Moartea lui Prigojin: Putin nu va fi eliminat și războiul va dura

Era atât de naiv, cineva, să creadă că bucătarul lui Putin va scăpa de nota de plată imperială? Fie că-l amintim pe Nicolae al II-lea, pe Stalin sau pe Vladimir Putin, toți liderii ruși și-au executat cu sânge rece oponenții politici sau rotweillerii scăpați de sub control.

Vladimir Putin și Evgheni Prigojin FOTO AFP

De vreo 1.000 de ani încoace, de la descălecarea lui Rurik, doar domnia lui Boris Elțîn a fost mai bândă, o pseudo democrație, în fapt, zece ani de harababură și instabilitate politică și economică, în care mafia și structurile militare ale statului rus au predat economia din mâna statului, în mâinile unor oligarhi aflați la dispoziția serviciilor secrete. S-a trecut practic de la conducerea partidului comunist, la cea a FSB, GRU.

Din unghiul nostru de lume, gândim că zăhărelul economic și politic al modelului nostru de viață, occidental, este compatibil și pentru alte culturi, însă rușii au alte metode pentru stimularea fericirii lor. Și până la urmă, la finalul zilei și zăhărelul occidental are minusurile sale, uriașe, în stimularea glicemiei.

Dar revenind la moartea bucătarului lui Putin, din acest eveniment, incluzând comicăria de lovitură de stat, putem deduce următoarele:

1. Evgheni Prigojin nu a contat niciodată în structurile de forță ale statului Rus. Să zicem că a fost un fel de „Luceafăr al Huilei” ceva mai poleit de anvergura internațională a misiunilor sale, dar la finalul zilei, doar un șef de mercenari care a executat ordine, bun de pus la masa cu stafide și piure de trufe la un oarecare dictator african, dar inegalabil în a sta la masă cu un șef de stat european sau ministru externe, precum Serghei Lavrov.

2. În eventualitatea în care se dorea îndepărtarea lui Putin, de către „sistem”, revolta lui Prigojin era un motiv rapid și eficient de lovitură de stat, însă, în realitate, marșul șefului Wagner către Moscova a fost un capriciu prost gândit precum al unui tânăr răsfățat, care cu un Lomborghini la mână nu a putut evita nefericitul final. Daună totală.

3. La aproape doi ani de la începerea războiului, trebuie să admitem că scenariile cu privire la schimbarea lui Putin, organizarea unei lovituri de stat sau câștigarea glorioasă și rapidă a războiului de către ucraineni, sunt exagerări optimiste și cu siguranță o consecință a propagandei de război.

4. Cu rezerva de a fi contra curentului, cred că interesul Americii și a Chinei vizavi de războiul din Ucraina reiese din acțiunilor lor imediate: Furnizarea de armament, de către occident, către ucraineni, este lentă, etapizată, temporizată iar chinezii nu par deloc dispuși să-și ajute considerabil „aliatul rus”, la al cărui teritoriu, în special sudul Siberiei, pentru uriașele sale resurse, râvnesc de sute de ani. Ca să nu mai amintim faptul că și întreruperea conductei de iubire dintre Moscova și Berlin, readuce infanteristul american activ, nu pasiv, în Europa, pentru prima data după cel de-al doilea război mondial.

5. Tot din comoditatea noastră curentă dar și a interpretării istoriei univerale din perspectivă evident subiectivă, europeană, de război intern în ultima mie de ani în Europa, mai degrabră decât un conflict cu factorul extern, excepția – imperiul otoman, care la rându-i a fost etapizat caramelizat de Occident, nu înțelegem că rușii trăiesc cu război la granițe dintotdeauna și că liniștea internă a Rusiei e dată de o agendă externă activă. La ruși când nu au fost conflicte cu țările europene, au fost cele din Asia, cu popoarele asiatice, de la Japonia, la cucerirea Drumului Mătăsii, războaiele din Cecenia, Georgia și până la îndepărtatul Afganistan. Nu doar genetica instituțională i-a structurat astfel, ci și geografia.

6. Războiul din Ucraina va dura și pentru că Rusia își permite un război de lungă durată. Să ne înțelegem, poate că din fotoliul de acasă fiind cuprinși de James Bond și de relevanța cu adevărat a tehnologiei, nu realizăm totuși că războiul se face și cu oameni, nu doar cu tehnologie, iar pentru o țară cu peste 150 milioane de locuitori, un astfel de conflict întins în timp este un avantaj. Credeți că străzile din raioanele estice cucerite astăzi de ruși din Ucraina sunt stăpânite de 2-3 catane sau de câte o dronă? Cât costă o dronă, cât costă o catană, două catane sau 25? Și veți vedea de ce o populație de peste 150 de milioane este relevantă în conflictele pe termen lung.

7. Economia rusească este lovită. Declinul recent al rublei este datorat diminuării exporturilor de petrol şi gaze, retragerii de capital operată de societățile străine din Rusia, plus din cauza reducerii investițiilor străine. Însă, să ținem cont că în contextul global și noi, occidentalii, tușim rău, de la inflație la efectele economice post pandemice. Interesant este că Rusia în toate momentele sale de criză economică a fost mai strânsă în jurul oligarhiei sau a cleptocrației, decât în perioadele de stabilitate.

8. Atacurile Kievului în Moscova cu dronele, justificate moral, au efect invers în populația rusă, întărind sentimentul de susținere pentru Vladimir Putin, nicidecum invers.

9. Nu în ultimul rând să nu uităm că astăzi, în Rusia, există o serioasă minoritate rusă care-l consideră pe Vladimir Putin prea cuminte în acest război, prea cumpătat, prin urmare nici nu este de mirare că „ambasadorii” Occidentului nu au umblat la bucatele țarului și au fost indiferenți în schimb la intoxicarea bucătarului Prigojin, pentru că deh, nu vrei să-l înlocuiești pe „Mefisto” cu taică-su.

Prin urmare, moartea bucătarului lui Putin, individual nu este o surpriză iar la nivel imagologic este încă o dovadă că regimul Putin nu este șubred, că varanii nu roiesc în jurul mistrețului doborât, și pentru ca ucrainenii să mai recupereze din teritoriu, susținerea masivă imediată a Occidentului este necesară.