Super Mario și viitorul prim-ministru al Italiei

0
0

Urmează un eveniment important pentru europeni: alegerile din Italia. Italia nu a fost niciodată, după cel de-al Doilea Război Mondial, departe de o criză politică. Alegerile stabilite pentru 25 septembrie vor fi „excepționale” chiar și după standardele italiene. Să nu uităm că după al Doilea Război Mondial Italia a avut 67 de guverne.

Giorgia Meloni are șanse mari să devină următorul prim-ministru al Italiei FOTO EPA-EFE
Giorgia Meloni are șanse mari să devină următorul prim-ministru al Italiei FOTO EPA-EFE

Europenii se confruntă cu o criză energetică și cu îngrijorarea că ratele mari ale dobânzilor ar putea declanșa o panică în legătură cu țările puternic îndatorate, cum este și Italia. Apoi, există probabila ascensiune a partidelor de dreapta anti-imigrație și în general pro-ruse din Italia.

Sfârșitul erei Draghi ridică imediat întrebări cu privire la ce urmează pentru planurile de reformă economică ale Italiei, care sunt necesare pentru a debloca cele 200 de miliarde de euro care urmează să meargă în Italia din fondul de redresare al UE de 750 de miliarde de euro. Uniunea Fraților lui Meloni din Italia și al Ligii lui Salvini față de UE înseamnă literalmente antiteza „pro-integrare”. Ambii l-au susținut în mod repetat pe liderul maghiar Orban. Deși au condamnat invazia din Ucraina, ei și aliatul lor Berlusconi l-au susținut în anii anteriori pe Putin în diferite moduri. De asemenea Frații Italiei au votat împotriva Tratatului de la Quirinale, care consolidează cooperarea dintre Franța și Italia în contextul UE. În 2018, Meloni a depus un proiect de reformă constituțională pentru a elimina supremația dreptului UE. Uniunea celor doi pune Italia de aceeași parte cu Polonia în contestarea sistemului juridic al UE. Lista de revendicări este lungă și complicată. Se apropie o furtună din sudul continentului.

Super Mario face jocurile!

Ce scriau tabloidele italiene la vremea respectivă? „Calea Appian sau Via Appia, o adresă din Roma, plină de farmec. Un drum istoric mărginit de monumente și catacombe, care duce din capitală spre locurile îndepărtate ale imperiului antic roman la Marea Adriatică. Acolo locuiesc vedete de film precum Gina Lollobrigida sau designerul de modă Valentino” (n. A.G. -Politico). Aici este Vila Grande a lui Berlusconi într-unul dintre cele mai exclusiviste cartiere ale orașului. Unii dintre cei mai puternici politicieni ai Italiei s-au adunat la umbra acestei vile de lux, într-o după-amiază extrem de călduroasă, pe 19 iulie 2022.

Era o zi extrem de călduroasă. Oaspeții au stat și au transpirat pe terasă, cu vedere la grădinile de pini mediteraneeni. La masa de prânz s-a servit pește-spadă și salată, totul încheindu-se cu porții de iaurt înghețat. Cei prezenți au complotat la răsturnarea guvernul lui Mario Draghi” scria Politico.

Cine a fost prezent la întâlnire? În primul rând gazda, Silvio Berlusconi, fostul premier al Italiei, în vârstă de 88 de ani, care conduce partidul de centru-dreapta Forza Italia însoțit de iubita sa în vârstă de 32 de ani, Marta Fascina, apoi Matteo Salvini de la partidul Liga/Lega Nord, partid de extremă dreaptă și nu în ultimul rând Giorgia Meloni[1], liderul opoziție din Parlamentul italian aflată în „pole position” pentru a deveni următorul prim-ministru al Italiei. În 24 de ore soarta lui Draghi a fost pecetluită: complotiști și-au retras sprijinul pentru marea sa coaliție, iar premierul nu mai avea unde să meargă decât la Palatul Prezidențial unde și-a dat demisia. La întâlnire, Berlusconi era pregătit cu o agendă care cuprindea un program în 20 de puncte. Această întâlnire a fost primul pas al campaniei electorale care urma să aibă loc la finele lui septembrie. După șase ore, Berlusconi a decis că este timpul să-l sune pe premierul Draghi și să-i comunice deciziile luate iar Antonio Tajani și Salvini s-au dus la reședința lui Draghi pentru o discuție cu acesta.

După comploturi și ultimatumuri și bine-înțeles prânzurile cu pește prăjit se spune că bărbatul supranumit Super Mario este „senin” și ”liniștit” că a obținut ceea ce și-a dorit: demisia lui Draghi cel care fusese îndemnat de liderii mondiali, precum și de mii de italieni obișnuiți să rămână în funcție. Și mai este ceva: Ziarul La Stampa a raportat că un diplomat de la ambasada Rusiei s-a întâlnit cu unul dintre consilierii lui Salvini la sfârșitul lunii mai, la Roma, și a întrebat dacă vreunul dintre miniștrii partidului Liga lui Salvini intenționează să demisioneze din coaliția lui Draghi (!?). Ministrul de externe Luigi di Maio a condamnat „această încercare a părții ruse de a sugera retragerea ministrul Ligii din guvernul lui Draghi”. Salvini „trebuie să explice relațiile pe care le are cu Rusia”, a spus di Maio, la fel ca Draghi, un susținător ferm al sancțiunilor UE împotriva Moscovei și a trimiterii de arme și bani pentru a ajuta rezistența Kievului.

Prima femeie prim-ministru în Italia?

Cartierul Garbatella[2] din Roma a fost fondat în 1920 pentru muncitorii din industriile locale, apoi extins pentru a găzdui romanii strămuți de dictatorul fascist Benito Mussolini din zonele demolate ale Romei. Zona a fost de atunci un bastion al politicii dure de stânga. Pe acest teren inospitalier, în 1992, Giorgia Meloni, pe atunci în vârstă de 15 ani, a devenit activistă pentru Frontul de extremă dreapta al Tineretului Mișcării Sociale Italiene (MSI), fondat după cel de-al Doilea Război Mondial de către loialiștii lui Mussolini. Ea a intrat într-o lume de competiție acerbă, uneori dură, între studenții de stânga și de dreapta, competiție care uneori izbucnea în certuri și conflicte pe străzi, școli și în universități. Acum Giorgia o mamă necăsătorită de 45 de ani este gata să facă istorie pe holurile Palatul Chigi din Roma. Dacă sondajele sunt corecte, Giorgia Meloni urmează să fie prim-ministrul italian la sfârșitul acestei luni. Femeile italiene au ajuns anterior cel mult la rangul de ministru de Externe și președinte al Senatului, dar la 76 de ani de la întemeierea Republicii, ea ar fi prima femeie care va conduce guvernul, după ce 30 de bărbați au servit ca prim-ministru înaintea ei.

Ce ne spun sondajele?

Sondajele actuale oferă o mare probabilitate ca o coaliție de dreapta să câștige următoarele alegeri din Italia pe 25 septembrie. În timpul campaniei sale, Meloni a alternat între declarații liniștitoare și extrem de controversate despre agenda ei politică. De asemenea, ea l-a definit ambiguu pe fostul prim-ministru italian Benito Mussolini ca o personalitate care trebuie încadrată într-un context istoric specific. Alegerile au loc aproape exact la 100 de ani de la marșul lui Mussolini asupra Romei, care a deschis calea către dictatura sa. La alegerile din 2008 și 2013, Frații Italiei, partidul lui Meloni, au obținut mai puțin de 2% din voturi, iar în 2018 au obținut în jur de 4%. În prezent, cu câteva săptămâni înaintea alegerilor, sondajele îi cotează la aproximativ 24%. Același model a fost replicat metodic în ultimele trei decenii. În 1994, Forza Italia a lui Berlusconi, fondată cu doar cinci luni mai devreme, a devenit primul partid cu 21% din voturi. Partidul politic Lega a obținut doar aproximativ 4% din voturi între 2001 și 2006, dar a urcat la peste 37% în 2019, la scurt timp după ultimele alegeri europene. Mișcarea Cinci Stele, fondată în 2009, a obținut 25% doar patru ani mai târziu și 32% la alegerile din 2018. Potrivit sondajelor actuale Forza Italia, Lega și Mișcarea Cinci Stele obțin doar o treime din sprijinul maxim anterior și asta după ce și-au asumat responsabilitățile guvernamentale. Partidele italiene antisistem  își pierd credibilitatea în ochii unui electorat care caută constant următoarea voce critică împotriva sistemului politic stabilit.

Italia urmează modelul polonez sau cel maghiar?

Polonia, prin partidul Lege și Justiție, și Ungaria, prin partidul Fidesz, reprezintă modele pentru Meloni, ele reușind să controleze pozițiile de putere de-a lungul mai multor ani. Orban și Meloni își declară o puternică simpatie reciprocă, iar Frații Italiei este aliat în Parlamentul European cu partidul polonez Lege și Justiție. Meloni urmează modelul iliberal lansat de Orban. Va câștiga coaliția de dreapta două treimi din membrii Parlamentului italian ca să schimbe în procedură parlamentară actuala Constituție? Răspunsul la întrebare conține și varianta „da”. Lipsa de consens a Italiei s-a născut din sentimentele puternice anti-establishment din anii 1990, dar a crescut în ultimii 20 de ani ca urmare a dezamăgirii italienilor față de rezultatele din economie. Comisia UE oferă economiei italiene (la fel ca și celorlalte economii din Uniune) un program substanțial de ajutor – NextGenerationEU (NG-EU), în valoare de 11-12% din PIB-ul Italiei pe o perioadă de cinci ani – la care niciun lider politic înțelept nu ar putea renunța. Bineînțeles există condiționări la acordarea ajutorului de respectarea și susținerea cerințelor democratice ale tratatelor UE. În contextul programului NG-EU, reformele și stimulentele sunt supuse unui control extrem de strict din partea Comisiei UE. Nu va fi ușor pentru Meloni să reducă drepturile civile sau să practice politici autocratice și să primească în continuare fondurile UE. Transferurile către Ungaria, de exemplu, sunt în prezent amânate, deoarece regimul lui Orban nu s-a conformat cerințelor. Meloni se va alătura, în caz de câștig, Poloniei și Ungariei în frontul comun împotriva unor decizii de politică externă a UE. Dar ceea ce este îngrijorător este apropierea de Rusia și alăturarea de politica externă a Budapestei față de Moscova. Sancțiunile împotriva Rusiei, de exemplu, sunt impuse în cadrul politicii de strategie externă comună (PESC). Măsuri precum embargoul asupra armelor sunt puse în aplicare direct de statele membre, care sunt obligate din punct de vedere legal să acționeze în conformitate cu deciziile Consiliului PESC. Alte hotărâri de întrerupere sau de reducere a relațiilor economice cu o țară terță, inclusiv înghețarea fondurilor și a resurselor economice, sunt puse în aplicare cu ajutorul unui regulament care necesită o majoritate calificată. Astfel de reglementări sunt obligatorii și se aplică direct în întreaga UE. Italia, Polonia și Ungaria nu sunt suficient de mari pentru a forma o minoritate de blocare a cestor decizii.

Mario Draghi FOTO AFP
Mario Draghi FOTO AFP

Reîntoarcerea lui Draghi?

Căderea guvernului Draghi pe 20 iulie a provocat un șoc în Europa. De ce a fost important guvernul Draghi? În primul rând Draghi a fost președinte al Băncii Centrale Europene între 2011 și 2018 și se bucură de o reputație de neegalat în Italia ca funcționar public competent și autoritar, iar opinia publică italiană îi atribuie un rating mult mai mare decât oricăruia dintre liderii de partid care candidează pentru postul lui acum. În al doilea rând Draghi a făcut din Italia un jucător relevant în criza Rusia-Ucraina. În al treilea rând Draghi a fost garantul numeroaselor beneficii pe care Italia le-a obținut din cooperarea cu Uniunea Europeană. Programul guvernului Draghi a coincis cu reformele Planului Național de Recuperare și Reziliență, permițând Italiei să primească un total de aproximativ 200 de miliarde de euro (11% din PIB-ul său) de la Uniunea Europeană până în 2026. Aceste resurse uriașe dau Italiei șansa de a depăși cei 30 de ani de stagnare economică, consecințele crizei sanitare din 2020 și traumele geopolitice și economice produse de invazia rusă a Ucrainei. Tot ce s-a întâmplat acum este de fapt o consecință a alegerilor din 2018 care au dat naștere unei legislaturi populiste cu Mișcarea Cinci Stele, plasată în mod convențional în stânga spectrului politic, și Liga pe dreapta. Draghi a veni la conducerea guvernului italian după două guvernări dezastroase conduse de Giuseppe Conte și caracterizate de un nivel neobișnuit de incompetență. Singura formațiune politică care nu a participat la guvernul Draghi a fost Frații Italiei de extremă dreapta a lui Meloni. Și mai este un fapt important: scandalurile de corupție care se derulează din 1990. De atunci nicio majoritate guvernamentală din Italia nu a fost niciodată reconfirmată la următoarele alegeri.

Matteo Salvini FOTO EPA-EFE
Matteo Salvini FOTO EPA-EFE

Cum privim acțiunea celor trei muschetari!

Ceea ce au făcut Conte, Salvini și Berlusconi a ridicat suspiciunea referitoare la căderea lui Draghi cum că aceasta ar fi fost opera influenței președintelui rus Vladimir Putin, care l-a văzut pe Draghi drept liderul țărilor Uniunii Europene care se opuneau cel mai puternic armatei ruse și strategiilor diplomatice ale Kremlinului. Nu există dovezi privind influențarea directă a Moscovei dar există două scandaluri de spionaj pe care le voi aminti mai jos. Berlusconi și Salvini riscă să fie șantajați de Putin pentru că amândoi au cultivat relații de afaceri cu Moscova, fie personal, fie prin intermediul membrilor partidelor lor. De aceea soluția de a convoca alegeri adoptată de Mattarella a fost poate factorul decisiv în întreaga poveste. Este o perioada scurtă până la scrutin care nu asigură timpul necesar pentru a reduce conflictele și luptele interioare care caracterizează potențialele aranjamente de dreapta sau de stânga. Și mai este ceva: Italia are o nouă Lege electorală. Această nouă lege reduce numărul de locuri în Camera Deputaților de la 630 la 400 și reduce numărul de locuri din  Senat de la 315 la 200 de locuri. Conform noii legi electorale, puțin mai mult de o treime din mandatele Camerei Deputaților sunt alese mai degrabă în sistem uninominal, decât alocate cu sistemul proporțional. În funcție de cine câștigă aproximativ 30 de locuri competitive, o coaliție sau cealaltă ar trebui să câștige majoritatea absolută. Sondajele confidențiale de la jumătatea lunii iulie au atribuit o probabilitate de 80% victoriei unei coaliției de dreapta. Meloni, Salvini și Berlusconi sunt încă primii, dar astăzi votul pare mai incert decât părea atunci când s-a început operațiunea celor trei.  Dacă în urma votului nu ar ieși o majoritate absolută, partidele nu ar putea să-și formeze coalițiile necesare de guvernare într-un parlament fragmentat. În acest caz, Mattarella ar trebui să caute un alt lider imparțial pentru a forma o coaliție între partide sau un guvern tehnocrat. Îl va chema de la pensie din casa sa de la Umbria pe Mario Draghi? Avem ca model legenda lui Lucius Quinctius Cincinnatus[3].

Spionajul rusesc în Italia

FSB urmașul KGB-ului nu este o instituție subterană, este un adevărat imperiu care nu și-a divulgat încă secretele. A deschis numai „mormintele” după 1989. Dosarele care provoacă îngrijorarea sunt cele ale operațiunilor sale externe. Revoluțiile din Est au făcut posibile ca cele spuse mai sus să fie adevărate. O rusoaica a pozat în designer de bijuterii pentru a se infiltra în cercurile NATO pentru serviciile secrete militare ale Rusiei, GRU, au declarat anchetatorii italieni recent. Spionul rus s-a numit Maria Adela Kuhfeldt Rivera și s-a împrietenit cu personalul NATO din Napoli, Italia. Bellingcat (un consorțiu internațional de jurnaliști cu sediul în Olanda) a investigat cazul timp de 10 luni împreună cu instituțiile de știri Der Spiegel, The Insider și La Repubblica și a publicat recent rezultatele anchetei. Spionul a spus că tatăl ei era german și mama ei era peruană și că ea s-a născut în Callao, Peru. Ea a preluat numele cu rezonanță latină Rivera, dar a fost de fapt ea se numea Olga Kolobova, un agent sub acoperire al GRU. Spionii ruși sunt uneori instruiți să pozeze în străini, pot trăi sub identități false zeci de ani și au folosit mediile din America Latină ca o poveste de acoperire și în trecut în timpul URSS.

În 2005, Kolobova a încercat să obțină un pașaport peruan, dar un ofițer civil  a suspectat faptul că minte. Ea a vorbit despre primirea botezului în copilărie în orașul Callao în 1978. Culmea era că parohia în care a pretins că a fost botezată fusese înființată abia în 1987. Cererea ei a fost respinsă, iar autoritățile peruane au făcut publice cazul. Comandanții ei din GRU au decis să continue cu povestea ei de acoperire din motive care nu sunt încă clare și i-au dat un pașaport rusesc în 2006, folosind același nume fals. Kolobova, sub identitatea ei falsă, s-a mutat în Europa de Vest, inclusiv pentru a studia la Paris, și s-a stabilit la Napoli în 2013. Comandamentul Forțelor Comune Aliate al NATO are sediul în orașul italian. Ea a devenit o parte importantă pe scena socială a orașului. Și-a deschis un butic  de bijuterii și articole de lux. Legenda era că ea este autoarea bijuteriile, dar de fapt ele erau cumpărate de la angrosiști chinezi. Mai târziu, ea a transformat magazinul într-un club pentru elita locală (a scris Bellingcat).

Ascensiunea ei a continuat cu implicarea în filiala Lions Club International a orașului, o organizație cu sediul în SUA. Filiala din Napoli fusese înființată de un ofițer NATO. Prin legăturile sale sociale și prin Clubul Lions[4], ea s-a împrietenit cu personalul NATO, inclusiv cu personalul NATO german, american, belgian și italian prezent în localitate. La Napoli a desfășurat o activitate personală romantică cu cel puțin un angajat NATO. Povestea ei spunea că a fost abandonată la Moscova de mama ei peruană, despre care a spus că a călătorit în Uniunea Sovietică în 1980 la Olimpiadă și a lăsat-o cu o familie rusă. Ea a spus că a fost abuzată de tatăl ei adoptiv rus și, prin urmare, a vrut să părăsească țara și să se stabilească în Europa de Vest. Legenda a stârnit neîncrederea cel puțin unui membru al Forțelor Navale Americane, care a considerat că povestea ei și veniturile inexplicabil de mari sunt suspecte. Kolobova a participat la evenimente militare ale NATO și ale americanilor, inclusiv la baluri anuale pentru marinarii americani, dar nu este clar dacă a accesat vreodată o bază NATO. De asemenea, a călătorit în mod regulat, inclusiv în Bahrain, care găzduiește o mare bază a Marinei SUA.

Jurnaliști de la Bellingcat au investigat traseele sale după ce a fost spartă o bază de date ale polițiștilor de frontieră din Belarus. Cercetătorii au căutat în baza de date numere de pașapoarte similare cu cele care au fost folosite anterior de agenții GRU. Aceștia descoperiseră anterior că GRU emitea agenților săi pașapoarte cu numere de serie care erau apropiate unul de celălalt. Au observat un număr de pașaport similar cu cel folosit de un alt agent GRU. Numele non-rus al deținătorului pașaportului, Rivera, a ieșit în evidență în fața anchetatorilor. Prima ei călătorie înregistrată a fost o călătorie cu trenul de la Moscova la Paris prin Belarus în 2011. Ei au stabilit că ea era probabil o „ilegală”, parte a unui program GRU care a plantat spioni în alte țări sub identități false.

The Insider a publicat cercetări privind un atac chimic împotriva agentului dublu rus Serghei Skripal și a fiicei sale în Marea Britanie de către GRU, dezvăluind că agenția de spionaj a folosit numere consecutive de pașapoarte pentru documentele de călătorie ale agenților săi. În cele din urmă, ea a părăsit Napoli pentru Moscova în 2018. Se părea că Kolobova fusese scoasă din Napoli pentru că stăpânii ei se temeau că informațiile din pașaport i-ar fi putut arunca în aer acoperirea. Numărul ei de pașaport era la doar o cifră distanță de operativul GRU care s-a ocupat de otrăvirea lui Skripal, a spus Bellingcat. La două luni după ce a părăsit Napoli, ea a postat un mesaj pe Facebook în care spunea că face chimioterapie, aparent pentru a explica de ce a plecat brusc.

Mai este un caz în Italia care se pare că a devenit punctul central al activității GRU: cazul Biot. Walter Biot, un căpitan al marinei italiene, a fost acuzat că a vândut rușilor documente confidențiale privind sistemele de securitate NATO și italiene pentru 5.000 de euro. Căpitanul este acuzat oficial de cedarea a 9.000 de documente militare confidențiale și clasificate și a 47 de dosare „Secrete NATO”. Faptul că relațiile Rusiei cu Italia ar putea transforma Roma în „Calul Troian Rus în Europa” este ceva care a fost deja identificat în analizele serviciilor secrete, iar posibilitatea asociată de pericol pentru stabilitatea NATO și europeană a fost foarte discutată în ultimii ani de către factorii de decizie politică. Într-o oarecare măsură, recentul caz Biot și cel al spioanei ruse Kolobova au arătat că preocupările europene și ale NATO privind relațiile Moscova-Roma au fost fondate și pe gradul de influență politică, economică și culturală a Rusiei în Italia grad de influență care este condus de interesele geopolitice ale Rusiei în context internațional mai larg.

Rusia se pare că folosește Roma ca bază operațională a agențiilor GRU sau SVR (sunt deocamdată numai presupuneri bazate pe fapte puține). Dacă Biot a transmis documente NATO clasificate și confidențiale, securitatea Italiei, precum și a celorlalți 30 de membri NATO ar putea fi compromisă în multe aspecte. Posibilitatea ca informațiile despre exercițiile militare, strategiile NATO, detaliile militare naționale ale membrilor, precum și orice alt detaliu strategic să fi fost dezvăluite Rusiei reprezintă o amenințare majoră la adresa stabilității NATO. A avut Biot acces la documente/informații sensibile? A avut Kolobova acces la documente/informații NATO secrete? Nu vom ști niciodată!

[1] Giorgia Meloni este o jurnalistă și om politic italian. Ea este liderul partidului politic național-conservator Frații Italiei din 2014 și președinte al Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din 2020. Ea este membră a Camerei Deputaților din Italia din 2006.

[2] Garbatella este o zonă din Roma relativ tânără în comparație cu alte părți. A fost fondată în 1920 pentru a oferi locuințe sociale lucrătorilor din calea ferată și de la docuri. Când Mussolini a venit la putere, a extins Garbatella pentru romanii din clasa muncitoare, după ce a dărâmat cartiere întregi pentru a face loc arhitecturii fasciste monumentale din centrul orașului. De-a lungul anilor, Garbatella, deși puțin cunoscută de vizitatori, a devenit, fără îndoială, unul dintre cele mai interesante cartiere ale Romei, cu casele sale foarte diferite și gama eclectică de restaurante tradiționale și baruri la modă. Cel mai bun mod de a-l explora este să-ți urmezi instinctele și să mergi pe străzile și scările întortocheate și denivelate, dar dacă vrei să urmezi un traseu planificat dinainte, un loc bun de început este Piața Benedetto Brin, o piață cu o fântână în centru care este considerată intrarea principală în cartier. Aici a fost pusă piatra de temelie când a început construcția cartierului. Am avut plăcerea să-l vizitez când am fost la Roma. Merită.

[3] El a venit de la plug pentru a-și asuma controlul complet asupra statului, dar, după ce a obținut o victorie rapidă în doar 16 zile a renunțat la puterea și la avantajele acesteia și s-a întors la ferma sa. Succesul și demisia imediată a autorității sale aproape absolute odată cu sfârșitul acestei crize (în mod tradițional datată în 458 î.Hr.) au fost adesea citate ca un exemplu de conducere remarcabilă, slujire pentru binele poporului, virtute civică, smerenie și modestie. Istoricii moderni pun la îndoială unele detalii ale poveștii relatate, dar de obicei îl acceptă pe Cincinnatus ca o figură istorică care a servit ca consul în 460 î.Hr. și ca dictator în 458 î.Hr. și (posibil) din nou în 439 î. Hr. pentru a înăbuși temuta răscoală a plebeilor sub Spurius Maelius, după care se spune că a cedat din nou puterea.

[4] Să creeze și să promoveze un spirit de înțelegere între popoarele lumii. Să promoveze principiile bunei guvernări și bunei cetățenie. Să se intereseze activ de bunăstarea civică, culturală, socială și morală a comunității.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite