Regizorul Alexandru Grecu: „Ca regizor, am o singură misiune, aceea de a crea un dialog viu cu spectatorul”
0Alexandru Grecu este președinte al UNITEM, fondator, director al Teatrului Național „Satiricus Ion Luca Caragiale”, actor, scenarist, profesor de teatru și regizorul spectacolului ”Cerere în căsătorie” de Cehov, o nouă producţie a Teatrului Stela Popescu, ce va avea premiera pe 25 şi 26 aprilie, pe scena de la Teatrul Excelsior din București. Spectacolul îmbină ingenios două dintre cele mai cunoscute piese într-un act semnate de Anton Pavlovici Cehov – Ursul și Cerere în căsătorie – într-o montare creativă semnată de regizorul Alexandru Grecu.
Un interviu de Oltea Şerban-Pârâu
O.S.P: Colaborarea dintre Teatrul Naţional „Satiricus Ion Luca Caragiale” din Chișinău și Teatrul Stela Popescu din București a devenit tot mai strânsă în ultima perioadă. Cum a început acest parteneriat și ce v-a atras cel mai mult la această colaborare?
A.G: Cel mai mult m-a atras deschiderea, în primul rând, a Teatrului Stela Popescu, care spre deosebire de multe teatre din România, este un teatru mult mai interesat de viaţa culturală din Republica Moldova din punctul meu de vedere și cred că asta se datorează și lui Cristian Șofron, care vede puțin altfel importanța teatrului pentru spectatori. Cultura a jucat permanent un rol foarte important în dezvoltarea societății, în schimbarea mentalităților indivizilor și, prin teatru, prin literatură, civilizația a progresat. Și pentru că discutăm în această primăvară, dacă avem astăzi un altfel de alegător – mă adresez politicienilor acum – în primul rând se datorează literaturii și teatrului. Misiunea pe care o avem noi, zi de zi, în discuții directe cu spectatorul, prin promovarea anumitor spectacole, prin formarea unei politici corecte în repertoriu, este foarte importantă pentru schimbarea mentalității societății.
Nu sunt adeptul conceptului ”artă pentru artă”
Teatrul a apărut pentru societate, pentru oameni și el nu poate exista în afara societății. Nu sunt adeptul conceptului ”artă pentru artă”. Ştiu că este la modă acum, dar eu cred că misiunea teatrului este alta. Încă din Grecia Antică, când apărea o problemă, se scria o piesă și se monta acel spectacol cu un singur scop: de a vorbi despre problema societății din Atena. Iată că de atunci până astăzi teatrul nu și-a schimbat funcția și poate de aceea teatrul rămâne valabil și peste 30 și peste 1000 de secole.
Dar să mă întorc la relația noastră cu Teatrul Stela Popescu: au avut loc două premiere, am montat eu spectacolul ”Hoţul din pendulă” al lui Dario Fo la București și Cristian Șofron un Titanic Vals al lui Mușatescu la Chișinău - două spectacole în care noi, regizorii, am făcut practic cunoștință cu trupele. Apoi, am decis ca în al doilea proiect să facem un spectacol comun, fiindcă scopul nostru a fost să dăm un semnal politicienilor și guvernanților că două țări românești trebuie, până la urmă, să fie o țară, cel puțin, dacă nu din punct de vedere politic – pentru că geografic deja suntem – cel puțin prin cultură. Și noi am reușit, cu spectacolul ...Escu.
O.S.P. Vorbeați despre alegători și despre ce este la modă. Într-adevăr, ”...Escu” este realizat în regie comună, chiar cu Cristian Șofron.
A.G: Împreună cu Cristian am reușit să montăm cu două trupe, producând un spectacol în care actorii nu numai că au comunicat în scenă, dar au comunicat și individual, personal. Și dacă astăzi vorbim despre Teatrul Stela Popescu și Teatrul ”Satiricus”, dintr-n punct de vedere putem spune că este un singur teatru românesc, care s-a… contopit în urma acestui minunat spectacol ”...Escu”.
Acest spectacol este valabil pentru întreaga clasă politică din lume
O.S.P.: Acest minunat spectacol vorbește despre alegătorul român, da, iată că este nu numai un text clasic, ci este un text la modă. Cum percepe publicul din Republica Moldova această actualitate a textului din ”...Escu”. Dar cel din România?
A.G.: Să ştiți că piesa este genială, clasică și ea poate fi jucată și montată și la Paris, și la Londra, și la Berlin, și la New York, Washington, nu se schimbă nimic. Acest spectacol este valabil pentru întreaga clasă politică din lume. Mușatescu a atins o problemă extraordinară, despre politicianul care pune în faţă scopurile personale, care sunt permanent mai presus decât scopurile și idealurile unei societăți, care exploatează la maximum aspirațiile cetățenilor societății în scopuri personale. Iată de ce în text acest cameleonism al politicienilor, aceste trișări, aceste scheme dubioase după care se conduc se transformă în ”religia politicianului”. De aceea eu cred că acest spectacol este actual și se joacă cu sala arhiplină și la Chișinău și la București. Am văzut pe viu aceste reacții. Am adus în sală la Chișinău zeci de politicieni care au spus, “e perfect” și, exact aşa au spus şi la București, ceea ce ne bucură. Spectacolul a avut și are un impact enorm asupra spectatorului și aici mă întorc la scopul pe care ni l-am propus noi şi care a fost atins. Am reușit să producem un spectacol, un spectacol șoc, un spectacol care deranjează clasa politică atât din România cât și din Moldova, dar și un spectacol care este foarte necesar pentru aceste timpuri tulburi prin care trec și România și Moldova.
Să vorbim în primul rând despre om, despre importanța vieții
O.S.P: Ne aflăm în zilele de pregătire a premierei de la Teatrul Stela Popescu, care va avea loc pe 25 şi 26 aprilie, la sediul Teatrului Excelsior din București. ”Cereri în căsătorie” de Cehov - de ce ați ales acest text?
A.G.: În această lume tulbure – poate nu cea mai bună perioadă prin care trec, nu numai România și Republica Moldova, ci întreaga Europă și întreaga lume – am zis că spectatorul mai are nevoie și de un spectacol în care să se vorbească despre alte valori. Și, mai bine ca Cehov, în perioada aceasta tristă, nimeni nu poate vorbi. Fiindcă Cehov face parte dintre dramaturgii care încearcă să aducă în scenă frumosul, încearcă să aducă în scenă bunătatea, încearcă să aducă în scenă relațiile umane care sunt mult mai importante decât relațiile dintre politicieni și societate. Așadar, am zis ”hai să încercăm să dăm și o doză de dragoste, de relații foarte… omenești, să vorbim în primul rând despre om, despre importanța vieții”. Iar viața vine din dragoste. De fapt, sunt două cereri în căsătorie, este vorba de nuvela, de vodevilul Cerere în căsătorie al lui Cehov și despre o a doua piesă, Ursul, care este tot o cerere în căsătorie. De aceea le-am numit noi… Cereri în căsătorie, fiindcă, de fapt, sunt două piese într-un spectacol, spectatorul are posibilitatea să vadă două piese concomitent în desfășurare. Sunt două texte foarte importante, aș spune, pentru actori, sunt piese pe care eu le-aș recomanda și pedagogilor, pe care chiar eu le folosesc mult în educația tinerei generații de actori. Aceste piese, Cerere în căsătorie, Ursul, Nunta dau posibilitatea actorilor să-și arate toate valențele lor actoricești. Sunt foarte multe treceri, practic fiecare scenă, fiecare replică este importantă presupune o trecere de la un sentiment la altul, de la o stare la alta. Practic, jucând în Ursul sau jucând în Cerere în Căsătorie, ai impresia că treci prin tot cursul de actorie din cei patru ani la facultate.
O.S.P: Cum vă înțelegeți cu actorii Teatrului Stela Popescu pentru că această montare, care va veni în fața publicului pe 25 aprilie, este făcută exclusiv cu actorii Teatrului Stela Popescu.
A.G.: Sunt la a treia colaborare cu ei. Aici sunt actori foarte buni, profesioniști, care nu doar bifează prezența la repetiții sau în teatru, actori care vor să muncească și am ales Cehov fiindcă vreau să remarc că Cehov este foarte mult exploatat, dar foarte puțin înțeles la propriu în România. Cehov, ca și Caragiale, nu are niciun cuvânt în plus, nicio remarcă, de aceea, această experiență pentru actorii de la Teatrul Stela Popescu este foarte importantă. Cehov e cel mai simplu autor care are acces total la orice spectator, fiindcă el spune povești de dragoste, povești de vieți omenești foarte profunde, foarte realiste. Să nu uităm că Cehov, împreună cu Stanislavski, sunt promotorii teatrului firesc, au adus realismul și firescul în teatru, au alungat teatralitatea, au alungat așa zisul teatru fals… Iată de ce îmi doresc ca acest spectacol să fie și o școală pentru actorii mei, fiindcă sunt ai mei și îi iubesc foarte mult pe cei de la Teatrul Stela Popescu, ca și pe cei de la ”Satiricus”, așa cum Cristi Șofron îi iubește pe actorii mei și pe ai lui de la Stela Popescu. De fapt, noi nici nu mai facem diferență și asta este foarte important.
O.S.P: Sperăm că va avea mare succes în România această montare pentru că dacă este într-adevăr una pentru public, clară și limpede, cu siguranță așa se va întâmpla. Vorbeați de Cristian Șofron, în vară ar trebui să monteze Ultima oră de Mihail Sebastian la Teatrul ”Satiricus”, acesta ar fi noul reper al stagiunii și al colaborării dumneavoastră?
A.G.: Misiunea lui Cristi Șofron, ca și a altor regizori care vin din România în Republica Moldova, este de a promova dramaturgia românească, de a promova valorile românești. Basarabia are nevoie de piese românești, de spectacole românești și Cristi cunoaște foarte bine acest domeniu, cunoaște foarte bine dramaturgia românească și Ultima oră al lui Sebastian vine foarte bine acum, de altfel cum s-a produs și Titanic vals al lui Mușatescu, care se joacă cu sălile arhipline și este foarte apreciată.
Până la urmă, teatrul aparține spectatorului
Cristi Şofron este un artist foarte migălos, foarte exigent și actorilor mei le place să muncească cu el, fiindcă lucrează în detaliu la fiecare personaj, la fiecare replică și este îndrăgostit de teatrul clasic. Şi el, ca regizor, montează în acel stil clasic de care avem nevoie atât de mult, pentru că oamenii au nevoie de spectacole normale, firești, în care să fie sentimentul – sentiment, dacă plângem, plângem, dacă râdem, râdem.
Până la urmă, teatrul aparține spectatorului. Fac parte din regizorii care cred că trebuie să monteze pentru spectator. Nu vreau să montez pentru critici, nu vreau să montez să-i uimesc pe colegii mei, am o singură misiune, aceea de a duce un dialog viu cu spectatorul și acesta apreciază. Nu în zadar vreau să remarc că Teatrul Național ”Satiricus” este unicul teatru în care biletele se vând ca pâinea caldă, în care sunt sălile arhipline și epuizarea biletelor are loc în primele trei zile odată anunțate. Aceasta demonstrează că avem spectacole de succes, spectacole bune, spectacole în care spectatorul se simte confortabil. La fiecare spectacol trebuie să existe momentul de catharsis al fiecărui individ care vine la spectacol. Dacă s-a produs aceasta, teatrul a reușit. Înseamnă că teatrul și-a îndeplinit misiunea.
O.S.P: În toamnă urmează să vă întâlniți cu ambele trupe la Ziua Teatrelor Gemene, corect? Despre ce este vorba în acest proiect?
A.G.: Este vorba despre două mini-stagiuni în care Teatrul Stela Popescu va veni cu mai multe spectacole şi vor juca aproape o săptămână la noi și noi exact așa vom veni apoi la București și timp de o săptămână vom juca mai multe spectacole ale noastre, diferite ca gen, diferite ca stil. Cred că cel mai mult câștigă spectatorul și actorii din acest proiect. Fiindcă, în primul rând, actorii mei vor avea ocazia să întâlnească un alt spectator, diferit de cel cu care sunt învățați la Chișinău și care îi iubeşte necondiționat, exact așa cum se va întâmpla și cu actorii din București. De asemenea, foarte mult vor câștiga spectatorii de la Chișinău, fiindcă, ce înseamnă o săptămână de teatru bucureștean la Chișinău? Asta înseamnă că spectatorul din Chișinău, timp de o săptămână, se va afla, practic, în București.
O.S.P: Și cum faceți minunea să finanțați aceste proiecte?
A.G.: Încăpățânarea lui Cristi Şofron și a mea de a aduce aceste proiecte sunt extraordinar de mari și nu știu dacă politicienii sau guvernanții înțeleg acest gest al nostru și această luptă, dar sper eu că mai devreme sau mai târziu vor înțelege efortul pe care îl facem noi cu lipsă de fonduri, lipsă de finanțare sau cu întârziere de finanțare. De fapt, din colaborarea celor două teatre, politicienii au mult de câștigat, pentru că astfel de colaborări cresc apropierea Basarabiei de România prin spectacole, prin literatură, prin pictură, prin concerte, prin muzică. Ceea ce s-a produs între Stela Popescu și ”Satiricus” este unicat. Nu a existat, nu există în România o asemenea colaborare.
O.S.P: Am înţeles că v-aţi adresat pentru susținere Departamentului pentru Românii din Republica Moldova, atât pentru Zilele Teatrelor Gemene, și pentru Ultima oră.
A.G.: Eu vreau să remarc că, din toate instituțiile abilitate, pentru susţinerea acestui tip de evenimente şi iniţiative cei mai activi sunt cei care au fost la început Departamentul pentru Românii din afara ţării, pe urmă a apărut Departamentul Relațiilor cu Republica Moldova. Eu personal am reușit două proiecte de succes cu aceste minunate instituţii, deschise, care investesc foarte mult efort la Chișinău. Scopul acestora este, până la urmă, să schimbe mentalitatea, nu doar a alegătorului, ci şi a cetăţenilor din Republica Moldova, să îi ajute să privească altfel România. Acest lucru este foarte important pentru aceea trebuie să investim și la nord, fiindcă schimbarea mentalității va apropia mult mai mult aceste două maluri ale Prutului decât orice declarație politică sau orice concesii politice.
Se încarcă comentariile...
