Mişcarea Populară, în papuci de casă

În weekend, Mişcarea Populară, purtătoarea de stindard a „dreptei autentice”, a continuat la Cluj-Napoca procesul de reşapare a imaginii foştilor lideri PDL, Emil Boc, Elena Udrea şi Traian Băsescu.

Preşedintele Băsescu, veritabilul CEO al partidului Mişcarea Populară, a transmis, la Cluj, direcţia şi obiectivele noului partid prezidenţial, susţinând perpetuarea câtorva mituri băsesciene, repetate periodic din 2004.

Mişcarea Populară nu este o mişcare grassroot!

Chiar dacă PMP s-a poziţionat ca o contra-pondere din afara sistemului, în raport cu partidele parlamentare tradiţionale, Mişcarea Populară nu s-a născut spontan, în urma unui protest sau a unei campanii susţinute de un grup, ci este un partid nou de tipar vechi, creat de sus în jos: de foşti preşedinţi de partid, premieri, miniştrii, consilieri prezidenţiali, de oamenii de partid în general.

Prezenţa foştilor democrat-liberali în leadership-ul PMP, Băsescu-Boc-Udrea, este o dovadă clară că acest curent politic nu va ieşi din tiparul structurilor anchilozate ale politicii postrevoluţionare, simbolistica elitei politice a PMP fiind una referenţială, în contrast cu cea de condensare întâlnită la nivelul populaţiei.

Imaginea nu este singurul ingredient al unei reclame de succes. Chiar şi în cazul identificării consumatorilor politici, din ce în ce mai diversificaţi, rezultatele sunt însoţite deseori de un semn de întrebare, dacă la bază nu există fond. Viitorul politicii nu seamănă cu trecutul ei, iar asta nu au înţeles „reformatorii” dreptei, care şi-au organizat asocierea de idei după tipologia politicii din anii `90.

Albă ca Zăpada, Băsescu şi Boc, părinţii fondatori ai „dreptei autentice”

Iată cum celebra Albă ca Zăpada a dlui. Lăzăroiu şi a intelectualităţii „anticomuniste şi atât” a ultimilor ani, stă iar la masă cu alţi doi părinţi fondatori ai noii „drepte autentice”, Boc şi Băsescu, foşti membri ai Partidului Comunist Român, foşti membri ai Frontului Salvării Naţionale, foşti membri ai Uniunii Tineretului Comunist, foşti lideri ai Partidului Democrat, membru al Internaţionalei Socialiste cu drepturi depline.

Episodul Victor Maghear de la Cluj este emblematic pentru legitimitatea Mişcării Populare în palierul dreptei.

Departe de a nutri vreo simpatie faţă de Regele Mihai I, republican de rând fiind, mă întreb: oare cum vor putea coexista sub aproximativ aceeaşi pălărie politică, doctrinară, „dreapta autentică” şi instituţia Casei Regale, după episodul scârbei şi dispreţului istoric, pe care preşedintele Băsescu l-a manifestat faţă de Majestatea Sa? Oare resortul urii contra stângii este suficient pentru a cauteriza aceste răni adânci?

Anticomunismul şi ţepele, armele sacre din cuhnia lui Băsescu

Vehemenţa Partidului Mişcarea Populară, în privinţa justiţiei şi a anticomunismului sunt  comprehensibile. Nemulţumirea populaţiei afectată de criză, asupra şomajului, privatizărilor şi scandalurilor politice postdecembriste, este mult mai consistentă decât fantoma comunismului sau trasul în ţepe. Anticomunisul în România devine caduc.

Discursul uşor isteric despre justiţie, ţepe, sau DNA este insuficient pentru o nouă construcţie politică, iar mesajul plin de ranchiună contra stângii este neapdaptat dezbaterilor sociale şi economice din România.

Blaga este, în sfârşit, preşedinte de partid

Timp de doi ani, relaţia Blaga-Boc a fost o confruntare a orgoliilor cu privire la numele celui ce avea să fie trecut pe uşa mansion-ului din Aleea Modogran. Odată cu venirea lui Băsescu la Cluj, Vasile Blaga s-a eliberat. Dorinţa fierbinte, dar necomunicată public de rezistenţă în faţa lui Băsescu devine oficială. Vasile Blaga a câştigat războiul şi treptat devine sacru, preşedintele unei forme speciale de partid: Nimicul.

Traian Băsescu, în costum şi papuci de casă

După zece ani de politică, când ajungi în faţa poporului mult iubit, nu poţi să te rezumi absurd şi nesfârşit la câteva teme lipsite de vreun interes imediat pentru portofelul zilnic al românului. Traian Băsescu, subconştiinţa colectivă a Mişcării Populară, s-a prezentat la Cluj în costum şi în papuci de casă, aducând în dezbatere vechi proiecte prezidenţiale enunţate în 2003-2004. 

Lumea se schimbă, domnule preşedinte iar comoditatea unor papuci de casă nu ţine loc cizmelor de viaţă...