Orchestra cu dirijorul în culise
0Poate nu știați dar, de câteva zile, civilul Evgheni Prigojin, de profesie șef Wagner -șef de ”orchestră”, cum îl drăgălășesc corespondenții ruși -, are subordonat un general colonel, Mihail Mizințev, fost șef al logisticii în armata rusă, fost adjunct de ministru, supranumit de către ceilalți corespondenți, ucraineni și occidentali, ”măcelarul din Mariupol”.
Numirea pe noul post e veche, deci, de doar câteva zile, cel puțin aceasta e perioada care a trecut de când s-a aflat public, și s-a petrecut exact în perioada în care gruparea de mercenari număra, seară de seară, sutele de metri care au mai rămas ocupate de armata ucraineană în sud-vestul Bahmutului, adică în acele zile în care șeful cel guraliv al firmei, domnul tovarăș Prigojin, a amenințat în stânga și în dreapta că tocmai din cauza logisticii nu merg lucrurile bine pe frontul de operațiune specială.
Chiar dacă citești tot ce scrie pe ici, pe colo, e destul de greu să-ți dai seama dacă e vorba de o pedeapsă (generalul Mizințev a fost înlocuit din funcție, se pare, pe 27 aprilie, curent), sau o avansare (numirea sa în comanda Wagner e prezentată ca un demers făcut de însuși Prigojin, cu acordul consiliului comandanților Wagner!, adică e o treabă așezată pe un vetting solid, nu ne încurcăm cu promovările!).
Noul comandant militar al Wagner și-a luat imediat responsabilitățile în serios, a inspectat Bahmutul, a discutat cu comandanții locali, a înțeles cum funcționează debriefingul (”dacă i-am bătut, înseamnă că am acționat bine, dacă nu, nu”, i-a explicat unul dintre noii subordonați) și, cu lecțiile bine învățate, se pregătește să repete scenariul de la Mariupol.
Spuneam că generalul a fost adjunct de ministru, acum e adjunct de Prigojin, ceea ce se pune că Evgheni este un fel de ministru.
Nu-i puțin lucru pentru un fost comerciant (în traducere, tarabagiu) de hot-dog în Sankt Petersburg, prin anii 90, atunci când în orașul de pe Neva, cineva de abia își începea cariera politică.
În Rusia, de cele mai multe ori, spectacolul nu e pe scenă, poate doar baletul să-și mai mențină acest privilegiu, de aceea e greu de făcut diferența între ceea ce vezi și ceea ce se întâmplă cu adevărat.
Acum, cine dorește să ştie mai multe despre Prigojin, se poate informa din Wikipedia și află nu numai de unde i se trage porecla de ”bucătarul lui Putin”, dar și faptul că a înființat și condus, printre altele, nu doar companii din domeniul Horeca (nu, nu e vorba de pensiuni, mai încercați!), dar și firme de comunicații, ulterior dezvoltând o pasiune pentru cele de pază și securitate.
Nu prea se leagă unele cu altele, dar, în afaceri, te duci unde te trimite piața.
Sau regizorul.
Cum nu știm nimic din ceea ce ar fi foarte frumos și interesant să știm, nu putem face decât presupuneri.
Saltul de la comerciant la oligarh nu se poate face oricum, mai ales pentru cineva care sparge oglinda numai încruntându-se la ea.
Dar asta e, nu toată lumea e Elon Musk.
Finețurile nu se potrivesc cu profilul lui Evgheni, unde mai pui că există și un cazier din perioada de sovietică amintire.
Putem presupune că, totuși, la un moment dat, ”structurile”, oricare ar fi fost ele (sau el?), au/a considerat că merită încercarea de a recruta pe cineva care cunoaște această lume gri, care, la începutul anilor 90, devenea din ce în ce mai puternică în capitala de nord a Rusiei.
Putem presupune că relațiile au devenit apropiate și de încredere, altfel, nu ajungi să servești desertul când președintele tău îl primește pe președintele francofon.
Dacă ceremonia se repetă și cu juniorul de la Casa Albă, în perioada în care toată lumea vâna talibani, e clar că destinul ți-a surâs.
Cum s-a scurs aproape un deceniu între aceste momente, este de presupus că între timp, aceleași ”structuri” s-au ocupat de ”antrenarea” lui Prigojin pentru a face sarcinilor din ce în ce mai multe, mai diverse, mai complicate.
Unele cu profil militar.
Paradoxal, tocmai domeniul în care, se pare, nu avut timp să se perfecționeze, perioada de stagiu militar fiind simultană cu stagiul de penitenciar pe care a trebuit să îl facă datorită unor activități prin efracție.
Operațiunea de perfecționare s-a petrecut, cel mai probabil, în perioada în care Rusia făcea copy paste unora din instituțiile de prin vest sau de peste ocean care i se păreau necesare în procesul de reafirmare internațională.
Dacă în cazul firmelor occidentale de profil, gen Blackwater sau Legiunea Franceză, conducerea acestora provenea din foști militari, în Rusia ”structurile” (sau mister X?) au optat pentru Prigojin, cel fără de leat de cazarmă.
Așa că, se poate presupune, a fost ceva de muncă și antrenamente cu civilul indisciplinat din Sankt Petersburg.
Șeful de proiect (unii spun că ar fi GRU – serviciul militar rus de informații, dar nu bag mâna în foc, poate fi și SVR – serviciul de informații externe, poate fi și...) are de ce să fie mândru, cursantul a ieșit șef de promoție și a fost recompensat cu concedii multianuale prin unele țări africane.
Se pare că aceasta este mănușa care i se potrivește cel mai bine lui Evgheni Prigojin, deși, se vede și în producțiile video pe care le postează periodic, omul vorbește prea mult pentru un comandant militar al unei grupări despre care se spune că ar fi mai puternică decât multe din armatele europene.
Dar probabil, aceasta este și ideea, Prigojin e cel care conduce dar nu și cel care comandă.
El e cel care transmite mesajele, care se ia de guler cu ministrul Șoigu, cel care îl provoacă la duel pe Zelenski.
Care se ceartă cu șefii de la logistică, birocrații ăia de la Moscova care nu înțeleg ce se întâmplă pe front.
Rolul său este să se asigure că Wagner, produsul realizat de firma sa, este îndeajuns de vizibil, îndeajuns de provocator pentru conducerea ucraineană ca aceasta să continue să trimită oameni și resurse în Bahmut.
Unde muniția cu fosfor, bombele aeriene inteligente KAB-500S-E, artileria rusă toacă mărunt tot ce intră sau iese din fostul oraș.
Când Kievul devine ezitant, Evgheni strigă că nu mai are muniție și pleacă, dacă ucrainenii trimit forțe proaspete, șeful Wagner își ia vorbele înapoi și spune că a făcut pace cu ministrul Șoigu și generalul Surovikin.
De câteva zile, Prigojin are un nou adjunct militar.
E greu de știut cine comandă pe cine.
Putem presupune, însă, că treburile militare au fost întotdeauna conduse, dirijate de către militari profesioniști, iar afacerile publice, aparenta luptă cu autoritățile, discursurile de pe terasele blocurilor din Bahmut, au fost lăsate în seama lui Prigojin.
Cel care, grație unui trecut nescris în registre publice, are linie directă cu... știți dumneavoastră cine.
Acum a venit rândul ”măcelarului” din Mariupol, fostul (?) general colonel Mihail Mizințev, să stea în umbra ”bucătarului”, civilul Evgheni Prigojin.
Până la urmă, putem presupune cu încredere, este vorba de meserii complementare.
Se încarcă comentariile...
