
Războiul din Ucraina. Toată lumea câștigă, nimeni nu pierde...
0...mai puțin locuitorii din cele 22 de regiuni ale Ucrainei rămase sub controlul Kievului, dar și locuitorii, atâția câți mai sunt rămași la casele și blocurile lor, din cele 5 regiuni ale Ucrainei care acum depind de Moscova.

Dar nici la est, în Rusia propriu-zisă, nu e o veselie prea mare, nici la vest, în Europa cea îngrijorată, nu se adună oamenii în stradă să celebreze.
Însă dacă citești doar comunicatele oficiale și presa, devenită și ea atât de oficială, realitatea e, desigur, mult mai plăcută, toată lumea se așteaptă la victorie - a cui?, a Ucrainei, nu există îndoială, ceea ce se traduce cu ”a noastră”-, și acționează ca și cum nimic nu e mai simplu de obținut, doar să mai răbdăm un pic, doar să aibă efect niște sancțiuni, adevărul, adică izbânda finală, va ieși în curând la iveală.
Spuneți că e criză?
Da, se întâmplă și accidente, nu poți prevedea chiar totul, noi am făcut ceea ce a depins de noi, ceilalți sunt singurii vinovați, măsurile noastre au fost perfecte.
***
Războiul intră în curând în iarnă, peste câteva luni se va împlini deja un an de zile de campanie militară, e departe de a fi un record, în alte părți ale lumii oameni se urăsc și se ucid de decenii, faptul că acum se întâmplă și în Europa nu ar trebui să ne neliniștească, e o dovadă de normalitate, reintră și continentul nostru în rândul lumii.
De altfel, terenul a și fost pregătit, să nu uităm că a mai fost recent un conflict prin Balcani, vreo patru ani a durat, a fost ceva și prin Moldova, câteva luni, nu uitați Kosovo, locul de unde a pornit totul, a urmat o intrare rusă cu tancuri în Georgia, așa, mai în scurt, o alta în Crimeea și Donbas, mai temeinică și fără să mai fie Kremlinul cu ochii pe ceas.
Lumea noastră, Europa noastră începe să se obișnuiască, să aibă răbdare cu operațiile militare, distrugerile trebuie să fie făcute metodic, suferințele trebuie să dureze și să se extindă la nivelul unui continent care a fost ocolit de confruntări violente, decenii multe și bune .
Să avem și noi la ce ne uita, despre ce scrie.
***

Când era energia electrică să fie restabilită la Kiev, conform anunțului autorităților ucrainene, din 27 noiembrie, vreo 100 de rachete rusești (ce au rușii cu numărul ăsta?) au luat iar la țintă infrastructura energetică a Ucrainei.
Fiind destul de multe rachete, și-au permis să mai piardă câte una prin livezile moldovene, deși proiectilul din livada de la Briceni pare să fie pe modelul celui care a atacat tractoarele poloneze, mai bine să nu spunem cine l-a lansat.
De data aceasta, atacul rus survine unei îndrăznețe lovituri ucrainene asupra a două aerodromuri militare situate adânc în interiorul teritoriului rus, la Engels / Saratov și Diaghilevo / Reazan.
Acolo sunt dislocate bombardierele strategice Tu-95, cele care, printre altele, pot transporta și arme nucleare.
A fost ceva similar atacului asupra podului peste strâmtoarea Kerci, de la începutul lunii octombrie.
Aceste lovituri sunt spectaculoase, ridică moralul, dar ce urmează e destul de neplăcut.
Problema este că sunt consecințe și ele sunt inegal distribuite: nu toată lumea la Kiev deține generatoare de electricitate, nu toată lumea se poate retrage în suburbii la volanul unui Porsche Taycan 2021, așa cum o face Kirilo Timoșenko, adjunctul șefului de cabinet al președintelui Zelenski.
Ziariștii de la Ukrainskaia Pravda, cei care au făcut public cazul, au realizat deja, pe pielea lor, ce înseamnă să crezi că legea marțială e egală pentru toți, poliția din Kiev deschizând dosar pentru publicare ilegală de date confidențiale.
***

Printre loviturile spectaculoase asupra unor aerodromuri militare din Rusia, proclamate ca victorii legitime ale spiritului inventiv al armatei ucrainene (adio, Bayraktar, bun venit dronelor sovietice din anii 70!), s-a strecurat, aproape neobservată, și o informație care cheamă la menținerea entuziasmului și avântului luptător în limite rezonabile.
Un articol din Wall Street Journal semnalează faptul că SUA au modificat, în secret, desigur, caracteristicile lansatoarelor Himars furnizate Ucrainei.
Nu cumva Kievul să lanseze proiectile la o distanță mai mare de 80 de kilometri!
Cu alte cuvinte, să nu poată fi utilizate asupra unor ținte din adâncimea teritoriului rus, eliminându-se astfel, spun partenerii americani, riscul unui conflict extins cu Rusia.
Sigur, aceasta duce și la faptul că sistemele Himars trebuie dislocate mai aproape de linia de front, în loc să poată fi mai bine protejate și utilizate de la câteva sute de kilometri distanță, Ucraina, în definitiv, fiind o țară mare.
Acum, dacă partenerul, de care depind atât de multe, decide că așa e mai bine, ce poți să zici și să faci?
Cauți prin depozite niște drone vechi, Tu-141, contemporane cu Gorbaciov, le ștergi de praf, pui pe ele un sistem GPS, le mai adaugi exploziv că e loc, ajută și faptul că fabrica e undeva în Harkov, adică acasă, și, gata, le trimiți la inamic să facă buuum, oricum nu se mai pot întoarce, sunt prea simple pentru războaiele astea moderne.
Partenerul nu are o problemă cu asta, el vrea doar să se asigure că armamentul venit de la el nu devine un detonator pentru un conflict mai larg.
Cu propriile chibrituri, nenucleare, însă, poți să dai foc oricât și oriunde.
***
O altă nuanță nouă privind opțiunile partenerului strategic pare a fi și în cuvintele secretarului de stat Antony Blinken, participant, zilele trecute, la o șuetă pe teme de securitate internațională cu redactorul șef al Wall Street Journal, Matt Murray.
Întrebat de către acesta despre îngrijorările SUA privind escaladarea conflictului din Ucraina, secretarul de stat Blinken a afirmat, cu subiect și predicat, că obiectivul SUA este să ajute Kievul să recupereze teritoriul capturat de Rusia după 24 februarie a.c. (...to take back territory that’s been seized from it since February 24th...).
Păi, și Crimeea?
Poate a fost o scăpare, poate demnitarul american era cu gândul la o întrebare despre China, care nu mai venea, se prea poate, dar dacă...?
***
O altă problemă ridicată de partenerul strategic de la Washington, de această dată de către birocrații de la logistică, este faptul că în războiul din Ucraina se consumă prea multă muniție.
Nu vorbim de ruși, e treaba lor, cu cât își termină rezervele mai repede cu atât mai bine, dar nici ucrainenii nu se lasă și, mai ales la proiectilele de artilerie, sunt și ei mari consumatori.
Secretarul Pentagonului pentru forțele terestre, Christine Wormuth, a declarat recent această situație trebuie rezolvată urgent, altfel vor fi utilizate toate resursele proprii tocmai când s-ar putea să fie nevoie de ele.
Pentru că mai sunt și alte amenințări din părți diverse ale lumii.
Industria de apărare, care la americani este botezată și complexul militar industrial, își propune ca, prin primăvară, să producă 20.000 de proiectile pe lună, iar peste alte două primăveri, în 2025, chiar 40.000 proiectile pe lună.
E vorba doar de muniția pentru o categorie de armament, cunoscutele obuziere de 155 mm, M777, foarte utilizate în războiul din Ucraina.
Problema este că aceste cantități deja se consumă zilnic pe frontul din Donbas.
Cum caracterul războiului nu mai poate fi schimbat, rămâne cum s-a stabilit, și rușii și ucrainenii luptă cum se lupta în primul sau în al doilea război mondial, cu câteva elemente de război modern, nu rămâne decât să fie rezolvată și problema logistică.
Bine-ar fi înainte de primăvară, că ne prinde vremea bună cu războiul în marșarier.

***
Când e vorba de propagandă, nu ajung numai faptele, de arme, de vitejie, de eroism. E nevoie de imaginație, de multă imaginație, de abordări care să sugereze că războiul e o treabă serioasă dar, practicându-l, nu uităm să rămânem ființe suave, grijulii față de ce se întâmplă în jurul nostru, atente inclusiv la necuvântătoarele care depind de noi.
Și de care, eventual, ajungem să depindem noi înșine.
La ucraineni, e celebru Patron (Cartușul), cățel de trupă la o formațiune de geniști, al cărui stăpân, deși i-am putea spune că e deja un fel de coleg, l-a învățat să detecteze muniția neexplodată.
Ajuns într-o postare pe Facebook, Patron a devenit instantaneu o celebritate, o ”bombă mediatică”, poșta ucraineană emițând și un timbru, serviciile sale fiind recompensate la cel mai înalt nivel, cu ”Ordinul pentru curaj”, clasa a 3-a, de către președintele Zelenski, chiar pe timpul unei întâlniri cu premierul canadian Trudeau.
Patron a văzut, la scurta lui viață canină, mai mulți demnitari străini (să-i mai menționăm doar pe secretarul de stat al SUA Blinken, pe prim-ministrul britanic Sunak), decât unii președinți de prin regiune.

Invidioși pe faima lui Patron, soldații ruși au încercat și ei o replică, numai că, în ton cu propaganda rusă, nu au furat doar ideea, dar și animalul, un raton de la gradina zoologică din Herson, care, insensibil la început la avansurile de dragoste făcute cu țeava pistolului mitralieră, s-a zbătut la transferul forțat din cușca proprie.
Ca să fie dezastrul total, scena a fost filmată și pusă pe Youtube, potențiala mascotă rusă devenind simbol al orașului vandalizat și părăsit.
Conform ultimelor postări, ratonul încorporat de ruși este acum în serviciul de luptă pe lângă parașutiști, mănâncă deja rația ostășească de alune și nuci și nu știe că și el are parte de o oarecare celebritate.
Ceea ce l-a determinat pe unul din soldații ruși, prizonier la ucraineni, Oleg Mokașov din Novosibirsk, să se adreseze guvernului rus și să se ofere pentru un schimb ”echitabil”, raton ucrainean contra soldat rus.
Se așteaptă răspunsul autorităților competente.