Războiul civil de weekend, dintre bucureşteni

„Acribia cu care o parte din bucureşteni se răzbună pe altă parte dintre concetăţeni mi se pare stupidă“

Vă amintiţi bancul ăla cu Bulă, care se lăuda la şcoală că a făcut o faptă bună trecând o bătrânică strada? Şi când îl întreabă profesoara dacă i-a mulţumit, Bulă spune că nu, pentru că băbuţa n-avea nicio treabă pe partea cealaltă a străzii?! Cam aşa e şi viaţa în weekend a bucureştenilor care nu sunt adepţii sectei bicicliştilor, maratoniştilor, motocicliştilor sau altor asemenea adoratori ai mijlocelor de locomoţie de „nişă“.

Weekend de weekend, circulaţia în Capitală e blocată. Bucureşteanul care vrea să plece de acasă e musai să plătească tribut în timp pierdut pentru diverse vinovăţii colective, de cele mai diverse forme, de la faptul că edilii, pe care tot noi îi instalăm în funcţii, ne duc cu zăhărelul în privinţa construncţiei unor piste de biciclete până la condiţia femeii în societate sau drepturile motocicliştilor în trafic.

Numai în sâmbăta asta (28 mai) sunt anunţate nu mai puţin de şase (6) evenimente care presupun străzi blocate: marş al bicicliştilor, marş al motocicliştilor, „Femei pe Mătăsari“, un „eveniment“ al „Asociaţiei Societatea de Salvare Bucureşti“ împreună cu Serviciul de Ambulanţă Bucureşti – Ilfov, o paradă auto-moto a Uniunii Naţionale a Transportatorilor Rutieri din România şi încă un marş al altor biciclişti (sau aceiaşi?). Duminică, zi lăsată de la D-zeu pentru odihnă, nu avem decât o procesiune religioasă!

Dacă unele dintre aceste manifestări sunt doar prilej de socializare stradală, cele care-şi propun să atragă atenţia asupra unor inechităţi sociale sau insuficienţe edilitare sunt de-a dreptul inutile.

Să mă ierte bicicliştii, dar blochează porţiuni din Bucureşti cam în fiecare weekend de ani buni de zile şi pe diverşii primari în funcţie tot „acolo“ îi doare. Ce-i drept, şoferii şi ceilalţi utilizatori ai transportului suprateran au aflat. Şi tot află. Şi, la cum se prefugurează treaba, vor tot afla!

Nu ceilalţi bucureşteni sunt vinovaţi că primarii plantează panseluţe de 500 de lei firul, în loc să facă piste de biciclete.

Şi motocicliştii se simt neîndreptăţiţi. Nu că le-ar trebui piste, dar sunt şoferi care nu le respectă drepturile în trafic. Din experienţă, îmi permit să spun că, procentual, ceva mai puţini decât motocicliştii care nu respectă regulile de circulaţie, dar asta e o altă discuţie. Important este că-şi „rezolvă“ şi ei frustrările tot cu un marş, ceva, care să mai blocheze circulaţia.

În mod cu totul neaşteptat, weekendul ăsta lipsesc maratoniştii. Cei care vor neapărat să-şi convertească semenii la stilul lor de viaţă sănătos. Şi care, îndeobşte, nu pot să alerge decât pe arterele principale ale Bucureştiului, astfel încât autobuzele şi maşinile să ocolească sau să stea blocate întru conştientizarea modului păcătos de viaţă pe care şi l-au ales ocupanţii.

În ritmul ăsta, nu văd de ce n-am bloca traficul prin Bucureşti ca să atragem atenţia asupra atrocităţilor comise de Boko Haram prin Africa sau a comportamentului criminal al virusului Zika.

Sincer, nu contest că oamenii ăştia – biciclişti, maratonişti etc. – nu au tot dreptul să ceară, în baza taxelor pe care le plătesc, condiţii civilizate ca să-şi urmeze modul de viaţă dorit. La fel cum şoferii cer străzi, eventual fără cratere. Dar nu ceilalţi bucureşteni sunt vinovaţi că primarii plantează panseluţe de 500 de lei firul în loc să facă piste de biciclete, de exemplu. Şi acribia cu care o parte din bucureşteni se răzbună pe altă parte dintre concetăţeni mi se pare stupidă. În mod cert, e inutilă, dovadă că cei care ar trebui „sensibilizaţi“ îşi văd de combinaţii netulburaţi. Pasămite că şmecherii pleacă în weekend de joi, cel târziu vineri.