O fiesta  - antidot pentru nişte zile triste

Am citit recent că ziua de luni din a treia săptămână a lui ianuarie este cea mai deprimantă zi din an. Iar ziua de 20 ianuarie 2014 a fost una dintre cele mai triste zile trăite vreodată în ianuarie: intens mediatizată, pe drept cuvânt, a fost tragedia aviatică din Munţii Apuseni, mai puţin marcată (dar totuşi marcată), a fost şi dispariţia unui mare dirijor: italianul Claudio Abbado.

Nu ştiu ce trebuie făcut mai întâi când vrei să înfrângi sentimentul de neputinţă şi tristeţe pe care cred că mulţi l-au trăit în 20 ianuarie 2014.

Tristeţea unui avion zdrobit , în acordurile muzicii dirijate de Abbado

Eu pregăteam împreună cu colegii mei emisiunea In memoriam Claudio Abbado de a doua zi. Abbado nu a mai trăit ca să vadă dacă discul său Schumann din 2013, nominalizat la Grammy, va primi râvnitul premiu: gala va avea loc duminica aceasta, în 26 ianuarie. Însă eu am (re)ascultat Simfonia a doua de Schumann, cu un exuberant Claudio Abbado la pupitrul orchestrei pe care el însuşi a înfiinţat-o la Bologna: Ochestra Mozart. Dacă vă interesează, puteţi să ascultaţi şi dvs. aici.

Nu cred că ştiţi că nu acesta a fost însă ultimul disc al lui Claudio Abbado, unul dintre cei mai mari dirijori ai contemporaneităţii. Ultimul lui disc se va lansa în 17 februarie 2014: cuprinde Concertele nr.20 şi 25 pentru pian şi orchestră de Mozart, înregistrate într-un concert live alături de celebra Martha Argerich. Discul poate fi ascultat în 24 februarie, de la ora 19, la Radio România Muzical.

Când sunt tristă, eu ascult muzică...

...câteodată îmi adânceşte durerea, altădată, îmi dă forţă să merg mai departe. O întâmplare fericită a făcut ca în aceste zile atât de triste, să ascult un disc care mi-a făcut pielea de găină, pur şi simplu; pasiunea, energia, dăruirea  - perfecţiunea, într-un cuvânt, strânsă pe acel disc, mi-a adus o rază de speranţă.

Este vorba despre ultimul disc al fenomenalei pianiste chineze Yuja Wang, cea care i-a subjugat şi pe cei care erau prezenţi la Sala Palatului din Bucureşti, în 3 septembrie 2013. Două dintre cele mai dificile concerte pentru pian şi orchestră – nr.3 de Rahmaninov şi nr.2 de Prokofiev – interpretate de Yuja Wang într-un concert din februarie 2013 de la Caracas, susţinut alături de Orchestra Simon Bolivar din Venezuela, dirijată de nu mai puţin cunoscutul Gustavo Dudamel.

Recomand acest disc pentru că prea rar ai ocazia să asculţi aşa ceva – nu doar o tehnică uimitoare a interpretului, nişte tempo-uri ameţitoare, ci, mai ales, atât de multe sentimente, pasiune, explozie, bucurie de viaţă: o fiesta a spiritului.

Totul este cu atât mai uimitor...

...cu cât protagoniştii sunt toţi, foarte tineri. Yuja Wang va împlini în 10 februarie 27 ani, iar dirijorul Gustavo Dudamel are 33 ani – şi cu toate acestea, sunt deja nişte super-vedete ale muzici clasice la nivel mondial.

Orchestra Simon Bolivar este o minune a Venezuelei, un produs al unui sistem de educaţie muzicală, numit El Sistema, pornit în urmă cu mai bine de 40 de ani de un profesor care şi-a dorit să ofere o alternativă copiilor care nu aveau altă şansă în viaţă decât să devină traficanţi de droguri pe străzile din Caracas. El Sistema a schimbat destinele a mii de copii şi a scos la iveală talente care astăzi confirmă la nivel internaţional, aşa cum este şi dirijorul Gustavo Dudamel, invitat să apară alături de cele mai importante orchestre ale lumii.

Orice cuvânt aş spune despre noul disc al Yujei Wang şi al Orchestrei Simon Bolivar, dirijor Gustavo Dudamel, nu cred că este suficient, aşa că invit să ascultaţi muzica luni, 27 ianuarie, de la ora 19, la Radio România Muzical. Sau să vizitaţi site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2014.