Marile jocuri geopolitice care pregătesc construcțiile adversative din 2023

Întregul spațiu de relații internațional a fost profund zguduit de ce se petrece acum în Ucraina și, în consecință, marile diplomații funcționale se pregătesc să cucerească noi spații de influență sau să și le consolideze pe cele mai vechi, conexându-le cu deschideri spre ceea ce se anunță ca „mari puteri emergente cu relevanță globală”. În acest context, alianțele tradiționale se preschimbă, unele puse direct sub semnul întrebării, altele în profundă reinventare tocmai pentru a se dovedi utile în noile conjuncturi.

Dacă s-a vorbit foarte mult – pe drept cuvânt – despre alianța istorică pe multiple coordonate între Rusia și China, mai puțină atenție a fost dată unei alte alianțe în dezvoltare, cea între Rusia și India, foarte importantă, poate chiar decisivă pentru parcursul celor două țări în viitorul imediat și pe termen mediu, dar care se poate dovedi un excepțional de semnificativ „game changer”  la nivelul politicii mondiale.

Semnalele sunt multiple și par să se unească în ce-ar putea deveni un real trend politic care să marcheze spectrul politicii internaționale începând cu 2023. Printre deciziile cu valoare de semnal global se numără cea anunțată în urmă cu câteva zile: Rusia și India au fost de acord să abandoneze definitiv plățile în USD și Euro în totalitatea tranzacțiilor bilaterale, trecând la decontarea în rupii și ruble. Asta în condițiile în care volumul de vânzări de produse rusești în India este de cinci ori mai mare decât el de produse indiene în Rusia. O mișcare cu valoare de cert semnal politic dar care vine în contextul în care India negociază un Acord de liber schimb cu Uniunea Eurasiatică a cărui eventuală semnare ar însemna că spațiul comercial al Indiei devine accesibil în condiții extrem de avantajoase tuturor țărilor din blocul respectiv și, mai ales, investițiilor pe care acestea le pot aduce imediat, disponibilizând din fondurile enorme pe care le dispun și, deocamdată, sunt extrem de prudente să le scoată în afara Asiei, din motive evidente. Un demers important și care , dacă va continua și reuși, cu siguranță va contribui la deplasarea pivotului central de putere al lumii sau, cel puțin, la multiplicarea sa în piețe care se anunță profund antagoniste.

Valoarea exactă a acestui semnal stă în faptul că, așa cum spun estimările de acum, în 2027 India va deveni cea de-a treia mare economie a lumii, depășind Japonia și Germania și,, la orizontul anului 2030, fiind anunțată ca având cea mai mare piață de desfacere din lume.

Pe asta se bazează ambițiile globale ale Indiei care vrea, poate pe bună dreptate, să-i fie recunoscută valoarea sa exactă de actor geo-politic, putere nucleară și, în același timp, piață cu multiple valențe pentru viitor. Parteneriatul multiplex pe care-l face acum cu Rusia are și acest sens, căci Kremlinul a anunțat -poate spre surpriza  neplăcută a multora – că susține aspirațiile Indiei de a deveni membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU:  India este una dintre primele țări ale lumii în termeni de creștere economică, poate chiar lider în acest domeniu. La nivel de număr de locuitori va depăși în curând orice țară din lume. India are și o vastă experiență diplomatică în rezolvarea unor numeroase situații” – argumenta Serghei Lavrov, ministrul rus de externe adăugând că „India este o țară care nu numai că aspiră să fie dar este însăși esența forării unei lume multipolare fiind unul dintre polii săi cei mai importanți...India și Brazilia și-au depus cererile de a se alătura Consiliului de Securitate împreună cu Japonia și Germania, ca semn al multipolarității. Vedem ce valoare adăugată pot aduce India și Brazilia la Consiliul de Securitate al ONU știind ce poziție în problemele globale și regionale”.

Deocamdată, dat fiind că nu există faptă fără răsplată, iată care este unul dintre rezultate: folosind în primul rând piața indiană, apoi cea chineză, Rusia a reușit să compenseze efectul sancțiunilor, schimbând sensul exporturilor sale de petrol și, cum spun unele surse, oferind celor doi mari prieteni prețuri super-competitiv, sub nivelul de 60$ barilul stabilit de UE.

Cu certitudine, se formează sub ochii noștri o nouă țesătură de relații internaționale, bazată pe noile realități/adversități/avantaje economice și din ce în ce mai puți, poate chiar deloc, pe vechile raționamente politice. Că pe noi nu interesează, asta ne privește și este și normal să fie așa dat fiind nivelul de performanță al diplomației noastre și eficiența politicii noastre externe. Dar asta nu înseamnă că foarte mulți, oricum și vecini de-ai noștri, nu se grăbesc să profite d noile conjuncturi și să-și maximizeze astfel ieșirile (chiar și de urgență) în funcție de interesele lor naționale de supraviețuire.

Ale noastre care sunt? Car sunt, măcar, liniile prioritare de interes, fie și numai una sau două, pentru 2023? Știe cineva? Știe măcar cine ar trebui să le știe?