Războiul stelelor! (1)

Cursa spațială globală intră într-o nouă fază, marile puteri accelerându-și ambițiile militare și economice pe orbită. Competiția strategică dintre SUA, China și Rusia nu mai este doar despre explorare, ci despre dominație, apărare și influență economică.

Spațiul s-a „schimbat fundamental” în doar câțiva ani „din cauza unei curse de înarmare în creștere”, a spus un general american, șef al operațiunilor spațiale din SUA, Bradley Chance Saltzman, evidențiind China drept „cea mai provocatoare amenințare”, urmată de Rusia.

Foto Arhivă

„Cea mai provocatoare amenințare este China, dar și Rusia”, a spus el, vorbind în marja Conferinței de Securitate de la München din 2023, enumerând tehnologii spațiale, inclusiv rachetele anti-satelit, energia direcționată la sol și capacități de interceptare a sateliților spioni pe orbită.

O cursă a înarmărilor spațiale nu este nimic nou. Încă din 1985, Pentagonul a folosit într-un test o rachetă pentru a distruge un satelit comercial. De atunci, rivalii Statelor Unite au încercat să demonstreze că pot concura - China a făcut același lucru în 2007. În februarie 2020, un general american a observat, de la centru de urmărire a sateliților, Peterson Space Force Base, Colorado, că doi sateliți ruși, plasați pe orbită, urmăreau un satelit spion american.

La sfârșitul anului 2021, Rusia și-a distrus unul dintre propriii sateliți cu o rachetă trasă de pe Pământ, într-o demonstrație de forță, condamnată ca un act iresponsabil, de șeful de atunci al NATO, Jens Stoltenberg. În 2019, India a reușit să distrugă și ea la rândul ei un satelit pe orbită folosind o rachetă PDV MK-II, eliberând o multitudine de resturi în orbita joasă în care opera ținta. Mai multe mari puteri, inclusiv Statele Unite, Rusia, China și India, au demonstrat deja sisteme capabile să neutralizeze un satelit pe orbită. Cu toate acestea, toate mijloacele folosite se bazează, până în prezent, pe utilizarea proiectilelor cinetice lansate de la o rachetă cu capacitate exoatmosferică, pentru a lovi și distruge satelitul vizat. Știrile sunt din ce în ce mai secrete când vine vorba de activitățile militare în spațiu, dar cursa este de așa natură încât în ​​2019, anul în care Pentagonul și-a lansat Forța Spațială, a prezis că Rusia și China ar putea depăși Statele Unite.

Lansarea forței s-a făcut sub Administrația Trump 1.0. Divizia de operațiuni a Forțelor Spațiale are sediul central în partea de sud-est a orașului Colorado Springs, într-o clădire masivă cu trei etaje, în perimetrul păzit al Bazei Forțelor Spațiale Peterson. Războiul din Ucraina a servit ca o reamintire a importanței fundamentale a spațiului în conflictele de astăzi și în viitor. Americani vorbesc acum de necesitatea de a avea arme spațiale. „Avem nevoie de lovituri în spațiu pentru a ne permite să stabilim superioritatea spațială”, a declarat generalul Stephen N. Whiting, vorbind pe 6 august 2024 la Simpozionul Armatei privind Apărarea Spațială și Antirachetă din Huntsville, Alabama. Câteva sisteme contraspațiale se află deja în arsenalul Pentagonului, în mare parte sisteme de bruiaj dar și alte soluții de război electronic care pot limita capacitatea spațială pentru o anumită perioadă de timp într-un anumit loc, a declarat colonelul în rezervă al Forțelor Spațiale Charles Galbreath, un membru senior la Centrul Spațial Mitchell.

Amenințările tot mai mari din partea Rusie și a Chinei i-au determinat, de asemenea, pe liderii militari din zona spațială ai Pentagonului să vorbească din ce în ce mai mult despre acțiunile pe care SUA trebuie să le întreprindă pentru a descuraja conflictele în spațiu. Șeful Operațiunilor Spațiale, generalul B. Chance Saltzman, a făcut din „campaniile contraspațiale responsabile” un principiu central al teoriei sale „Rezistența Competitivă/ Competitive Endurance”. 

Gardienii spațiului

Gardienii americani ai spațiului tind să se gândească la tărâmul pe care îl patrulează ca la un fel de teren structurat pe mai multe niveluri – ei văd Pământul ca fiind înconjurat de trei autostrăzi sau trei inele. Cel mai apropiat nivel, orbita terestră joasă (LEO), găzduiește constelații precum rețeaua Starlink a SpaceX și Stația Spațială Internațională, care se deplasează la aproximativ 400 de kilometri deasupra noastră cu 28.000 de kilometri pe oră.

O orbită terestră medie (MEO), între 1.200 și 35.500 de kilometri deasupra noastră, este locul unde se învârt sateliții GPS. La cel mai înalt inel - cel puțin deocamdată - se află o traiectorie cunoscută sub numele de orbită „geosincronă” (GEO), deoarece un obiect pe o astfel de orbită ține pasul cu rotația Pământului. Această bandă găzduiește sateliții DirectTV, instrumentele de urmărire a vremii de la Administrația Națională Oceanică și Atmosferică și legăturile de comunicații cruciale ale Departamentului Apărării al SUA. 

Este o grădină zoologică tehnologică acolo sus. Amestecul de sateliți americani și din diverse alte state, sateliți tineri și vechi, ”siniștri” și ”pașnici”. Tehnologiile sunt de toate dimensiunile, zburând la viteze și altitudini diferite. Provocarea pentru Forța Spațială a SUA este de a monitoriza toate mișcările, dar și de a urmări prezența amenințătoare a resturilor, unele dintre ele fiind naturale (de exemplu, roci minuscule), iar altele având origini umane (cum ar fi ”cioburile” de rachete vechi). Deoarece deșeurile spațiale se pot mișca la viteze extraordinare, o ”elice” plutitoare ar putea avea o forță distructivă echivalentă cu o bombă mică. Cel puțin 44.500 de obiecte spațiale înconjoară acum Pământul, inclusiv 9.000 de sateliți activi și aproximativ 19.000 de fragmente semnificative de resturi.

Lecția ucraineană a rețelei Starlink

Decizia Ucrainei de a apela la un furnizor comercial, SpaceX, și de a utiliza sistemul său Starlink pentru comunicații de luptă a fost crucială. Aici, lecția a fost dublă. În primul rând, ceea ce generalul Saltzman a numit „augmentare comercială” s-ar putea dovedi vitală într-o criză. La fel de important, a adăugat el, Starlink - o configurație de sute de sateliți mici „proliferați” care zboară pe orbita joasă a Pământului - s-a dovedit greu de întrerupt. „Rușii încearcă să o întrerupă”, a spus el, „și nu au prea mult succes”. Totuși rușii au venit cu sisteme speciale de război electronic cu care au reușit uneori să întrerupă legăturile.

Concluzia este că sistemele proliferate ale multor sateliți mici pe orbită joasă pot fi mai rezistente din punct de vedere tehnologic la atacuri cibernetice și perturbări decât câțiva sateliți mari pe orbite mai înalte. Acest lucru pare să se încadreze în obiectivul lui Saltzman de a menține puterea în timpul luptei, atingând în același timp un obiectiv mai mare de evitare completă a conflictului. „Dacă am două sau trei comunicații prin satelit care fac comandă și control nuclear, poate că acelea sunt ținte”, a explicat el. „Dar dacă iau comanda și controlul nuclear și îl distribui pe 400 de sateliți care trec rapid peste orizont [la fiecare] 15 minute, există o problemă de lovire a acestora. Câți sateliți trebuie să dobor acum pentru a elimina comanda și controlul nuclear al SUA?”.

Dacă răspunsul ar fi 400, acest lucru ar îngreuna lucrurile pentru inamic. Și, deși sateliții mici într-o configurație mare ar putea fi o investiție mai scumpă decât doi sau trei megasateliți, schimbarea ar putea merita. Dacă un adversar consideră că nu poate atinge un obiectiv militar, a remarcat Saltzman, va ezita să treacă „un prag al violenței”. ”Niciun conflict. Niciun rest. Nicio criză”- a declarat generalul american.

Cursa spațială pentru chinezi

Cursa spațială globală intră într-o nouă fază, marile puteri accelerându-și ambițiile militare și economice pe orbită.

Competiția strategică dintre SUA, China și Rusia nu mai este doar despre explorare, ci despre dominație, apărare și influență economică. În 2025, domeniul spațial devine un câmp de luptă, unde interesele de securitate națională sunt prioritare față de cooperarea internațională. De exemplu, regimul rus și-a ajustat programul spațial pentru a acorda prioritate apărării naționale din cauza constrângerilor financiare impuse de conflictul în curs din Ucraina. Prin urmare, tehnologia contra-sateliților a ocupat centrul atenției. Rivalitatea dintre SUA și China a continuat să se accelereze în 2024.

În 2023, SUA și China dețineau o cotă de piață comună de 70% din piețele globale de nave spațiale și de lansare, China provocând tot mai mult dominația SUA în spațiu. De când a desemnat spațiul ca un nou domeniu de război în 2015, tehnologia Chinei a avansat rapid. Beijingul și-a îmbunătățit dramatic capacitățile de satelit, crescându-și numărul de sateliții cu 560% din 2015 și triplându-și sateliții spion în ultimii șase ani. În 2024, China și-a propus 100 de lansări spațiale orbitale, ocupându-se pe locul doi după SUA. În octombrie, a lansat un program de dezvoltare a științei spațiale pe termen lung pentru a-și ghida obiectivele ambițioase până în 2050. Serviciile de informații americane prezic că China va eroda influența militară, economică și diplomatică a SUA în spațiu până în 2030.

Pe 26 august 2022, o rachetă Long March 2F a pus pe orbită avionul spațial Shenlong al Chinei, pentru o misiune care a durat 276 de zile. Această demonstrație de forță a industriei spațiale chineze a reprezentat un răspuns din partea Beijingului la zborul orbital de peste 900 de zile efectuat de avionul spațial Boeing X-37B cu câteva luni mai devreme. Care este rolul acestor avioane? Nu știm dar putem face câteva presupuneri. Ele pot fi sisteme de atac orbitale care pot efectua lovituri de precizie. Observațiile efectuate de Escadrila 18 de Apărare Spațială a Forțelor Spațiale SUA arată că avionul/naveta Shenlong a efectuat mai multe misiuni în timpul acestui zbor, dezvăluind alte abilități care sunt la fel de îngrijorătoare. El a lansat un obiect spațial care, ulterior, a evoluat în acord cu acesta pe orbită, sugerând: conform unui articol publicat în The Space Review, că Shenlong ar putea reprezenta o nouă ”cărămidă” în sistemul ASAT (arme anti satelit) chinez, de natură să aducă cea mai semnificativă valoare operațională adăugată în acest domeniu Chinei.

Conform observațiilor făcute, Shenlong ar fi efectuat manevre de recuperare și eliberare de două ori pe lună cu acest obiect numit „Obiect J”, care ar fi fost echipat și cu un sistem independent de propulsie și manevră. Chiar dacă eliberarea de micro-sateliți nu constituie, în sine, o manevră ASAT, ne putem imagina așadar cu ușurință tot potențialul pe care l-ar putea avea un astfel de sistem în ceea ce privește neutralizarea nedistructivă a unui obiect orbital precum un satelit opus. 

În 2023, companiile chineze au lansat 120 de sateliți comerciali, ceea ce a reprezentat 54% din totalul sateliților trimiși pe orbită, potrivit agenției de știri de stat chineze Xinhua. Mino Space, o companie de sateliți cu sediul la Beijing, a publicat recent imaginile bazei navale americane Norfolk, capturate cu satelitul său Taijing 4-03. Mino Space a devenit un furnizor important de imagini satelitare chineze, care își prezintă ocazional capacitatea satelitară prin publicarea celor mai recente imagini ale bazelor și activelor militare americane. Mizar Vision, un furnizor chinez de imagini satelitare lansat în 2021, a distribuit zilnic imagini satelitare ale activelor militare care participă la exercițiul anual comun SUA-Filipine, Balikatan, pe platforma de socializare chineză Weibo, similară cu X. Mizar a urmărit îndeaproape mișcările portavionului USS Theodore Roosevelt, desfășurat în Marea Chinei de Sud pentru exerciții comune cu Filipinele. De asemenea, a distribuit imagini ale activității militare din jurul Taiwanului și Japoniei. China a lansat anul trecut 2024 în spațiu primul satelit GEO din lume - și până acum singurul - cu o încărcătură utilă radar cu apertură sintetică, numit Ludi Tance-4 (Land Exploration-4).

Avantajul acestui tip de radar în GEO (geosynchronous equatorial orbit) este că oferă acoperire și imagini constante, chiar și prin nori și în timpul nopții. China a declarat că satelitul este destinat unor scopuri pur civile - o afirmație pe care specialiști americani o resping. Numărul de sateliți pe care Forța Spațială trebuie să îi urmărească a crescut, de asemenea, exponențial. Când serviciul a fost înființat pentru prima dată în 2019, opera aproximativ două până la trei duzini de senzori legați de guvern, a spus el.

Astăzi sunt  aproximativ 1.000 de ținte prioritare în spațiu, 1.000 din 9.500 de sateliți din spațiu. Conform unui raport publicat de Institutul de Studii Aerospațiale din China (CASI) la 18 martie 2024, armata chineză operează, de asemenea, arme laser terestre care pot perturba sau deteriora senzorii satelitului spion. Raportul detaliază activitatea desfășurată de Armata Populară de Apărare (PLA) din 2018 pentru a dezvolta un program de simulare pe calculator pentru instruirea operatorilor de sateliți militari în realimentarea spațială. Acest software își propune să simuleze mediul spațial și sateliții de serviciu pe orbită în scopuri de instruire, evaluare și testare tehnologică. Discuțiile privind realimentarea sateliților pe orbită și îndepărtarea resturilor au fost incluse în manualele PLA din 2013, indicând un efort de a normaliza aceste misiuni în cadrul operațiunilor PLA și de a influența normele internaționale privind operațiunile spațiale.

Academia de Tehnologie a Zborurilor Spațiale din Shanghai (SAST) își promovează navele spațiale de realimentare a sateliților din 2018. Și-a demonstrat cu succes capacitățile la sfârșitul anului 2021 și începutul anului 2022 cu satelitul Shijian-21. În acea misiune, nava spațială s-a andocat cu un satelit GNSS Beidou dezafectat în zona geografică și l-a plasat pe o orbită superioară, așa-numita ”orbită cimitir”.

Rusia și sateliții spioni

În februarie 2024, Moscova a respins acuzațiile conform cărora dezvoltă o armă nucleară anti-satelit (ASAT), care ar putea distruge sistemele de avertizare timpurie înainte de un atac nuclear. Site-ul Space scria despre ultimele lansări de sateliți rusești și astfel am aflat și noi despre un trio de sateliți ruși secreți lansați la începutul acestui an, care la rândul lor au lansat un obiect misterios pe orbită, stârnind interesul în rândul urmăritorilor și analiștilor spațiali. ”Cei trei sateliți, desemnați Kosmos 2581, 2582 și 2583, au fost lansați cu o rachetă Soyuz-2.1V din cosmodromul Plesetsk la începutul zilei de 2 februarie 2025. De atunci, sateliții, al căror scop este necunoscut, au prezentat un ”comportament interesant”, în timp ce se aflau pe o orbită aproape polară, la aproximativ 585 de kilometri deasupra Pământului”-scrie Space.

Potrivit lui  Jonathan McDowell, astrofizician și supervizor al activității zborurilor spațiale, în martie 2025 sateliții păreau să efectueze potențiale operațiuni de proximitate sau să manevreze aproape de alte obiecte din spațiu. Obiectul eliberat ar putea fi folosit pentru o serie de scopuri, inclusiv experimente militare, cum ar fi inspecția unui satelit sau preluarea unei ținte satelitare, tehnologia de testare pentru andocare sau zborul în formație.

Poate fi, de asemenea, o sarcină utilă științifică sau chiar rezultatul unei fragmentări neintenționate, deși aceasta ar duce de obicei la numeroase bucăți de resturi. ”În 2022 un satelit spion rusesc a urmărit un omolog american pe aceiași orbită” -scrie Space.

Satelitul rusesc, cunoscut sub numele de Kosmos 2558, lansat pe 1 august 2024, a fost plasat aproape pe aceeași orbită ca un satelit american de recunoaștere clasificat care a fusese lansat pe 2 februarie 2022. Potrivit unui specialist în urmărirea sateliților din Țările de Jos, începând cu 2 august 2024, Kosmos 2558 oglindește orbita satelitului american cu o diferență de 04 de grade și 60 de kilometri. „Este un comportament cu adevărat iresponsabil”, a declarat generalul James H. Dickinson, comandantul Comandamentului Spațial al SUA (SPACECOM), într-un raport publicat de NBC Nightly News împreună cu Lester Holt. „Vedem că se află pe o orbită similară cu unul dintre activele noastre de mare valoare pentru guvernul SUA”- declarat generalul Dickinson. 

O cursă periculoasă în gravitate zero

Imaginați-vă o armă care nu creează o minge de foc, nu generează o undă de șoc, dar poate dezactiva instantaneu infrastructura invizibilă de care depinde societatea modernă. Acesta este scenariul de coșmar care reiese din cea mai recentă tehnologie spațială a Rusiei: un satelit potențial echipat cu capabilități nucleare proiectat să declanșeze un impuls electromagnetic catastrofal (EMP) care ar putea paraliza comunicațiile globale, navigația și sistemele de apărare într-o clipă. Această revelație a fost evidențiată în Raportul anual de evaluare a amenințărilor din 2025 al comunității de informații americane, publicat de Biroul Directorului de Informații Naționale (DNI).

Potrivit raportului, Rusia a lansat un satelit în februarie 2022, pentru a testa sistemele expuse la radiații și particule de înaltă energie. Cu toate acestea, serviciile de informații americane sugerează un scop de rău augur - potențial armament nuclear în spațiu. Dacă este dovedită o astfel de armă ar putea face ravagii infrastructurii globale, ar putea dezactiva sateliții comerciali și militari și ar putea amenința securitatea internațională. Potențialele ramificații sunt îngrozitoare. O explozie nucleară în spațiu nu ar crea o minge de foc sau undă de șoc din cauza vidului, dar ar dezlănțui un impuls electromagnetic masiv (EMP) și radiații de înaltă energie capabile să paralizeze sistemele electronice pe distanțe mari. Statele Unite și alte națiuni care se bazează pe tehnologia prin satelit pentru comunicații, navigație, prognoza meteo și apărare s-ar confrunta cu perturbări grave. 

Acest raport marchează una dintre primele recunoașteri oficiale de către serviciile de informații americane cu privire la un posibil program rusesc de arme nucleare construit în spațiu. În timp ce scurgerile anterioare au sugerat existența sa, comunitatea de informații nu a confirmat public aceste suspiciuni până acum. Raportul notează, de asemenea, că Moscova folosește în mod activ atât sateliți de teledetecție civili și comerciali proprii, cât și pe cei de spionaj pentru a-și consolida capacitățile militare. În plus, Rusia a avertizat că orice infrastructură spațială comercială utilizată în scopuri militare ar putea fi considerată o țintă legitimă.

Arsenalul de război spațial al Rusiei în expansiune  

Amenințarea din spațiu face parte dintr-o tendință mai amplă a Rusiei de a-și extinde agresiv capacitățile spațiale militare. Țara a antrenat activ forțe și a desfășurat arme avansate anti-satelit (ASAT) pentru a perturba activele spațiale ale SUA și ale aliaților. Rusia își extinde arsenalul cu sisteme avansate de bruiaj, arme cu energie direcționată (DEW) și tehnologii contraspațiale pe orbită alături de rachete ASAT concepute pentru a distruge sateliții critici pentru comunicații, navigație și informații. Informațiile americane indică faptul că Moscova s-a bazat din ce în ce mai mult pe tactici de război electronic (EW) pentru a contracara operațiunile prin satelit din Vest. Capacitățile în creștere ale sateliților ASAT ai Rusiei, capabili să lovească ținte pe orbită joasă a Pământului (LEO), sporesc și mai mult temerile cu privire la militarizarea spațiului. 

Rusia și războiul electronic

Pe măsură ce războiul modern devine din ce în ce mai dependent de rețelele spațiale, Rusia și China își intensifică eforturile pentru a contracara dominația constelațiilor comerciale de sateliți, în special Starlink de la SpaceX. Secure World Foundation (SWF), un think tank non-partizan, a detaliat aceste evoluții în ultimul său raport anual, care evaluează capacitățile globale de contra-spațiu. Raportul: „Capacitățile globale de contra-spațiu: o evaluare cu sursă deschisă”, publicat pe 3 aprilie 2025, notează că Starlink a devenit o țintă principală pentru națiunile adversare după ce și-a demonstrat utilitatea militară în Ucraina după invazia Rusiei din 2022.

Unitățile militare ucrainene au început să se confrunte cu întreruperi Starlink în mai 2024, pe care oficialii ucraineni le atribuie Rusiei. Forțele ruse testează  ”diferite sisteme de război electronic asupra rețelei Starlink”, se arată în raport. Analiștii Secure World Foundation evidențiază două sisteme cheie rusești: Tobol și Kalinka. Proiectat inițial pentru a proteja sateliții ruși de bruiaj, sistemul Tobol a fost reutilizat pentru a perturba comunicațiile prin satelit și sistemele de navigație precum GPS-ul. Cel puțin șapte complexe Tobol sunt distribuite pe teritoriul Rusiei, iar documentele militare americane scurse în media sugerează că Rusia a desfășurat cel puțin trei instalații speciale Tobol pentru a viza semnalele Starlink în estul Ucrainei.

Din când în când, Rusia încearcă să obstrucționeze navigația prin satelit în Europa, iar aceste încercări au devenit mai frecvente în ultimele săptămâni. Probleme cu GPS-ul au fost observate în Polonia și în statele baltice la sfârșitul lunii decembrie 2024 și în perioada 16-18 ianuarie 2025. Lipsa unei conexiuni GPS fiabile creează în mare parte probleme pentru infrastructura civilă și serviciile civile, împiedică navigația maritimă și pe cea aeriană. Unul dintre sistemele secrete Tobol rusești este desfășurat în Kaliningrad, chiar în epicentrul problemelor GPS europene, și le provoacă în mod activ.

Existența sistemului Tobol, denumit 14Ts227, este cunoscută de ceva vreme. Mai îngrijorător pentru SUA și aliați este noul sistem Kalinka al Rusiei, numit „Ucigașul Starlink”. Se pare că această platformă de război electronic poate detecta și întrerupe semnalele către și de la sateliții Starlink, cu scopul specific de a interfera cu dronele și comunicațiile militare ucrainene. Ceea ce face ca sistemul Kalinka să fie deosebit de îngrijorător este presupusa sa capacitate de a detecta terminalele conectate la Starshield, versiunea militară americană a Starlink concepută cu funcții de securitate îmbunătățite, notează raportul. Sistemul Kalinka a fost dezvoltat de Centrul rus pentru sisteme și tehnologii fără pilot (CBST). CBST cuprinde peste 200 de firme specializate în tehnologii de apărare și securitate națională. Sistemul poate vedea drone aeriene și maritime la o distanță de până la 15 kilometri. Raza sa depinde de terenul pe care sistemul este utilizat pentru a scana, precum și de dispozitivele electronice folosite de inamic. Miile de sateliți Starlink (aproximativ 7000) de pe orbita joasă a Pământului folosesc legături laser inter-sateliți pentru a transmite date între ei în spațiu cu viteza luminii, permițând rețelei să ofere acoperire internet în întreaga lume. În 2022, Musk a refuzat solicitarea de a activa Starlink în orașul Sevastopol din Crimeea pentru a sprijini un asalt ucrainean asupra flotei navale a Rusiei, declarând că acest lucru ar fi făcut ca SpaceX „complice explicit la un act major de război și escaladarea conflictului”. Multe operațiuni ale Starlink în Ucraina devin uneori curioase.

Starlink, Rusia și Africa Subsahariană

Folosirea ilegală de către armata rusă a Starlink în Ucraina ridică îngrijorări cu privire la disponibilitatea acestuia pentru actori nestatali. Boko Haram din Nigeria și Forțele de Sprijin Rapid (RSF) din Sudan au fost ambele suspectate că au folosit în mod ilicit Starlink pentru operațiunile lor. Ca răspuns la temerile că insurgenții foloseau Starlink pentru a combate forțele de securitate din Mali, Bamako a interzis temporar tehnologia în 2024, invocând preocupări de securitate cu privire la utilizarea acesteia de către grupurile armate.

În 2025, prezența tot mai mare a Starlink în Africa sub-sahariană va spori riscul de utilizare abuzivă a acestuia de către actori nestatali, în special pe măsură ce acoperirea sa se extinde la națiunile care se confruntă cu insurgențe, cum ar fi Nigeria și Mozambic. Acest risc este sporit de planurile de extindere a acoperirii către alte țări afectate de conflicte, inclusiv Burkina Faso, Ciad, Niger și Senegal. Absența infrastructurii Starlink în aceste țări subminează responsabilitatea pentru conținutul transmis și restrânge capacitatea guvernelor de a reglementa utilizarea acestuia. Accesibilitatea tot mai mare a Starlink dezvăluie rolul din ce în ce mai important al spațiului cosmic în securitatea internațională și riscurile crescute care vin odată cu diseminarea tehnologiei comerciale.

Post Scriptum: în materialul următor voi analiza provocările și prioritățile strategice și voi despre sateliții chinezi și inovația în domeniul spațial.