Misterul celor 40.000 de elevi din seria curentă care nu s-au înscris la Bacalaureat

Greu de înţeles. Îţi freci coatele şi hainele 4 ani pe băncile liceului, iar când poţi obţine diploma, „paşaport” pentru piaţa muncii, renunţi. Din cei 152.000 de elevi înscrişi în acest an în clasele a XII-a şi a XIII-a (seral), doar 111.330 s-au înscris la Bacalaureat. Restul de 40.570 nu susţin examenul. De ce oare? Sunt posibile mai multe explicaţii.

Fenomenul „elevi virtuali”

A fost confirmat şi de Ecaterina Andronescu.

„În 2019 m-am trezit că aveam înscrişi în clasa VIII-a 186.000 de elevi şi au intrat în examenul de Evaluare Naţională 146.000. 40.000 de copii erau înscrişi virtual, să zic erau virtuali, pentru că finanţarea e per capita, ca urmare  oricărui director de şcoală îi convine să aibă înregistraţi mai mulţi elevi decât sunt în ei în realitatea lor pentru că primeşte un buget mai mare”.

Cu câteva luni în urmă, la un control de rutină, Inspectoarea Generală de la Gorj a găsit într-un liceu industrial din Targu-Jiu 4 (patru) elevi în 21 de clase! Nimeni din minister nu s-a grăbit să vadă de ce se întâmpla acest fenomen, dacă este extins la nivelul întregii ţări, dacă statul plăteşte salarii şi cheltuieli de funcţionare aiurea, pentru elevi „virtuali”, care nu există în realitate în şcoli. Doar în scripte!

Aşa şi acum. Ca să-şi păstreze normele, profesorii şi directorii acceptă elevi „virtuali”, care sunt menţinuţi în cataloage, eventual trecuţi din clasă în clasă, fără să dea pe la şcoală. Au făcut inspectoratele şi ministerul vreun control cu această temă? Nu, pentru că cunosc şi ei situaţia aceasta şi o tolerează, să nu-şi pună în cap profesorii şi sindicatele!

N-ar fi de mirare ca o parte însemnată din cei 40.000 de elevi care nu s-au înscris la examenul de Bacalaureat din anul acesta să se afle în această situaţie. Să nu se găsească în realitate în şcoli!

Abandonul şcolar în România este încă o problemă nelămurită. Nimeni nu ştie exact numărul elevilor care abandonează şcoala din cauza elevilor „virtuali”. Şi nimeni nu vrea să lămurească această situaţie. Ceea ce va cauza şi probleme în absorbţia banilor din PNRR destinaţi combaterii abandonului şcolar.

Diploma de bacalaureat este condiţie minimală pentru accesul într-un job cât de cât profitabil. Cu atât mai mult este greu de înţeles cum elevii renunţă să se prezinte la examen. Fără diplomă de Bacalaureat, pe elevi îi aşteaptă munci necalificate, în ţară sau în străinătate.

O parte dintre elevii neînscrişi la Bacalaureat ştiau că nu sunt capabili să-l promoveze

Ministrul Cîmpeanu aruncă vina pe pandemie. Tot dânsul a declarat că învăţământul online a fost un „dezastru”, o „catastrofă naţională”. Dar cine a organizat învăţământul online? Cine a închis toate şcolile în pandemie, şi acolo unde trebuia şi unde nu trebuiau închise? Ministrul Cîmpeanu. Sigur că după doi ani pierduţi elevii nu au suficiente cunoştinţe sa facă faţă unui examen dificil. Dnul ministru a anunţat că va verifica personal subiectele de examen, să fie „adecvate” situaţiei aduse de pandemie. Adică să conţină doar tabla înmulţirii, sau cum? Absolvenţii de Bacalaureat vor putea merge la facultate, în care cursurile se bazează pe ce au învăţat studenţii în liceu. Va cere  şi cursuri „adecvate”?

Cum se va calcula procentul de promovare la Bacalaureat?

Ca de obicei, raportând numărul elevilor promovaţi la cei înscrişi la examen. Ceilalţi, Dumnezeu cu mila! Deşi statul a plătit salariile profesorilor pentru toţi elevii şi cheltuieli de funcţionare pentru toate şcolile. Inclusiv pentru cei 40.000 care nu se prezintă la examen!

Vom avea licee cu zero procent de promovare la Bacalaureat? Bineînţeles! Şi nu puţine! Ele vor fi menţinute în activitate, deşi funcţionează cu ZERO randament. Doar statul român îşi permite asemenea inepţii financiare!

Fabricile de diplome universitare intră în faliment

Din cei 126.450 de elevi înscrişi la Bacalaureat anul acesta, dintre care 111.330 serie curentă, vor lua Bacalaureatul circa 70.000 de elevi. Nu toţi absolvenţii cu diplomă de Bacalaureat merg la universităţi româneşti. Unii, circa 10.000, pleacă la studii în străinătate. Cei mai buni. Alţii se duc în piaţa muncii, la noi sau în alte ţări occidentale, unde au deja rude sau cunoştinţe care muncesc pe salarii mai bune decât la noi. Mare minune dacă la universităţi româneşti se vor duce mai mult de 40.000 de absolvenţi. Ori numai universităţile de stat oferă 60-65.000 de locuri în anul întâi. Pentru universităţile private ce  rămâne? Mai nimic, praful de pe tobă!

Şi aşa ajungem ca facultăţi de stat sau private să se autodesfiinţeze. Cu trimiterea în şomaj a cadrelor didactice universitare.

Aceasta este competiţia. Oferi studenţilor competenţele cerute de piaţă muncii, ai candidaţi. Nu le oferi ce vor ei, închizi prăvălia, tragi obloanele!

În ultimii ani numărul studenţilor s-a înjumătăţit. Acum va ajunge şi mai mic, probabil la 40% din ce era odată. Viaţa este o faptă severă! Cine nu ţine cont de acest principiu dă faliment!

În concluzie

Avea dreptate ministrul Cîmpeanu când spune că şcoala a ajuns într-un punct de  minim al calităţii educaţiei în România. Cum acelaşi ministru conduce educaţia de trei ani,  ar trebui să-şi asume ce putea să facă şi n-a făcut. Acum ne ameninţă cu noi legi ale educaţiei, izvorâte din prezidenţiala „Românie Educată”, pe care nu le-a văzut nimeni şi nu ştie nimeni ce conţin. Şi care vor trece prin asumarea răspunderii guvernului.

Iar peste zece ani vom fi într-un alt punct  de  „minim”!