Podul de flori al gazoductului Iaşi-Ungheni

În timp ce Băsescu vorbeşte, premierul Ponta inaugurează la începutul săptămânii viitoare construcţia gazoductului ce va lega România de Republica Moldova. Unirea economică dintre România şi sora sa Moldova este la fel de importantă ca şi unirea prin limba română. Infrastructura energetică vine să susţină refacerea infrastructurii spirituale. Ambele vin să construiască podul definitiv al refacerii României Unite.

România trebuie să se conecteze cu teritoriul românesc de dincolo de Prut prin toate mijloacele posibile. Numai astfel va fi cu putinţă reîntregirea ţării. Avem nevoie să fim atât de sudaţi cu Republica Moldova în suflet, în cultură, în schimburi comerciale şi în proiecte economice, încât reunificarea să devină o formalitate, transformarea unei stări de spirit într-o realitate geopolitică pe care nimeni să nu o poată contesta.

Această reunificare treptată nu se va realiza însă prin războiul declaraţiilor belicoase ale Cotroceniului, ci prin activitate pragmatică şi etapizată, aşa cum procedează Guvernul României care a înţeles că faptele vorbesc, în timp ce vorbele necugetate ne îndepărtează de obiectivul naţional.

Unionismul capacitat la maximum înseamnă atât sporirea autorităţii statului român în Transilvania, acolo unde este atacat de extremism, cât şi realizarea visului de veacuri al românilor de a se afla în interiorul graniţelor statului naţional unitar român.

România trebuie să devină atractivă şi pentru cei care încă nu sunt decişi în privinţa drumului Basarabiei spre ţara mamă. La fel, România trebuie să îşi folosească argumentele şi diplomaţia pentru a convinge statele vecine şi organismele internaţionale că reunificarea nu se face împotriva cuiva, ci pentru binele tuturor, pentru stabilitate în regiune şi pentru prosperitatea locuitorilor de dincolo de Prut. România este cel mai stabil şi mai credibil partener din regiune, atât pentru UE, cât şi pentru Rusia, şi atunci dorinţa sa de reîntregire poate fi primită cu bunăvoinţă dacă ştim să prezentăm atuurile reale ale proiectului. La fel ca în cazul reacţiilor la extremismul maghiar, atât de făţarnice, strategia Cotroceniului ştie doar să irite fără să rezolve. Paşii concreţi şi bine explicaţi înseamnă mai mult pentru o Românie Unită decât toate declaraţiile sulfuroase ale administraţiei prezidenţiale şi ale mişcărilor satelit din preajma ei.

Diferenţa de esenţă se poate vedea cu ochiul liber: unii fac paşi serioşi pentru România Unită, alţii doar se agită pe această temă în căutare de voturi. Cotroceniul acţionează în această privinţă ca Budapesta pentru etnia maghiară din diaspora: fără efect pentru mai binele oamenilor, cu efect doar pentru sondaje şi voturi. Dar acest lucru nu ar trebui să ne mire, având în vedere înrudirea politică şi comportamentală dintre Orban şi Băsescu. Comparaţia dintre cei doi se limitează însă la atitudinea politică. Transilvania e România în mod absolut şi în egală măsură ca şi teritoriul de dincolo de Prut. Orice pretenţie ar invoca Budapesta în prezent, cu referire la dominaţia sa din trecut asupra Transilvaniei, realizată prin forţă armată şi prin asuprirea populaţiei româneşti, reprezintă o mare minciună care nu suferă nicio comparaţie cu dreptul României la reunificare cu propriul său teritoriu natural şi istoric de dincolo de Prut. 

Băsescu i-a permis însă lui Orban să-şi facă jocurile în Transilvania pentru că făcea acelaşi joc politic în Republica Moldova, în ciuda diferenţei totale de situaţie. O greşeală majoră de strategie, pentru că pământul de dincolo de Prut e românesc şi nu are nevoie să fie revendicat conflictual, aşa cum fac extremiştii maghiari cu Transilvania pentru că sunt în impostură istorică. Băsescu a lăsat însă să planeze această confuzie păguboasă pentru că avea nevoie de sprijinul Budapestei în politica sa internă. Unionismul real nu are nevoie să-i permită extremismului maghiar să-şi facă de cap în Transilvania ca să aibă dreptul să lucreze pentru refacerea României Unite. Dimpotrivă, unionismul capacitat la maximum înseamnă atât sporirea autorităţii statului român în Transilvania, acolo unde este atacat de extremism, cât şi realizarea visului de veacuri al românilor de a se afla în interiorul graniţelor statului naţional unitar român.