Noul Război Mondial: bătălia deschisă între planurile de pace
0Rusia a blocat în Consiliul de Securitate, ieri, folosindu-și dreptul de veto, o Rezoluție (draft pregătit de Albania și SUA) prin care se cerea Moscovei oprirea imediată a ostilităților și retragerea imediată și necondiționată a trupelor sale din Ucraina. Din cei 15 membri ai Consiliului de Securitate al ONU, 11 au votat în favoarea textului, în timp ce Rusia, China, India și Emiratele Arabe Unite s-au abținut de la vot.
Degeaba, deci, Rezoluția votată de Adunarea Generală în acest sens. Degeaba, deci, speranța invocată de Secretarul General al ONO care spunea din nou că „acum vorbesc armele, dar în final știm cu toții că doar calea diplomației și răspunderii este cea care duce la o pace justă și durabilă, în acord cu Carta Națiunilor Unite și legislația internațională... Trebuie să prevenim o escaladare și mai intensă, să încurajăm orice efort care poate fi util în stoparea vărsării de sânge și, pe termen lung, să dea păcii o șansă”. Ci disperare, adăuga observația cea mai amară: „Organizația Națiunilor Unite s-a născut ca urmare a războiului și pentru a pune capăt războiului. Azi, acest obiectiv nu este atins”.
Sunt ceva șanse să se întâmple? Deocamdată, ceea ce vedem este ceva nou în jocurile diplomatice și de forță între națiuni: conflictul care se desfășoară în Ucraina este dublat de o altă înfruntare, globală și extrem de dură, un război în toată regula între Planurile de pace. După cum observați, toată lumea are un plan de pace pe care dorește să-l susțină și să-l aplice ca mediator dezinteresat și plin de principii umaniste și intenții nobile. Avem planul ucrainean (firește, aprobat de americani), avem planul rusesc, avem acum planul chinez și, ultimul dar nu mai puțin interesant în intenția generală, cel anunțat de președintele Lula al Braziliei, completând astfel ofensiva diplomatică lansat de țările din BRICS.
Firește, datorită implicațiilor geopolitice și a ridicării în forță a prezenței chineze pe plan internațional, planul de pace propus de Beijing a stârnit un interes imediat și este acum discutat și analizat ca o posibilă deschidere negociabilă pentru calmarea situației din Ucraina, stârnind o reacție de interes inclusiv din partea președintelui Ucrainei care, simțind evoluțiile situației din teren, dorește acum o întâlnirea directă cu omologul său chinez.
Context în care, la fel de firesc, era așteptată – și a și venit – reacția SUA exprimată foarte clar de Antony Blinken, Secretarul de Stat al SUA care, în cadrul reuniunii Consiliului de Securitate, a avertizat națiunile să nu accepte cumva ceea ce domnia-sa a spus că sunt „acțiuni sub steag fals” în favoarea unui plan de încetare a focului sau a unui Plan de Pace cum este cel al Chinei: „Pentru ca pacea să fie durabilă trebuie să ne asigurăm că, pur și simplu, Rusia să nu mai fie în stare să ia o perioadă de odihnă și apoi, în câteva luni sau în câțiva ani, să se întoarcă și să reînceapă războiul”. Un Plan de pace care să aibă ca rezultat direct oficializarea acțiunilor Rusiei de acaparare de teritorii „ar trimite un mesaj viitorilor agresori de oriunde în lume că pot invada o țară și scăpa de urmări”.
Discuția din reuniunea la nivel de miniștri de externe la Consiliul de Securitate a arătat că punțile de discuție par să fie din ce în ce mai puține, iar momentul cel mai penibil a fost cel de tensiune în momentul în care ministrul ucrainean de externe a propus păstrarea unui moment de reculegere în memoria victimelor conflictului din țara sa. Ambasadorul rus anunță că momentul de reculegere trebuie să fie pentru toți cei căzuți în Ucraina „începând cu 2014”, Reprezentantul Maltei, țara care asigură președinția rotativă, este auzit pe înregistrarea video spunând „de parcă nici nu l-am auzit”, continuând momentul în ciuda intenției evidente a delegației ruse de a provoca un incident. Aveți aici înregistrarea momentului atât de penibil la cel mai înalt nivel al diplomației mondiale.
Este foarte grav că nivelul de intoleranță a ajuns să fie atât de ridicat, deoarece se reduc dramatic șansele de pace. Rămânem doar cu angajamentul de război, de susținere necondiționată a eforturilor de înarmare, cu toate comisioanele generoase implicate în orice operațiune enormă de acest gen. Asta știm cel mai bine, asta face omenirea de când există și este o operațiune de auto-distrugere care, avându-i în frunte pe generalii tuturor națiunilor, chiar are șanse să reușească.
Dacă, pentru o clipă, pare să apară la orizont o șansă de pace, vom vedea că se aplică lecția de înțelepciune dramatic sintetizată de Nietzsche: Cea mai bună armă împotriva unui dușman este un alt dușman”. Perfect valabil, până acum, în toată istoria omenirii. Singura întrebare este dacă poate fi vorba despre o serie nelimitată de asemenea evenimente sau dacă, într-un fel sau altul, i s-ar putea pune o limită.
Se încarcă comentariile...
