Umbre și acuzații grave asupra dizidentului Teodor Șușman din perioada interbelică

Teodor Șușman este unul dintre luptătorii anticomuniști din perioada 1949-1951, liderul grupului de rezistenţă care i-a purtat numele, din zona Răchiţele, Munții Apuseni. În decembrie 1951 s-a sinucis pentru a nu fi capturat de autoritățile comuniste sau, conform altor interpretări istorice, a fost împușcat într-o luptă cu trupele de Securitate.

Despre Teodor Șușman și lupta sa anticomunistă s-au scris „n” cărți și articole, cele mai multe reflectând corect faptele sale post 1949, însă despre viața sa de dinainte, despre activitatea sa ca primar, umbrele personalității sale nu au beneficiat de lumina tiparului, rămânând în istorie doar cu romantica și pozitiva istorisire a sfârșitului său.

În perioada interbelică, Șușman era un puternic al zonei montane a Huedinului. A deținut în 1922-1928, 1930-1934, 1939-1945 funcția de primar al comunei Răchițele, fără a fi membru în vreun partid politic, apoi în anii războiului, după intrarea Huedinului în perimetrul de ocupație maghiară, satele de munte din zona Vlădeasa au rămas izolate. Din poziția de primar, Teodor Șușman a avut un rol major în aprovizionarea cu cereale a sătenilor din zona Vlădeasa, peste munte, prin Câmpeni și Beiuș.

Teodor Șușman a fost puternic contestat în perioada interbelică în Ziarul Patria - organ al Partidului Național Român, Cluj. De notat caracterul politic al publicației, însă trebuie remarcat că umbrele activității sale interbelice au fost mai puțin studiate de către istorici.

Ce relevanță au aceste umbre? Simplu. POATE caracterul personal al luptei anticomuniste, nicidecum motivație ideologică sau comunitară. Șușman prin venirea comuniștilor la putere își pierde influența în zonă și „jupânismul” descris de Sept. Sever în articolul <<Şuşman Teodor - Un excroc din Munții Apuseni care se dă drept al II-Iea Avram Iartcu — Buruiana care îşi zice „floarea neamului“>> descoperit în arhivă de către un ziarist clujean și pe care vi-l redau integral mai jos.

Cred că în urma acestui articol, pentru o scriere corectă a biografiei lui Teodor Șușman, umbrele anilor `20 și `30 trebuie clarificate.

Vă redau integral articolul:

Şuşman Teodor

Un excroc din Munții Apuseni care se dă drept al II-Iea Avram Iartcu — Buruiana care îşi zice „floarea neamului“

În comuna Răchiţele din munţii Apu­seni trăieşte un popor paşnic şi iubitor de ţară şi de dreptate. Cum însă şi în cel mai frumos lan de grâu se află ne­ghină tot astfel şi în comnna Răchiţele necuratul şi-a găsit omul care să asculte de el şi care dând cu capul din zid în zid să ajungă cu vremea a şi-l sparge deabinelea. E vorba despre „craiul ho­ţilor Şuşman Teodor”.

Atât numai că acest crai al hoţilor, de­zertor şi fost bolşevic nu se află în vreo chiliuţă de temniţă cum s'ar cu­ veni, ci se răsfaţă alături de oamenii cinstiţi la lumina soarelui adaogând ne­legiuire peste nelegiuire la catastiful faptelor sale. Până la vremea judecăţii dăm aici câteva din isprăvile sale.

Şi pentruca poporul care ceteşte ace­stea să nu se mire de ce Şuşman „floa­rea neamului” nu este închis, spunem dela început că el este agent liberal din speţa celor mai răi.

Iată calendarul faptelor „măritului crai” :

1. Fiind înrolat în armata maghiară, a dezertat la Bucureşti. Când au ocupat germanii Bucureştii s’a făcut agent de al lor învăţând dela ei meseria cum trebuie să fie „hoţ român”.

2. Venind acasă în anul 1918 a strâns o bandă de bolşevici cu cari a jefuit primăria comunală distrugându-o com­plect.

3. A reuşit îndată după revoluţie să prosteaacă pe oameni şi s’a ales primar. In acest timp a legat tovărăşie cu Ti­schler şi a făcut ca în loc de 600 jug. pădure, sătenii să nu primească decât 150. Cât timp a fost primar a jefuit pe oamenii din sat de bani cum a putut, lu­crând mână în mână cu notarul şi cu pretorul. Deaceea azi are proces pornit dela Prefectură.

4. In timpul încoronării M. S. Rege­ lui Ferdinand aţâţa poporul şi îşi batea joc de cei cari au fost la Alba-Iulia, zi­ când că nouă ne trebuie republică.

5. A bătut 160 de oameni din comună, iar pe săteanul Lazar Petru l-a pus pe foc voind să-i frigă de viu.

6. A prostit comuna întreagă ca fie­ care cap de familie să-i dea 5000 lei să le facă o fabrică. Dupăce a speculat cu aceşti bani un an întreg a restituit fiecărui om numai 4500 zicând că restul îl reţine pentru spesele avute.

7. A cumpărat ca primar un taur co­munal cu 9300 lei şi a încasat de pe co­mună vre-o 25.000 lei.

8. A îndemnat pe diferiţi oameni ca să omoare pe actualul primar.

9. In biserică ţine predici politice po­porului, deşi trăieşte necăsătorit cu o femeie răpită, iar preotul fi­ind bătrân este silit să rabde şi să tacă.

Toate aceste ni s’ar părea şi nouă de necrezut dacă nu am avea înaintea noastă petiţia câtorva ţărani din comuna Răchiţele. Având însă în vedere reaua credinţă a autorităţilor, lipsa de luminători ai ţăranilor din această comună şi îndrâsneala „craiului” cane până a- cum nu şi-a găsit „naşul” toate acestea se explică foarte uşor. Aproape în fiecare comună liberalii şi-au găsit câte o lipitoare care ajutată de ei jefuieşte şi tiranizează paparul. Că Şuşman este chiar hoţ adevărat care s'ar putea întâmpla intr-o zi ca satul întreg să-i facă judecata, e adevărat că nu sunt liberalii de vină. Insă datoria lor ar fi imediat să ia în cercetare faptele acestui om cu sufletul de stârpitură. Astăzi ţăranii din Răchitele scuipă pe urma lui Şuş­man dar poate că mâine vor arunca cu pietre în el.