict de Codul administrativ. Concedierile nu se pot face decât în baza unor acte normative și cu justificări solide, cum ar fi desființarea postului sau evaluări negative. Mai mult, statul este obligat să consulte sindicatele și să respecte dialogul social.

Întrebări care așteaptă răspuns

Există precedente? Da, cel mai cunoscut exemplu este OUG 63/2010[2] în timpul crizei economice, când s-au redus posturi și cheltuieli. Totuși, chiar și atunci s-au respectat pașii legali, iar instanțele au intervenit în numeroase cazuri pentru a proteja drepturile angajaților. Ce se poate face realist? În România, reforma administrației trebuie să fie strategică, etapizată și bazată pe performanță.

Se pot reduce posturi vacante, se poate accelera digitalizarea și se poate profesionaliza managementul public, dar nu se poate replica modelul SUA fără modificări legislative și constituționale majore.

În acest context de criză evidentă, funcționarul public este o problemă sau o resursă? Este adevărat că birocrația românească are hibe majore: duplicare de atribuții, ineficiență, politizare, lipsă de performanță. Dar aceste probleme nu se pot rezolva cu măsuri brutale, ci prin digitalizare accelerată, profesionalizare prin concursuri reale, evaluări obiective și indicatori de performanță atât individual cât și la nivel de instituție dar mai ales prin formare continuă și reconversie profesională. În plus, România se confruntă deja cu un exod al specialiștilor din sectorul public către cel privat sau către instituții internaționale. Concedierile masive ar agrava acest dezechilibru.

Reforma nu se face cu toporul

Orice program de reformă serioasă a administrației publice în România dar nu numai, trebuie să se bazeze pe: clarificarea și delimitarea funcțiilor între instituții, reducerea politizării managementului și stimulente pentru eficiență, nu sancțiuni arbitrare. Renunțarea voluntară la o parte din venituri de către miniștri sau companii de stat este doar o formă de marketing politic în absența încrederii și susținerii publice. Scalarea acestei atitudini se va lăsa mult așteptată în speranța uitării după traversarea crizei.

România are nevoie de reformă, nu de răfuială

Ceea ce în SUA e o reformă „cu sabia”, în România trebuie să fie o recalibrare cu bisturiul. Tentativa de a copia soluțiile americane fără adaptare riscă să compromită însăși ideea de reformă. Nu putem repara administrația românească punând-o pe butuci, ci reconstruind-o cu responsabilitate, viziune și respect pentru lege. Decizia din SUA oferă o viziune despre cum poate fi reformat un aparat birocratic. România are însă altă cultură instituțională și alt cadru legal. Aici, reforma trebuie construită cu răbdare, legitimitate democratică și respect pentru lege.

Ce este de făcut?

Plecând de la ceea ce ar trebui să fie Obiectivul strategic general, respectiv - Restabilirea încrederii cetățenilor în capacitatea statului de a guverna eficient, echitabil și responsabil, printr-o comunicare coerentă, transparentă și orientată spre rezultate, în contextul unor reforme dificile, dar necesare pentru stabilitatea și modernizarea României, se impune definirea unor principii directoare. 

În acest sens prima urgență este Transparența radicală, adică explicarea sinceră și clară a deciziilor, efectelor și termenelor. Comunicarea trebuie să fie Empatică și Responsabilă cu asumarea efectelor sociale și protejarea celor vulnerabili. Totodată se impune o Unitate de mesaj în care toate instituțiile publice comunică coerent, pe aceleași direcții. Toate acestea reclamă Prezența umană a liderilor pentru comunicare directă, calmă, argumentată și fără aroganță pe câteva Direcții strategice de comunicare.

Câteva sugestii profane

România se află la o răscruce. Ne confruntăm cu provocări majore: un deficit bugetar care cere măsuri decisive, o piață globală instabilă și o nevoie stringentă de a consolida securitatea națională. În acest context, un lucru este clar - succesul oricărei reforme depinde crucial de încredere și de suportul public. Nu putem construi un viitor stabil și prosper dacă cetățenii nu înțeleg și nu susțin direcția în care merge țara. Așa cum spunea Jean-Jacques Rousseau, puterea legitimă se exercită împreună cu cetățeanul, în parteneriat, transformând necesitatea în consens.

Dialogul social și cel civic sunt mecanismele de dialog care, prin răspunsuri și asumări reciproce, pot oferi platforma pe care se poate începe reconstrucția. Mediul  de afaceri cere predictibilitate și un cadru stabil pentru investiții pentru a susține creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Cetățenii au ca prioritate protejarea serviciilor publice esențiale – educația, sănătatea, infrastructura, care au impact asupra calității vieții. Funcționari, cei care asigură serviciul public, cer echitate, salarizare pe merit și o reformă a administrației care să recompenseze performanța și să elimine inechitățile, asigurând un mediu de lucru just și motivant.

Reforma statului nu este un scop în sine, ci un mijloc de a oferi servicii publice de calitate superioară. Trebuie explicat în detaliu fiecare pas al reformelor din administrația centrală, din administrația locală și din companiile de stat și arătat cum birocrația excesivă și risipa sunt eliminate, iar resursele sunt redirecționate către nevoile reale ale cetățenilor.

Sustenabilitatea fiscală este fundația dezvoltării durabile. Fiecare investiție trebuie justificată, măsurată și evaluată pentru impactul său pe termen lung. Se vor prioritiza proiectele care aduc valoare adăugată reală și care contribuie la un viitor mai bun și mai rezilient pentru România și va fi tăiat fără ezitare tot ceea ce nu funcționează sau nu generează rezultate.

Într-o lume marcată de conflicte și incertitudini, securitatea națională este primordială. Cetățenii au nevoie de explicații pentru investițiile în infrastructura critică, în energie și în logistica militară care sunt direct legate de apărarea fiecărui cetățean. Aceste măsuri nu sunt abstracte, ci reprezintă o plasă de siguranță concretă pentru familiile și viitorul nostru iar asigurarea Securității Naționale și a Stabilității Geopolitice mențin România în siguranță.

Totodată diaspora noastră este o resursă neprețuită și cea mai în măsură să consolideze imaginea României ca stat reformat, responsabil și partener de încredere în cadrul euroatlantic. Prin comunicarea onestă cu diaspora și Partenerii Strategici se pot prezenta credibil realizările interne și poate fi reafirmată susținerea noastră fermă pentru valorile europene.

Plecând de la concluzia corectă potrivit căreia, fără o comunicare onestă, coerentă și empatică, orice reformă va fi percepută ca abuz iar strategia de comunicare trebuie să susțină actul de guvernare ca o expresie a responsabilității față de cetățean și viitorul său. Guvernul are datoria nu doar să acționeze corect, ci să și explice convingător de ce o face, deoarece viitorul nu doar al administrației centrale sau locale ci al întregii Românii va depinde de trecerea acestui examen de capacitate al lidershipului românesc.

Încrederea nu se impune, se câștigă. Într-o lume din ce în ce mai complexă și dinamică, angajamentul câștigător va fi comunicarea deschisă, onestă și empatică. Doar printr-un dialog autentic, bazat pe ascultare, asumare și împărțirea echitabilă a responsabilităților și beneficiilor, se poate construi o Românie echilibrată, sigură și prosperă.

Acesta este singurul Contract Social pentru viitor: ”Al nostru cu noi înșine”.

Cititorule, ce crezi? Avem nevoie de o reformă radicală a aparatului bugetar sau de una inteligentă, etapizată și negociată? Comentează mai jos sau distribuie acest articol dacă ți se pare relevant în dezbaterea despre viitorul administrației în România.

[1] https://apnews.com/article/supreme-court-trump-mass-firings-151e14da3186d34eab1923c45831c1b6

[2] https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/120026