Mioriţa, în epoca globalizării
0Mitul fondator al românilor îi descrie pe cei trei ciobani – cel vrâncean, cel ungurean şi cel moldovan – pe plaiurile binecuvântate, pline de bunătate, generozitate şi ospitalitate, cum le ştim cu toţii, fără îndoială, cum primii doi pun la cale uciderea celui de-al treilea, pentru simplu motiv că e un arogant şi are oi mai multe.
Colac peste pupăză, cum ar spune Ion Creangă, are şi o mioară care vorbeşte şi vrea să îl avertizeze pe moldovean, probabil de aici ura creştină crâncenă faţă de animalele locului. Ei, bine, a sosit momentul să se adâncească intriga folclorică şi situaţia să devină mult mai complexă, o dată cu sosirea altor ciobani, nişte străini cu pielea de altă culoare, care nu vorbesc niciun dialect local, dar sunt foarte pricepuţi la păstorit şi alte treburi locale. Aşa se face că, în secolul XXI, au apărut într-un sat secuiesc, Ditrău, unde nişte ţărani din Sri Lanka au fost angajaţi de brutarul din sat.
Ditrenilor li s-a părut foarte gravă situaţia, astfel că ungurenii s-au aliat cu preotul local şi, deşi bieţii singalezi erau doar doi, s-au pornit în grup de 200 de săteni să rezolve problema, şi anume pericolul emanat de pielea închisă la culoare a celor doi singalezi şi, între atâţia puri aproape arieni, posibilitatea să fie contaminat întregul sat şi să se nască în câţiva ani zeci şi apoi sute de singalezi era prea ridicată. În plus, dacă îi lăsau în pace exista riscul să îşi cheme familiile şi atunci devea chiar periculos să vezi pe uliţele satului oameni cu pielea neagră într-o mare de albi. Cine ştie ce obiceiuri au, ce cultură, ce apucături? Tot satul are televizor, cu emisii din Ungaria, unde Viktor Orban a ridicat chiar garduri electrice să îi ţină la distanţă pe invadatorii străini, mai ales dacă nu sunt creştini. Nu poţi contamina pământurile sfinte, pentru că nimic bun nu poate ieşi de aici. Este mult mai bine, ca preventiv, să fie omorâţi sau alungaţi din sat şi aşa se păstrează locul imaculat, curat şi omogenizat, în deplină iubire creştină, aşa cum emană chiar balada fondatoare, după care s-a scris şi Baltagul, altă operă fondatoare cu puţină violenţă, dar şi cu metafizică, e complicat de explicat în două rânduri şi oricum nu merită efortul pentru nişte amărâţi de ciobani din Sri Lanka, Nepal, Tibet, Cambodgia, Vietnam sau de pe oriunde or mai fi ei.
Problema este, totuşi, cu femeile din sat. Ele se dădeau în vânt după pâinea făcută de băieţii străini şi toată ziua stăteau la coadă şi comentau între ele, ca nişte gâşte, ştiţi cum sunt femeile, practic nu au creier şi orice e nou le încântă. În consecinţă trebuia vorbit cu preotul să alunge Satanele, situaţia risca să scape de sub control rău de tot. Practic se puteau învăţa femeile cu asiaticii blânzi şi să nu mai suporte violul şi bătaia, parte din tradiţia locală. Noroc că preotul e cult, a văzut un film de danezul ciudat, Lars von Trier, un misogin mai ţăcănit şi în filmul ăsta, Dogville, se aduna tot satul să o pedepsească pe o femeie, aşa cum merita. În Ditrău se acţionează preventiv, nu se stă paşnic, resemnat, până în ultimul moment, pentru că nu degeaba toţi cunosc bine treaba din Mioriţa, acolo se acţionează organizat, nu e nicio resemnare, cum s-a zis, în mod vădit eronat. S-a discutat cu primarul şi brutarul şi, dacă e să mai vină străini, că nimeni nu se complică să lucreze la brutar pe salariu mic când ai alocaţiile copiilor direct la poartă, obligatoriu să fie creştini şi albi. Altfel, ei nu acceptă, nicio discuţie, cum să mănânci pâinea pe care au pus ei mâinile? Doamne fereşte! Trebuie să se revină la o normalitate aici la noi, în Harghita şi Covasna, unde se ştie că ne segregăm foarte eficient de zeci de ani. Mai bine acceptăm să se întoarcă românii de pe şantierele din Dubai, decât să mai acceptăm aşa ceva! Primarul trebuie să ştie, preotul ne înţelege, pe femei oricum nu le întreabă nimeni. Cât timp reuşim să menţinem aici zonă închisă suntem siguri că ne vom salva cultura, care se ştie că este un etalon al ospitalităţii estice, orice turist ştie asta. Ei pot să plimbe pe aici cât vor, dar să nu cumva să migreze şi să se aşeze printre noi, că proverbiala noastră ospitalitate va fi lovită cu baltagul din Mioriţa.
Acesta este un pamflet, a se citi ca atare.