Război în Ucraina Vestul pe două voci cu adevărul în Si bemol

Propaganda este ca un cor care cântă aceeași melodie, o sumă de voci, totuși diferite, susținându-se una pe alta, ca să rezulte sunetul comun final, armonios.

Sau, poate, nu, rezultatul ultim poate fi unul strident, dacă fiecare interpretează cum crede, pe lângă partitură, dacă fiecare se dorește solist, dacă fiecare are propria sa versiune despre cum trebuie să sune cântecul și dacă dirijorul nu înțelege nici el foarte bine despre ce vorba în propoziția sonoră.

Pentru nuanțe, diezul permite un semiton în plus, în timp ce bemolul impune un semiton mai jos, un fel de frână interpretativă când orchestra o ia razna.

Spectacolul iese mai bine dacă se fac intense repetiții, dacă este o legătură între membrii corului, dacă, dincolo de actul artistic, există, poate, niște recompense, oameni suntem.

Acum, nimeni nu vrea să creadă despre sine că este doar un interpret, că nu este el autorul partiturii, că e doar un fluieraș, poate cu certificat de mare interpret, dar atât, un instrument.

Dar și în propagandă există mai multe școli de gândire.

De pildă una care cultivă teorema că doar ceilalți fac propagandă, noi informăm.

Din când în când e demonstrată, alteori, nu.

***

Ca să nu mai lungim cu introducerea, s-a ajuns la acest moment în Ucraina la un punct în care ar fi bine să se întâmple ceva, altceva decât războiul.

Războiul a devenit plictisitor, toată lumea vorbește doar despre bani.

Bani care nu se dau (deocamdată) Ucrainei, bani care ar trebui să fie luați Rusiei, bani care, în mare parte, nici cei oferiți direct, nici cei care ar putea să fie extrași din rezervele valutare externe ale Moscovei, nu vor ajunge în final la Kiev, dar care ar trebui să mai susțină efortul de război al Kievului cel puțin câțiva ani.

Sau eventuala reconstrucție post – conflict a țării, ca să se dea și un sens umanitar – pacifist operațiunii de redirecționare a rezervelor valutare ale unei țări agresoare.

Discuția despre bani este singura care se poartă pentru că aici intriga este mai evidentă, partitura este mai clară, cei mai mulți dintre partenerii Ucrainei vor ca sprijinul financiar să continue.

Din  nefericire, există și printre acești parteneri – printre ei, vecini de ai noștri - unii care au îndoieli că mai are sens să prelungești un conflict, atunci când evidențele indică cel mult, vorba întâiului general al Ucrainei, ”un impas”.

 Foto: Diego Herrera Carcedo/Anadolu Agency via Getty Images 

Tot din nefericire, nici la Washington nu e toată lumea convinsă că o continuare a războiului, cu perspectiva ca el să se termine altfel decât s-a preconizat în primăvara anului 2022, e în interesul de securitate al SUA.

De aici, reticențele republicanilor în aprobarea bugetului pentru Ucraina, de aici o anumită schimbare de atitudine în interiorul ”blobului” analitic care creionează liniile politicii externe americane.

De aici, două (cel puțin) interpretări diferite – optimistă și pesimistă - în care cei care analizează evoluțiile din Ucraina explică pentru publicul cititor și ascultător modul cum poate evolua situația de pe frontul din estul Ucrainei:

- varianta optimistă: dacă primește în continuare sprijin, financiar, dar nu numai, Ucraina are o anumită șansă la victorie;

- varianta pesimistă, uneori autointitulată și realistă: chiar dacă primește în continuare sprijin, inclusiv militar, interpretările instrumentale din conflictul estic sunt deja exersate, ce mai rămâne e să se caute soluții pentru ca impasul Ucrainei să nu devină o victorie a Rusiei.

Și de la acest punct încolo se deschide câmp larg ca fiecare voce să cânte aria sa, mai credibil sau nu, cu note acute sau păstrând aceeași linie melodică anterioară, iar noi să apreciem care e cea mai credibilă interpretare.

***

Într-un articol pentru Foreign Policy, doi ”foști” de marcă ai administrațiilor SUA, Rose Gottemoeller, fost adjunct al secretarului general al NATO, printre alte poziții importante, și Michael Ryan, fost adjunct al secretarului apărării, responsabil cu politicile privind NATO și Europa, pun mână de la mână pentru un articol în care vor să demonstreze că aprecierea convențională (conventional wisdom / wisdom înseamnă înțelepciune dar aici e înțeleasă ca fiind curentul general împărtășit în aprecierea evoluțiilor din Ucraina, n.n.) majoritară conform căreia războiul cu Rusia înregistrează un impas este greșită.

Foto: Twitter / X

Ca să demonstreze că au dreptate, utilizează câteva din evoluțiile din ultima perioadă care ar arăta că Ucraina încă obține succese și se poate construi pe acestea.

Piesa de rezistență este atacul cu rachete reușit de Ucraina împotriva unei nave de desant aflată în portul Feodosia.

Se continuă cu aprecierea că Rusia nu-și mai permite staționarea navelor sale militare în Crimeea, de aici o mare vulnerabilitate, și cu faptul că artileria antiaeriană ucraineană e capabilă să doboare majoritatea rachetelor și dronelor ruse care atacă Ucraina.

Și că industria ucraineană producătoare de armament încă lucrează, producând rachete și drone.

Și că spațiul aerian intern și din imediata vecinătate ar fi dominat de apărarea antiaeriană ucraineană care împiedică Rusia să atace cu impunitate.

Autorii afirmă că, și în aceste condiții, e, totuși, greu, dar nu imposibil, să te impui în fața rușilor care atacă tot pe stil vechi, val după val.

Expresia ”wave after wave” / ”val după val” e una foarte utilizată de orice analiză serioasă despre războiul cu rușii, se știe, ei nu pot ataca decât în lanț de trăgători cu strigăte de uraaaaa.

Cum învățam și făceam și noi înainte de 1989, dar noi, între timp, am evoluat, ei nu.

Cam pe aici e, uneori, rigoarea analitică indiferent de numele și funcțiile / responsabilitățile anterioare ale autorului.

Sigur, cei doi autori nu-și propun să analizeze conflictul, scopul articolului este doar de a combate ”tabăra defetistă” a ”blobului”, deja majoritară, care consideră că războiul se îndreaptă către un fel de armistițiu, în condițiile în care Ucraina pare a pierde războiul de uzură la care a fost obligată de blocarea, de către ruși, a contraofensivei din vara lui 2023.

Și nici armistițiul nu ar fi o problemă, dacă acest lucru nu ar da rău nu doar pentru Ucraina, dar și pentru SUA și aliații săi din Europa și Asia.

O victorie, chiar și sub forma unui armistițiu, ar încuraja Rusia și China să-și continue politicile militare, economice și de securitate, care, spun autorii, includ achiziționarea de noi teritorii în Europa de Est și, bineînțeles, Taiwan.

Analiza din Foreign Policy nu e doar una motivațională, se vine și cu soluții.

Soluțiile sunt, majoritatea, deja enunțate de către generalul Zalujnîi – reîntoarcerea la războiul manevrier, obținerea superiorității aeriene, capabilități pentru traversarea câmpurilor de mine, mai multă artilerie, mai multe mijloace de război electronic – la care autorii adaugă și un concept NATO din vremea Războiului Rece,  utilizat și ulterior, ”Joint Air Attack Team (JAAT)” / ”echipa întrunită de atac aerian”, care presupune sincronizarea formațiunilor de elicoptere, artilerie și aviație pentru a obține distrugerea forțelor terestre invadatoare.

E aproape un truism și pentru analiștii pro-ucraineni că rușii stau mai bine la forțele terestre, iar ucrainenii nu prea mai au nici elicoptere, nici avioane, în timp ce la artilerie ar fi bine dacă ar fi și ceva proiectile.

Dar, pe hârtie, JAAT pare o soluție câștigătoare.

Cum spuneam, ideea articolului este să ofere argumente taberei care încă speră în minuni.

Nu e decât o problemă care începe cu ”dacă”: ”Dacă Ucraina poate obține superioritatea în războiul terestru, (superioritate, n.n) care i-a lipsit pe timpul ofensivei eșuate de vară, Kievul va avea o cale reală către victorie.”

E atât de simplu.

***

Într-o altă analiză, scrisă tot la două mâini, de către George Beebe, director de strategie la Quincy Institute for Responsible Statecraft, și Anatol Lieven, director programe la același institut și fost corespondent de presă, mai mult de un deceniu, în Asia și fosta URSS, războiul din Ucraina este interpretat altfel.

Tot altfel, desigur, este și perspectiva autorilor asupra a ceea ce ar trebui să se întâmple.

Analiza pleacă de la premisa, negată de primii autori, că balanța confruntării se înclină din ce în ce mai mult în favoarea Rusiei.

Fiind un proces de durată, Moscova nu pare a se grăbi să capitalizeze rapid evoluțiile de pe câmpul de luptă, există, astfel, încă, posibilitatea pentru Kiev să evite viitoare distrugeri și pierderi teritoriale.

Pentru a nu ajunge la acest deznodământ, soluția ar fi o alegere dureroasă, care ar aparține nu numai Kievului dar și partenerilor săi, de acceptare a faptului că o viitoare Ucraină, liberală și prosperă, trebuie să renunțe la intențiile de a deveni membru NATO pentru  a accepta un statut de neutralitate.

Alternativa este continuarea războiului pe o perioadă nedefinită, nevoia de ajutor financiar și militar din partea statelor occidentale pe aceeași perioadă, cu perspectiva ca, în tot acest timp, Rusia să continue să distrugă potențialul uman și industrial al țării și să transforme Ucraina într-un teritoriu neguvernabil.

Analiza abordează conflictul și din punct de vedere economic, arătând că diferențele de potențial economic și uman dintre cei două state sunt prea mari ca să poată fi surmontate de ajutorul din partea țărilor NATO, ajutor care nu poate continua la infinit și care depinde și de conjuncturi politice interne din statele donatoare.

Concluzia este că, o dată cu trecerea timpului, condițiile de încheiere a unei păci sau a unui armistițiu între cei doi combatanți devin din ce în ce mai negative pentru Kiev, Moscova preferând să ducă acest război de uzură cel puțin până la alegerile americane din noiembrie, când totul se poate schimba.

Și, bineînțeles, dacă nu se întâmplă acest lucru, și după noiembrie 2024.

Cum problema centrală a războiului este statutul viitor al teritoriilor ocupate, soluția preconizată de autori este ca acesta să fie decis ulterior, importantă fiind prezervarea a  ceea ce se mai află la acest moment sub controlul Kievului, oameni, teritoriu, economie.

Menținerea independenței pentru 80% din teritoriul Ucrainei este apreciată ca o victorie reală, chiar dacă nu completă.

Altfel, perspectiva fiind, insistă cei doi analiști, ”un război de uzură cu pierderi îngrozitoare pentru Ucraina, care ar putea duce, mai devreme sau mai târziu, la o înfrângere mult mai mare a Ucrainei.”

***

Când linia frontului pare a fi încremenită, iar informațiile despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în acest conflict îți ajung în fața ochilor deja filtrate prin intermediul vigilenților analiști, o speranță ar fi să vezi și să asculți cum îți cântă media internaționale, de preferință din Vest, aria războiului.

Dar, și aici, corul cântă pe mai multe voci și, din păcate, nu întotdeauna este armonie între acestea.