Muzica sferelor la Ateneul Român, cu pianistul Andrei Gologan

Îl știu pe Andrei Gologan din 2020; teribilul an 2020, cu debutul pandemiei.

În mod straniu, având în vedere că lumea de concert amuțise aproape cu desăvârșire, tocmai în vara anului 2020 au avut loc trei proiecte cu el: mai întâi, înregistrările din cadrul Connectarts, realizate la Sala Radio de Andrei Gologan împreună cu partenera lui de viață, pianista Roxana Cârciu; apoi, l-am invitat să înregistreze și un program solo pentru Radio România Muzical. Între timp, la Sala Radio se afla în derulare primul proiect de concerte fără public, Concertele roz; cu câteva zile înainte de recitalul pe care Alexandru Tomescu trebuia să-l susțină cu lucrări de Beethoven, aflăm că pianistul Josu de Solaun, ce urma să-i fie partener de recital, nu poate veni, din cauza condițiilor de călătorie din perioada pandemiei. Am căutat în ultimul moment un înlocuitor, care să cunoască și partiturile (dificile) ale sonatelor de beethoveniene, dar să aibă și profilul potrivit pentru a-l însoți pe un violonist de mare calibru. Și așa am ajuns la Andrei Gologan.

Am fost în sală, singură cu Alexandru Tomescu și Andrei Gologan, la acel recital fără public din 8 iulie 2020, transmis în direct de Radio România Muzical. Am trăit fiecare notă și m-am bucurat că am avut șansa de a descoperi un tânăr pianist evident foarte talentat, un adevărat profesionist.

L-am regăsit pe Andrei Gologan, apoi, în programele concertelor camerale susținute de Trio Amatis din care pianistul român face parte – și la Radio România Muzical au putut fi ascultate înregistrări realizate în cadrul evenimentelor ce au avut loc la Wigmore Hall din Londra și în cadrul festivalului de la Schwetzingen, de exemplu.

În 2023, Andrei Gologan a fost solistul Orchestrei Filarmonicii Transilvania din Cluj, la concertul susținut sub auspiciile festivalului Enescu. Tot atunci, mi-a venit ideea de a-l invita să cânte la București în cadrul proiectului “Moștenitorii României muzicale”. Și așa am ajuns la recitalul care va avea loc pe 13 noiembrie la Ateneul Român, primul recital al pianistului Andrei Gologan susținut pe scena Sălii Mari a emblematicului Ateneu Român.

“Moștenitorii României muzicale” înseamnă o dublă șansă: acordată acestor tineri muzicieni, mai cunoscuți în afara țării decât chiar la ei acasă, dar și publicului, de a se bucura de talentul și calitatea excepțională a acestor artiști, printre cei mai buni ambasadori pe care-i are astăzi România la nivel internațional.

Andrei Gologan are 31 ani, s-a născut și a început să studieze pianul la Piatra Neamț;  din 2012, a plecat la Salzburg pentru studiile universitare și în prezent este stabilit în acest oraș în care s-a născut Mozart, predă muzică de cameră la Freiburg, cântă pe mari scene europene și a înființat propriul festival de muzică de cameră la Salzburg. Presa internațională l-a numit “un poet al pianului” și cred că această etichetă i se potrivește foarte bine; este cunoscut pentru alegerile repertoriale mai ieșite din comun, așa cum va fi și programul propus pe 13 noiembrie la Ateneu.

Am ales împreună titlul “Muzica sferelor”, gândindu-ne în mod metaforic la ce înțelegeau Pitagora și Platon din această sintagmă, o muzică ce-și pune întrebări despre locul omului într-un univers care vibrează, cântând.

Așa că Andrei a ales să interpreteze, pentru început, lucrări compuse undeva între 1890 și 1903. Sunt trei dansuri scurte de Komitas, preot ortodox armean, cunoscut drept creatorul școlii muzicale culte armene, două lucrări de Aleksandr Skriabin, unii dintre cei mai enigmatici și spirituali compozitori care au trăit la finalul secolului al XIX-lea – începutul secolului XX. Nu lipsește minunata Pavană din Suita op. 10 de George Enescu, o muzică cu eleganță franceză și o melodică în care recunoaștem cântecul românesc doinit, transfigurare a unei Miorițe transpuse în universal.

Apoi, monumentala Sonată nr. 3 de Johannes Brahms, creație a unui tânăr de 20 ani (aproape cât avea și Enescu când a compus Pavana), care aduce un omagiu lui Beethoven, din a cărui tradiție se revendică (inclusiv prin citarea motivului destinului din partea I a celebrei simfonii a V-a). Un tânăr care nu doar privește către trecut, dar și spre viitor – cu o structură neobișnuită în cinci părți a acestei lucrări, dar și cu o lume sonoră ce în mod evident se revendică din tumultul romantismului.

Brahms a inclus în partitura părții a doua din Sonata nr. 3 și un motto, extras dintr-o poezie germană vorbind despre două inimi îndrăgostite care bat la unison.

Și mi-am amintit de un fragment din volumul “Omul muzical” de Manfred Spitzer (Editura Nemira, 2022): muzica contează, pentru că este legătura noastră între timp și iubire.

Sper să fie cât mai mulți cei care își acordă o oră (cât durează recitalul, fără pauză), pentru a reflecta împreună cu Andrei Gologan despre viață, univers și iubire. Pentru că muzica, în special muzica cultă, înseamnă șansa noastră de a fi Oameni.

Biletele la recitalul lui Andrei Gologan sunt disponibile aici. https://ove.ro/recital-de-pian-6938.

Organizatori: Radio România Muzical, Rotary Club Pipera, Filarmonica George Enescu.