Mister Salami

După ce pe 1 martie Romeo Fantastick Regele Sexului a umplut Club Eden, pe 6 a venit rândul lui Florin Salam Regele Sensului să strângă 5-6.000 de oameni la Sala Palatului. În încheierea concertului a cântat Goran Bregovic.

Întâi de toate trebuie să spun că am ajuns acolo din întâmplare. Eram sigur că o să fie sub clasicele reprezentaţii de la Balkan sau Hanul Drumeţului. Dar dacă tot am primit invitaţie moka, de la tovarăşul de nădejde Bădescul (să trăiască să mai dea) am zis hai, să vedem ce-o ieşi.

Şi iată, mai jos, o compunere în jurul unor statusuri de Facebook, un fel de live text:

19:26: În Salam we trust

19:39: Concertul a început cu 9 minute întârziere, nu ca la vedetele cu figuri unde te saturi de concert înainte să-nceapă.

Vreo 10 minute mai tarziu: Auzi voci dar nu vezi pe nimeni? Salam cântă de nicăieri pentru toată lumea - întuneric, nu se vede vecin cu vecină.

Prima piesă: Unde eşti nevastă... păi ne distrăm sau plângem? 

19:58: Baconschi e în sală la concertul lui Salam cu Bregovic!!!

20 şi ceva: Saint Tropez – 17.449.865 de vizualizări pe YouTube. Mai faceţi şi voi una.

20:23: Ne place, mai vrem. Să nu vină Bregovic că ne-ncurcă.

Lumea se distrează, dar nimeni nu se ridică, nimeni nu dansează. Se dă savant din picioare de pe scaun. Dar e frumos, ne place. La două rânduri în spate, o doamnă cu părul alb şi minim 50 de primăveri se uită pe scenă, nu clipeşte, nu zâmbeşte, nu trăieşte. Parcă-i dintr-ăia de pe vremuri, cu bilet de la Sindicat. Aflu mai târziu că unii din sală s-au intoxicat de la manele la un concert cu Salam – păi unde-au crezut că vin?

20:34: A venit Bregovic cu unii îmbrăcaţi ca la festivalul berii.

20:48: Cum anticipam: vine Bregovic şi strică tot. O dă pe fetişuri de-astea fals intelectuale, cu tango balcanic, cu muzică de cimitir gol, cu multiculturale de secolul trecut. Las-o că măcăne, vrem fusion tată, manea şi reggaeton.

Sala a amorţit brusc după Salam, adio distracţie, feţe adormite, fete adormite. Încep să plece primii oameni

20:50: Bregovic la microfon: că romii sunt prigoniţi în Europa, sunt scoşi afară de peste tot.

Unu din public se ia de bodyguarzi, să plece din faţa scenei. Goran: guys, we don’t need you.
Urmează o ora de chin, se cântă lent, neinteresant, fără vână. Gorane, mai încet că ne luase somnu…

22:17: Bregovic: vă rog nu mai aplaudaţi, nu e cazul, e despre un mort. A greşit limba, boboru aplaudă, cine dracu pricepe iengleză? După încă 10 secunde de clăpăieli le exemplifică: fără d-astea. Aaaaa, ok...

22:43: S-a terminat concertul, a început distracţia. Lumea dădea să plece, s-a întors Goran cu nebunia, cu dansuri şi Kalasnikov şi Artileria. Toată lumea care-a rămas dansează, se simte bine.10 minute.

Asta a fost tot.

P.S.: Se pare ăla nu era ca Baconschi - cică el ascultă manele numai în secret, acasă, cu lumina stinsă, e timid fiziologic.