Je veux mes silences! sau Vocea umană

0
0
Publicat:

Cea mai mare angoasă a compozitorilor după un succes este că nu vor reuși să-l repete. George Enescu nici n-a mai încercat să compună o altă operă după Œdipe. După premiera Dialogurilor Carmelitelor de la Teatro alla Scala, Francis Poulenc nu doar că și-a învins această teamă, dar a  acceptat o provocare formidabilă: La voix humaine – Vocea umană.

Coperta partiturii pentru „Vocea umană” – desen de Jean Cocteau (Ricordi)
Coperta partiturii pentru „Vocea umană” – desen de Jean Cocteau (Ricordi)

Un singur act, un singur decor (o cameră), un singur personaj, o singură iubire și… un telefon. E o negare a tuturor stereotipurilor operei în termeni de grandoare, arii, ansambluri, drame și tragedii exagerate.

Jean Cocteau, autorul libretului bazat pe piesa sa de teatru scrisă cu trei decenii în urmă, susținea că a fost inspirat de un fapt banal care ni s-a întâmplat tuturor: ascultarea, fără intenție, a unei conversații telefonice, a cărei dramă nevăzută te marchează. Iar în timp, ajungi să îi reții doar inflexiunile vocii,  tensiunile, disperările sau speranțele.

Toată lumea s-a gândit că Maria Callas ar fi interpreta ideală pentru rolul Ei, femeia care trăiește drama unei despărțiri, în forma ei cea mai dureroasă, vorbind la telefon. Însă Poulenc a negat-o chiar și pe tragediana Callas, compunând La voix humaine special pentru soprana sa fetiș, Denise Duval, tocmai pentru că voia să transpună o realitate, nu s-o augmenteze prin muzică. Și a reușit: nu e nici o arie, nu e nici o atonalitate, nu e nici un recitativ, nu e nici o melodie, și nici proză. Nu e nici o convenție literară sau artistică, nici o intrigă și nici un punct culminant, nici o concluzie.

E doar muzicalitatea unei intimități la care asiști în viață fără să vrei și te poți simți vinovat că nu te poți sustrage curiozității de a o asculta până la capăt. Dar care, odată ce e adusă pe scenă, te face să urmărești cu sufletul la gură ce se va întâmpla mai departe. Iar Cocteau și Poulenc merg până la capăt, lăsând finalul deschis: ce se va întâmpla cu Ea după ce pune în furcă receptorul telefonului? Ce se întâmplă cu bărbatul de la celălalt capăt al firului?

Francis Poulenc și Jean Cocteau lucrând la „Vocea umană”
Francis Poulenc și Jean Cocteau lucrând la „Vocea umană”

La două luni după premieră, La voix humaine a fost înregistrată pe disc, cu creatoarea rolului, Denise Duval, și Orchestra Operei Comice din Paris condusă de Georges Prêtre. Dirijorul își amintea peste ani, că, la un moment dat, Francis Poulenc a intrat în studioul de înregistrări și, cu vocea lui profundă și nazală, a intervenit întristat: Je veux mes silences! – Îmi vreau tăcerile! Acele pauze pe a căror durată se bazau toată ingeniozitatea compoziției și succesul spectacolului se pierdeau în momentul în care arta devenea un artefact.

Vocea umană a dovedit o reziliență ieșită din comun și a traversat aproape un secol de existență, rămânând mereu actuală. Piesa de teatru a lui Jean Cocteau a fost ecranizată de mari regizori precum Roberto Rossellini sau Pedro Almodóvar,  iar cinefilii au rămas fascinați de feminitatea unor Ingrid Bergman, Sophia Loren, Rosamund Pike sau Tilda Swindon. Opera lui Poulenc a atras ca un magnet soprane de calibrul unor Virginia Zeani, Renata Scotto, Felicity Lott, Jessye Norman, Julia Migenes, Barbara Hannigan și multe, multe altele, succesoare ale neuitatei Denise Duval.

Așa cum spuneam la început, Vocea umană a fost o provocare formidabilă pentru Poulenc. Acum este o provocare formidabilă și pentru Opereta din București, care o va prezenta într-o serie de trei spectacole, în luna Februarie. Va fi o experiență interesantă pentru că se va cânta în limba română, ceea ce o va face și mai ușor de înțeles, iar tăcerilor lui Poulenc li se va face dreptate. Spectacolul durează o oră și zece minute și începe la ora 20:20, tocmai pentru a sublinia abaterea de la orice stereotip, dar și pentru ca oricine să poată ajunge la teatru fără să se grăbească.

6,7,8 Februarie 2025, la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”Francis Poulenc: Vocea umană

Regia: Radu Petrovici

Ea: Oana Șerban

Orchestra TNOMID

Dirijor: Jonathan Bloxham

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite