„Războinicul luminii” nu-i mai presus de lege

„Becali era foarte bine documentat şi se lupta să scape de puşcărie” FOTO Adevărul

De ce a durat procesul peste 10 ani? Pentru că Becali, împreună cu ceilalaţi tovarăşi de dosar, a făcut tot ce a putut să-l întârzie: bântuia prin justiţie, căuta relaţii, obţinea câte o suspendare după care, datorită unui procuror normal la cap, dosarul reintra pe rol.

Ziariştii de pe justiţie îşi aduc aminte de acest dosar care trenează de peste 10 ani. Să-l citez doar pe Alex Costache: „trebuie să mulţumim unor oameni că povestea - care se târâie de prin anii 2000, adică de când am intrat eu în presă, student fiind - a ajuns la un final.”

În februarie 2005, pe vremea auditului anticorupţie pot să vă spun că Becali era documentat ca fiind vârful lanţului infracţional printre ale cărui ramificaţii se numărau fraţii Cămătaru, Genică Boierică şi alţii care aveau ţara la picioare prin protecţia oferită de poliţişti, procurori şi politicieni.

În EVZ, despre şpaga de 11 milioane de euro din transferul de terenuri de la MApN la Becali.

De ce a durat procesul peste 10 ani? Pentru că Becali, împreună cu ceilalaţi tovarăşi de dosar, a făcut tot ce a putut să-l întârzie: bântuia prin justiţie, căuta relaţii, obţinea câte o suspendare după care, datorită unui procuror normal la cap, dosarul reintra pe rol.

În 2006 l-am cunoscut pe Becali la Ministerul Justiţiei; cerea insistent întâlnire la ministru şi a fost deturnat la nişte consilieri.

Când a aflat că lucrez pentru Freedom House a întrebat: „De ce trebuia o instituţie străină să facă auditul anticorupţie.” Nu ştiu, zic, poate nu aveau încredere într-una românescă. „Să va explic, zice Becali, diferenţa dintre Statele Unite şi România”. (Toţi ăştia care au mulţi bani simt nevoia să te lumineze şi pe tine). „Ei bine, zice el,…şi pe asta n-am uitat-o, mi s-a părut foarte amuzant: ”În SUA se schimbă mafiile cu pistolul şi în România, cu votul.” 

E bun de un titlu de ziar, nu-i aşa? Ce vreau să spun este că omul era foarte bine informat de ceea ce se întâmpla în justiţie, comentam apoi cu unul dintre consilieri despre cât de multe ştia. El este un personaj incult şi primitv dar, întrucât ştia ce a făcut era foarte bine documentat şi se lupta să scape de puşcărie.

Din acest motiv, şi nu din dorinţa de glorie, s-a dus Becali în Parlament pe lista USL. Pentru a scăpa de puşcărie. A cotizat la partid degeaba.

În mintea lui, aceea din 2005, ţara era condusă de mafie. Cam aşa gândea şi Vântu când spunea cu dispreţ „întăriţi-vă statul””. Nu cred că Becali şi-a schimbat mult opinia, de aceea, ieri era pur şi simplu şocat, oricât se spune că ştia, ca de aia a încercat să plece în Israel, în momentul în care s-a vazut pus în faţa faptului tot eşafodajul lui mintal s-a darâmat. I-a picat faţa. I-a dispărut aroganţa, dispreţul,…a devenit pur şi simplu umil. Sau cum spunea el: „o cârpă”.

Acest bufon a pus în umbră pe greii fără de care jaful nu s-ar fi întâmplat: Victor Babiuc, care a fost pe rând ministrul Apărării, Internelor şi Justiţiei (aici este cheia puterii, vezi şi „Reţeaua Voicu”) şi celălalt secretar de stat de la Apărare. Generali, oameni cheie în „sistemul ticăloşit”, sistem care s-a mai fisurat puţin.

Cred că ziua de 20 mai a fost o zi bună pentru cetăţeanul de rând, care, deşi de multe ori milos cu cine nu merită, are ocazia să constate că nici măcar “Războinicul Luminii” nu-i mai presus de lege.

PS: Ziua de ieri nu a fost la fel de bună în ce priveşte dosarul transferurilor, care a fost  trimis la Curtea de Apel Bucureşti, de unde venea.

Pe înţeles, dosarul trimis înapoi la o curte inferioară este ca şi cum şeful i-ar spune subalternului: lucrarea făcută de tine nu este bună. Refă-o! Sper că cei de la Curtea de Apel s-o refacă „cu vârf şi îndesat”.