Meseria de erou

BIOGRAFIE Filmul „Muntele magic“ este cea de-a doua parte dintr-o trilogie dedicată eroismului de Anca Damian, prin care regizoarea face istorie în animaţia românească, şi nu numai.

Trebuie spus de la bun început că, după părerea noastră, regizoarea Anca Damian este creatorul cel mai experimental (în sens tehnic, stilistic, nu neapărat ca filozofie a cinemaului) din actuala garnitură de regizori autohtoni, poziţie dovedită din plin cu filme ca marele succes „Crulic – drumul spre dincolo“ (2011, în mod clar cel mai important film de animaţie românesc al ultimelor decenii) şi „O vară foarte instabilă“ (2013, o bizarerie atât de mare încât majoritatea lumii a preferat s-o ignore).

Am mai scris că e greu de decelat cum s-a transformat Anca Damian dintr-o regizoare de film documentar destul de convenţională într-o cineastă atât de interesantă, odată cu trecerea la ficţiune prin „Întâlniri încrucişate“ (2009). Important este acum, însă, acest nou film de animaţie, „Muntele magic“ (coproducţie cu studiourile poloneze şi franceze), care, cu toate imperfecţiunile sale, se arată la rândul său ca un film bun şi important.

Fraţii mei afgani

În esenţă, „Muntele magic“ redă biografia unui erou (prea) puţin cunoscut, un erou deloc „din întâmplare“, de fapt un om care toată viaţa şi-a dorit să-şi găsească o ipostază eroică pentru a servi cauza anticomunismului: alpinistul de origine poloneză (la bază, grafician şi autor de bandă desenată) Adam Jacek Winkler (1939-2002). Obligat fiind de absurdul regimului comunist să-şi părăsească ţara natală din fragedă tinereţe, acest fapt l-a marcat pentru totdeauna, autointerpretându-l ca pe un gest de laşitate. Stabilit în Franţa, eroul, dedicat trup şi suflet cauzei anticomuniste, are impresia că anii trec degeaba şi nu reuşeşte să clintească nicio fărâmă „monstrul“, perioadă în care povestea surprinde câteva din marile momente ale secolului: demonstraţiile din mai ’68, Primăvara de la Praga, apariţia Solidarităţii.

Odată cu anul 1979, Winkler îşi găseşte „fraţii“ pe care-i căutase toată viaţa: poporul afgan, singurul popor care a rezistat timp de peste un deceniu cu arma în mână unei invazii sovietice. Nemulţumindu-se cu susţinerea de la distanţă, alpinistul va ajunge pe cont propriu în Afganistan şi va lupta mulţi ani alături de mujahedini, ajungând să fie supranumit „Adam Khan“ („regele Adam“) de către tovarăşii săi de luptă (redarea crâncenelor condiţii de luptă în relieful muntos apropie demersul de cel al lui Constantin Popescu jr. din „Portretul luptătorului la tinereţe“).

Este evident că filmul se dovedeşte cât se poate de actual în contextul geopolitic prezent. Totodată, „Muntele magic“ îl readuce în atenţie pe un mare erou (şi unul din eroii mei personali), comandantul Ahmad Shah Massoud (asasinat chiar cu câteva zile înainte de 11 septembrie 2001), căruia i se spunea „Leul din (valea) Panjshir“, alături de care va lupta o vreme polonezul Adam Winkler. Aşa cum spunea regizoarea Anca Damian, Massoud este în continuare adorat în Franţa, motiv pentru care publicul francez a avut o sensibilitate deosebită faţă de peliculă, la fel şi cel polonez, datorită background-ului etnic al eroului. Rămâne de văzut ce-i va spune „Muntele magic“ publicului românesc.

Nici eroii nu sunt perfecţi

Ca structură, filmul este construit sub forma unui dialog imaginar (desfăşurat într-o sală de cinema pariziană!) între Adam şi fiica sa, Ania (cea care i-a revelat regizoarei subiectul şi care este consultantă la acest film). „Muntele magic“ este cea de-a doua parte a unei trilogii dedicate de Anca Damian eroismului contemporan. După „Crulic“ (stadiul inconştient al eroismului), avea nevoie de un personaj pentru stadiul conştient, unul de natură donchihotească, şi l-a găsit în timpul postproducţiei franceze cu „Crulic“. Au urmat câţiva ani de documentare intensă (inclusiv printr-o vizită în Afganistan, fără de care autoarea spune că nu ar fi făcut nimic), înainte de scrierea scenariului şi de producţia propriu-zisă (scenariul este scris împreună de Anca Damian şi Ania Winkler; consultantă pentru dialoguri, ca şi la precedentele două filme ale regizoarei, este scriitoarea Elena Vlădăreanu). După un român care moare în Polonia şi un polonez care moare în Franţa, via Afganistan, va urma – ca şi cum ar închide, involuntar desigur, cercul – o pakistaneză refugiată în România, pentru cel de-al treilea stadiu, cel supraconştient, sacrificial. Până atunci, însă, regizoarea intră în producţie cu ficţiunea „Perfect sănătos“.

Să nu ne imaginăm că „Muntele magic“ spune liniar povestea eroului, conştient permanent de misiunea sa istorică. Dimpotrivă, ne sunt arătate toate momentele de slăbiciune ale acestuia (aici, Damian a avut de lucrat cu Ania Winkler, pentru a o convinge să-i dea dreptul la propria viziune asupra personalităţii lui Adam, fiica evident idealizându-şi tatăl şi memoria acestuia), iar multe dintre momente sunt realizate în cheie burlescă, în orice caz non-eroică. Impresionează numărul enorm de tehnici folosite de animatorii români şi polonezi (chiar dacă îmbinarea unitară, conceptuală a acestora lasă uneori de dorit), precum şi cantitatea imensă de referinţe culturale şi cinematografice (în primul rând cele la filmul „Cenuşă şi diamant“ al lui Wajda, dar sunt multe altele). Chiar dacă „Muntele magic“ nu este „Crulic“, iar amestecul de tehnici artistice îl poate obosi la un moment dat pe spectatorul nu foarte interesat de subiect, filmul rămâne unul bun şi necesar, pe care cineva chiar trebuia să-l facă „undeva, cândva“.

Info

Muntele magic / La montagne magique (România-Franţa-Polonia, 2015)
Regia: Anca Damian
Cu (voci): Jean-Marc Barr, Jerzy Radziwilowicz, Christophe Miossec

4 stele

Citeşte şi: „Reconstituirea unei iubiri“ – cronica mea la „O vară foarte instabilă“ (2013), precedentul film al Ancăi Damian