Paul Curran: Este o nevoie acută de restructurare a ONB

Pentru iubitorii de operă din România, numele lui Paul Curran este foarte cunoscut, pentru că este autorul unanim apreciatei producţii a operei La traviata de la ONB, care a deschis stagiunea 2014-2015, în proaspăt renovata clădire din Piaţa Eroilor.

Interviu publicat pe blogul Despre Opera.

Pentru iubitorii de operă din România, numele lui Paul Curran este foarte cunoscut, pentru că este autorul unanim apreciatei producţii a operei La traviata de la ONB, care a deschis stagiunea 2014-2015, în proaspăt renovata clădire din Piaţa Eroilor. A fost un adevărat tur de forţă, având în vedere că repetiţiile aveau loc în acelaşi timp cu lucrările de reconstrucţie. Totodată, această producţie este un caz singular de export cultural din istoria ONB, fiind împrumutată în toamna anului trecut Operei Philadelphia şi puţin a lipsit, mai exact liniştea, pentru ca ea să ajungă şi la Opera di Roma.

Mai puţin cunoscut este faptul că, pe lângă o carieră de regizor foarte consistentă, cu puneri în scenă la The Royal Opera House of Covent Garden, Teatro alla Scala di Milano sau The Metropolitan Opera of New York, Paul Curran a fost balerin profesionist în tinereţe, dar şi director artistic al Operei din Oslo, Norvegia. Cu alte cuvinte, în ceea ce priveşte evenimentele dramatice din ultima lună de la ONB, Paul Curran are o perspectivă foarte competentă asupra tuturor aspectelor acestei crize: balet, management, condiţia artistului de operă, multiculturalism.

În continuare, iată ce a răspuns regizorul de origine scoţiană la cele zece întrebări pe care i le-am pus:

Alexandru Pătraşcu: În 2014 aţi montat La Traviata la Opera Naţională Bucureşti. Cum a fost această experienţă, de regizor invitat?

Paul Curran: Experienţa a fost una extrem de fericită şi m-am simţit foarte mulţumit. Am fost copleşit de entuziasmul tuturor celor cu care am lucrat, în special de cor şi solişti, care erau atât de bucuroşi să lucreze din nou, într-o manieră nouă şi contemporană, o operă pe care o cântau de zeci de ani. Producţia nu a fost una „modernistă" ‑ se desfăşura la sfârşitul anilor 1950. Dar era modernă pentru cei care o cântaseră doar în producţia plasată la mijlocul secolului 19. Corul şi entuziasmul lor neobosit m-a impresionat profund şi tot aşa detaliile aduse de alţi angajaţi ai Operei: cei care au făcut costumele, decorurile etc...

Înainte de a începe, am discutat distribuţia cu echipa de management şi am insistat să existe pentru Violetta o soprană română de nivel internaţional. Ei au propus-o pe Aurelia Florian, care a fost superbă în acest rol. Sunt de părere că Aurelia, prin măiestria ei artistică excepţională a ajutat la crearea producţiei aşa cum a ajuns să fie.

A.P.: Sunteţi regizor, dar aţi fost şi director de Operă, la Oslo. Din punct de vedere managerial, cum vi s-a părut Opera Naţională Bucureşti în perioada când aţi lucrat la „Traviata”?

Citiţi continuarea interviului pe blogul

Despre Opera

.