Pace politică și socială - mic jurnal de Rednote

În urmă cu câteva săptămâni, chiar cu o zi înainte de inaugurarea ca președinte a lui Donald Trump, pe 19 ianuarie 2025, aplicația Tik Tok s-a închis pentru câteva ore în SUA ca urmare a faptului că, în urma deliberărilor, Curtea Supremă a decis să mențină decizia de interzicere a funcționării aplicației. Donald Trump a dat un ordin prin care prelungea funcționarea platformei pentru încă 75 de zile. Dar până la semnarea ordinului, platforma a fost închisă.

Atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Nimeni nu se aștepta, dar, ca urmare a închiderii Tik Tok mai bine de un milion de americani au migrat rapid pe … Rednote o aplicație chinezească al cărei nume, nu poți să nu remarci ironia, e o referință la Micuța Carte Roșie, celebra lucrare a lui Mao. Aplicația există de peste zece ani și e folosită după descrierile făcute de utilizatori, de partea cu venituri medii și mari a societății chinezești. Nu este versiunea chinezească a Tik Tok. E o altă platformă. Cert este că a fost nevoie doar de anunțul guvernului american că aplicația singaporeză Tik Tok urmează să se închidă că sute de mii de americani s-au îndreptat către aplicația chinezească.

Și de aici a început nebunia. Interacțiunile dintre cei 300 de milioane de chinezi și cei peste un milion de americani care au transformat rednote în cea mai descărcată aplicație în zilele imediat următoare închiderii pentru câteva ore a Tik Tok au fost explozive. Mi-am permis să spun cu acea ocazie că, păstrând proporțiile, zidul virutal al Berlinului a căzut și oamenii au interacționat fără nicio teamă că autoritățile - chineze, de data aceasta - urma să fure datele americanilor. 

Firește, autoritățile americane și presa centrală au fost siderate de mișcare și au răspuns în forță încercând să demonizeze cu orice chip mișcarea americanilor de a pătrunde în lumea virtuală chinezească. S-au agitat toate marotele războiului rece: comuniștii sângeroși, cenzura, imciuna, oprimarea. Dar, de data asta nu a mai funcționat.

 A fost rândul presei centrale americane și a celei din  țările admiratoare ca România să sune precum trompetele propagandistice comuniste de odinioară. Acelea care avertizau că Occidentul e decăzut, că e corupt, că distruge spiritul civic tovărășesc și mânjește etica și echitatea socialiste. La fel de gol au început să sune și sperietorile cu „comuniști propagandiști” venite data aceasta din vest și orientate către Rednote.

De ce? E, asta e o întrebare la care câteva teze de doctorat ar putea răspunde. Dacă ar exista puțină orientare strategică, s-ar dechisde o linie de finanțare și s-ar susține cercetări sociologice, antropologice și de teoria media în această direcție. Nu există, așa că ne mulțumim cu ipoteze.

Articolul de față este modest. El nici nu vine de pe pozițiile unui răsfățat al grupurilor de stânga care e brusc transformat în sacerdot al antropologiei media la care se închină bărbații de bine progresismului mioritic. Este un jurnal de utilizator fidel al platformei care își propune să avansese, dacă nu răspunsuri, măcar niște ipoteze privind entuziasmul care a cuprins media sociale chinezești odată cu interacțiunile tot mai numeroase dintre cetățenii SUA și cei din China.

În primul rând situația a fost una fără precedent. E prima oară când cetățenii SUA se uită cu atâta admirație la o altă țară. Eticheta „refugiații Tik Tok” a strâns peste 100 de milioane de reacții și numărul continuă să crească. E un fenomen care cu greu poate fi integrat, așa cum și-ar dori aparatul de securitate american și al autorităților admiratoare ale SUA, la capitolul „i-au păcălit chinezii cei ticăloși”. 

Ce am observat din interacțiunile directe cu platforma și cu filmulețele cu eticheta #tiktok_refugee. Ei bine, a fost o bucurie a interacțiunii de ambele părți. Chinezii, de ce să idealizăm, sunt bine încartiruiți în spațiul lor și ani de zile, la fel ca și noi, s-au uitat cu multă admirație la filme americane. Mai mult, din declarațiile lor, la școală studiază limba engleză și acolo o temă comună este să scrie scrisori unor prieteni imaginari din SUA! Păi când s-au trezit cu prietenii din SUA pe platformă au sărit pe ei imediat. Există o autentică bucurie a împărtășirii. Chinezii vor să arate ce case au, ce mașini au, ce copii au, ce grădini au, cum dansează, cum gătesc. Pentru mine personal această dorință sinceră de interacțiune a fost unul dintre rarele, dacă nu unicul, moment în care am văzut o față a media sociale pe care nu o băbuiam. Cea care permite interacțiuni care să stea la baza unei păci durabile, cea în care comunicarea autentică, spontană dintre oameni îi aduce aproape prin nimicurile vieții de zi cu zi: ce casă ai, ce mănânci, cum educi copiii, cu ce te duci la serviciu, cât plătești la spital. Sunt lucrurile „nesemnificative” ale vieții care sudează prietenii și dorința de cunoaștere reciprocă. Anticipez o creștere a călătoriilor spre China ca urmare a acestor interacțiuni. 

Locul unei Chine înapoiate, oprimate în care oamenii sunt bătuți, timorați, închiși și înfometați a fost luat de locul unei Chine prospere cu oameni deschiși și educați pe harta mentală a multor americani. Pentru că, dincolo de orice ar spune politicienii, banii vorbesc. Sute de filmulețe fac comparații între cât și ce pot să își cumpere americanii, respectiv chinezii. Surprinzător, chinezii au blocuri de locuințe moderne, metrou de ultimă generație cu statii care arată ca din viitor, mașini electrice care par SF, prețuri accesibile la școală, spital, transport, chirie, internet, mâncare. Chinezii nu au fenomenul oamenilor străzii. Răspândirea sărăciei extreme este mult mai redusă ca în orașele americane devenite faimoase pentru miile de oameni care zac într-o stare deplorabilă pe străzi. 

Consider că dacă fenomenul se extinde, mobilizarea cetățenilor SUA pentru un război împotriva Chinei va fi foarte dificilă. Tot efortul uriaș de demonizare a chinezilor s-a spulberat în câteva zile în care oamenii au vorbit vrute și nevrute, și-au impărtășit micile detalii ale vieții de zi cu zi, s-au ironizat, s-au tachinat - au făcut ceea ce oamenii obișnuiți fac când se văd dincolo de ochelarii de cal pe care aparatul propagandistic dorește să-i monteze pe ochii lor. 

Regret să dezamăgesc amatorii de competiție cu platformele sociale pe care le utilizăm. Nu are absolut nicio importanță la aceest moment al discuției toată paranoia legată de date, control, dominație. Acum e momentul 90 când oamenii trec dintr-o parte în alta a zidului ideologic cu entuziasm și se văd, se cunosc, vorbesc, se deschid. E un moment entuziast cu mare potențial pozitiv și de detensionare a realțiilor SUA-China. 

Dincolo de interacțiunea propriu-zisă și de impactul major pe care împărtășirea detaliilor vieții obișnuite l-a avut, există câteva observații pe care vi le împărtășesc.

Propaganda comunistă e slăbuță. Pe platformă sunt pagini cu femei care mărșăluiesc, cu bărbați care mărșăluiesc - slab și jalnic. Mă așteptam la chestiuni mult mai elaborate. La fel paginile de marxism sau comunism - destul de firave în raport cu cele privind destinațiile turistice, ursuleții panda, dansurile tradiționale. De fapt, din câte spune jurnalisul Ben Norton de curând stabilit în China, au alte două platforme - echivalentul X și echivalentul youtube - unde discută politică. Pe Rednote e despre antren și voie bună.

Platforma e reglementată în funcție de conținut. Când cauti despre cum să cumperi bilete la Australian Open nu îți afișează filmele cu cei mai mulți urmăritori, ci filmele care se potrivesc cel mai bine căutării tale. 

Există reglementări foarte clare privind pornografia. Dar, curios lucru, am găsit bărbați chinezi care vituperează împotriva pornografiei. Ba chiar am găsit un cetățean care îndemna pe toată lumea să raporteze un cont al unei conaționale chineze pentru că promova flirtul cu strănii. El, culmea, nu făcea asta pentru că dorea să mențină chinezoaicele pentru chinezi, ci pentru că el considera că femeile din China sunt idependente și știu să impună limite, iar contul concetățenei transmitea o idee greșită despre ele. Nu știu dacă le bagă feminism în orez, cum ar fi dispuși să creadă cei care creditează Partidul Comunist Chinez cu puteri nelimitate, dar mulți chinezi bărbați se exprimă în direcția feminismului radical și doresc să promoveze ideea de chinezoaică independentă și puternică. Propagandă? Realitate? E foarte greu de estimat. Oamenii par destul de convinși în ce vorbesc acolo, însă e greu de estimat.

Platforma e strict reglementată pentru a preveni violența de limbaj, obscenitatea, injuriile, pornografia. Dacă ai fost scufundat în mocirla social media din lumea „liberă”, firește că ești dispus să crezi că această utopie libertariană care a degenerat - cum altfel - în feudalism digital e normalul. Pentru că dacă jegul e realitatea ta, firește, consideri că trebuie să fie a tututor. Am scris de curând despre modul în care libertarianismul asumat în însuși documentele fondatoare scrise de părinții Internetului a condus către un patriarhat digital în care victimele sunt fetele și femeile, peste 90% dintre filmele de pornografie deep-fake țintindu-le pe acestea. 

Pe Rednote urmăresc fetițe care luptă retutabil cu sabia, care fac din artele marțiale o artă - este ceva uluitor de frumos. Urmăresc și dansatoare tradiționale care excelează în stil și delicatețe, fără pic de obscenitate. Urmăresc femei în vârstă care îi învază mandarina pe doritori, femei medic, pictor, constructor. E o largă varietate de profesii și preocupări și proeminența nu o au neapărat persoanele care se auto-obiectifică exagerat, cum este cazul în lumea noastră virtuală.

În privința locuințelor, dacă îmi permiteți gluma, am impresia că Partidul Comunist Chinez e atât de puternic încât mi-a sondat mintea și a aplicat fix principiile la care mă gândeam eu. Blocurile imense de locuințe au la fel de imense parcări subterane. Nu e absolut nicio mașină între blocuri. Primele două etaje sunt dedicate spațiilor comune: săli de gimnastică, locuri de întâlnire între vecini, locuri în care să inviți prieteni. La fel, între blocuri sunt amenajate terenuri de sport și locuri acoperite unde poți sta cu vecinii sau cu prietenii pe care îi inviți la tine. În plus, un alt principiu pe care PCC l-a aplicat, cel puțin în orașele înstărite, este acela că, după ce naști, poți sta până la o lună într-o clinică unde asistentele au grijă de tine și de bebeluș și te învață să ai grijă de el. Se suprapune perfect peste ceea ce cred eu că este bine pentru proaspăta mămică.

În China sunt zone rurale sărace, cu case prin acoperisul cărora curge apă. Mulți chinezi arată cât de greu le-a fost să crească într-o asemenea casă în care aveau beton pe jos și era groaznic de frig. Mulți arată cum au renovat acele case. Ca tot omul plecat la muncă, își doresc să se întoarcă și să îmbunătățească locul unde au crescut. 

Poate cel mai interesant personal virtual chinezesc sunt … tăticii. E greu de estimat dacă practica afișării grijii parentale față de bebeluși e un lucru comun în China, însă pe mine mă surprinde înduiosătoarea disponibilitate a bărbaților chinezi de a se afișa pe Rednote având grijă în special de bebelușii fetițe. Cu câțiva am încercat să intru în vorbă să văd cât de acceptabilă e în China afișarea bărbaților în aceste posturi extrem de vulnerabile și în contradicție cu atributele clasice masculinității instituite de rolurile de gen.

După câteva săptămâni de utilizare a aplicației Rednote am mult mai multe întrebări decât răspunsuri. Mărturisesc că am fost impresionată de varietatea și de diferențele culturale.

Este foarte mult de investivat/analizat/evaluat/învățat din interacțiunea cu lumea viturală chinezească. Îmi permit să avansez ideea că interacțiunile cu chinezii de rând sunt calea către o lume mai puțin violentă în care învățăm unii de la alții înainte de a ne urî.