Noi, Europa și iarna 2022 - 2023: „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!“

Se multiplică exponențial apelurile dramatice la conștiința și solidaritatea europenilor, cărora responsabilii de la Bruxelles le spun acum că trebuie „să reziste”.

Și iată ce zice Josep Borrel, șeful diplomației europene, într-un interviu pentru La Vanguardia  cu referire la războiul din Ucraina și consecințele sale devastatoare care afectează serios nivelul de viață al tuturor din UE:: „Acum este timpul să rezistăm în fața consecințelor pe care le are și le va avea acestui război și care pot fi resimțite în domeniul energiei și alimentelor...va cere timp, dar și ceea ce se află în joc este de asemeni extrem de important...Multă lume – în Europa, în Spania, în cercul meu socio-economic – au spus că ceea ce facem acum e inutil, că prelungim războiul în mod artificial și că ei ar fi trebui să se fi predat deja...dar strategia UE s-a dovedit corectă”.

Apare în fundal referința la evoluția dincolo de cele mai negre temeri a prețurilor la energie dar și la teama că va continua creșterea prețului la alimente. Desigur că așa este, dar marea problemă este că, după foarte mult timp – mai precis după finele celui de-al Doilea Război Mondial – apare probabilitatea ca prețul alimentelor de bază să nu mai poată fi ținut sub control, caz în care să fie lovită foarte grav capacitatea de supraviețuire a unor categorii importante ale populației. Adică să nu mai existe doar referința clasică de până acum, cea care analiza doar „categoriile sociale vulnerabile”, tineri și bătrâni, ci să existe nevoia să fie extinsă analiza la noi grupe de populație care vor avea probleme din ce în ce mai mari în achiziția a ceea ce numim „coșul zilnic”. Iată de ce statisticienii de la EUROSTAT dau acest tabel comparativ cu evoluția prețurilor la pâine, elementul de bază din coșul zilnic și cel la care se referă toate analizele de risc în previziunea unor posibile mișcări sociale de protest. Și mi se pare absolut de necrezut – și asta ține de nivelul performanței guvernamentale – că în luna august, în România, prețul pâinii a crescut procentual peste media UE, asta în condițiile în care suntem, sau eram, sau ne prezentăm, alegeți ce vreți, drept o țară care-și păstrează statutul tradițional de „grânar al Europei”.

În acest context, este limpede de ce, alături de preocupările privind domeniul energetic, este acum introdusă tema securității alimentați, nu numai la nivelul UE ci chiar global, pe măsură ce cresc incertitudinile privind durata războiului din Ucraina pe care înali responsabili europeni de la Bruxelles îl definesc drept „un război pe tema alimentelor”., așa cum spunea comisarul european Janusz Wojciechowski. Și adăuga, exact în spiritul îndemnului adresat de Jep Borrell, că  „se dovedește din nou și din nou importanța solidarității și cooperării...fiind necesară o cooperare la nivelul UE și pe plan internațional în scopul unui răspuns comprehensiv și coordonat”.

Cum vor recepta oare europenii acest tip de mesaje care sună extrem de îngrijorător? Vor strânge oare rândurile, adică, așa cum speră politicienii, vor accepta să intre în zona de economii forțate și își vor reduce nivelul de viață pentru a ajuta la efortul global de a pedepsi Rusia pentru actul de agresiune împotriva Ucrainei? Sau această iarnă va pune la grea (sau foarte grea) încercare tocmai aceste principii ale solidarității în condițiile în care pacea socială ar putea fi primejduită de mișcări de protest ale celor care ajung la limita de subzistență? Josep Borrell însuși vorbea de un „sentiment al oboselii democrației” pe care mizează Rusia și pe care „societățile europene nu și-l pot permite”.

În spatele acestei discuții care se poartă în slogane politice, este, totuși, marea spaimă că lucrurile pot scăpa de sub control, căci demagogia nu ține nici de foame, nici de clad. În ciuda principiilor, vedeți că principii sacre ale liberalismului economic, precum cel al respectării caracterului sacrosant al pieței libere, sunt acum pe cale să fie abandonate în unele țări cu tradiție în domeniu, acolo unde se trece și, spre exemplu, la naționalizarea unor companii pentru a da statului posibilitatea de a controla prețuri, piețe și evoluții viitoare.

Securitatea energetică și cea alimentară, pentru unele țări mari și a căror economie contează în jocurile geo-politice. Devine prioritate absolută de guvernare și prima urgență în ceea ce pare să fie acum ridicarea de scuturi sociale de apărare.

La ei.

La noi, mai stați că încă se mai ceartă cine cu cine, cine cu ce. În speranța că adversarii vor intra mai jumuliți decât ei în campania electorală, singurul aspect cu valoare existențială. Că bine zicea Caragiale prin vocea lui Rică Venturiano, arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept și publicist:

Domnule, Dumnezeul nostru este poporul: box populi, box dei! Noi n-avem altă credință, altă speranță, decât poporul... Noi n-avem altă politică decât suveranitatea poporului; de aceea în lupta noastră politică, am spus-o și o mai spunem și o repetăm necontenit tuturor cetățenilor: Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!

Dilemă din care putem sau nu să ieșim, vom vedea.