Marea neruşinare - o discuţie cu poetul Aurel Pantea, de Ziua Naţională a Lecturii
0
Azi e Ziua Naţională a Lecturii, prima ediţie. Dincolo de limbajul cam de lemn al comunicatului Ministrului Educaţiei în raport cu scopul măreţ al salvării naţiei prin lectură, prilejul mi-a amintit o discuţie purtată acum aproape 11 ani cu marele poet Aurel Pantea, chiar pe această temă.
Aurel Pantea este unul dintre cei mai importanţi poeţi şi oameni de cultură contemporani, gratulat cu o mulţime de premii, între care menţionez doar Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu OPERA OMNIA în 2018, şi cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedinţie, la propunerea Uniunii Scriitorilor, în 2021. În acelaşi timp, elita criticii literare de la noi îl elogiază prin cărţi şi cronici extrem de favorabile. Într-un comentariu despre volumul său Execuţii, Gheorghe Grigurcu a declarat că: „înscris în elita poeţilor noştri de azi, Aurel Pantea e unul nepereche”. Şi nimeni nu-l poate suspecta pe Gheorghe Grigurcu că nu a ştiut cărui poet i se asociază automat acest atribut care a făcut carieră.
Iar dialogul nostru de acum zece ani, e chiar mai actual astăzi decât era atunci. Motiv pentru care voi reda un fragment, care, dacă n-ar fi fost deja, ar fi trebuit scris pentru Ziua Naţională a Lecturii. Poate chiar pe post de comunicat de debut, stimul pentru lectură:
- Când eram copil, ai mei îmi citeau poveşti şi poezii, iar eu credeam că scriitorii se află doar între coperţile cărţilor. De aceea reţin ce uimită am fost când mama mi-a spus, cu o încântare şi o mândrie pe care mi le amintesc şi acum: „Ioana, domnul acesta este poetul Aurel Pantea şi ne-a adus o carte cu dedicaţie.” Într-o clipă, dumneavoastră aţi devenit pentru mine Poetul, chiar dacă la vârsta aceea nu vă puteam înţelege scrisul. Vreau să cred că lucrurile s-au schimbat în privinţa capacităţii mele de a recepta poezia. În orice caz, s-au schimbat suficient cât să înţeleg ce mare nevoie avem de ea şi cât de mult ne va costa absenţa de la întâlnirea cardinală cu literatura şi cultura. Înainte de '89, şi scriitorii, şi cititorii lor „rezistau prin cultură". Acum, asaltaţi cum suntem de subcultură, de kitsch şi de multe alte rele, cum să mai rezistăm?
- Dragă Ioana, trăim în perpetue ameninţari ale autenticităţii noastre, ca oameni. După sfârşitul ideologiilor, omul a început să fie ameninţat de formele proliferante ale desfrâului. În faţa agresiunilor ideologiei comuniste aveai trei soluţii: confruntarea cu riscuri enorme, chiar cu riscul vieţii, duplicitatea şi fuga aiurea, de obicei în Occident. Au fost practicate toate cele trei soluţii. În literatură, scriitorul a găsit forma de rezistenţă în aşa-zisa literatură esopică, o formă de evaziune şi protest, în acelaşi timp. Grav este faptul că, în perioada sfârşitului ideologiei comuniste, la noi, se vorbea de un construct abstract, e vorba de Omul nou. Pe atunci, nu credeam că acest construct a prins rădăcini în mulţi semeni ai noştri. S-a văzut după 1989 că el e foarte viu în vieţile multor oameni. E foarte vivace şi azi în vieţile multor politicieni ce vor să ne fericească.
După căderea comunismului, psihicul celor mai mulţi a fost deblocat cu totul. De la teroare s-a trecut la desfrânare, la obscenitate. Claustrările au fost înlocuite de deschiderea desfrânată spre ceea ce înţelegeau mulţi prin libertate. Multora nu le păsa şi nici nu le pasă că libertatea înseamnă responsabilitate, că libertatea e o opţiune şi e determinată de criterii asumate. Deblocarea generală, căderea inhibiţiilor generate de teroare i-a condus pe mulţi spre rătăciri de nevindecat. Occidentul, se ştie, a pătruns în Est cu valori autentice, dar şi cu puhoaiele falselor valori. De obicei, aceste pseudovalori ispitesc zonele voluptăţii din om. Existenţa noastră factice a receptat imediat monstruozităţile promovate de mass-media. S-a instaurat rapid şi cu violenţă marea neruşinare. Criteriile moralităţii au fost învinse de goana după divertisment.
Vieţile celor mai mulţi sunt produse ale divertismentului. Dacă adăugăm la toate acestea proasta calitate a celor mai mulţi politicieni, ce ne-au fericit 20 de ani, avem tabloul breugelian al unui marasm generalizat. Cum să te aperi? Soluţia cea mai eficientă e în cultivarea normelor vieţii creştine. Umanismul creştin te ajută eficient să nu rătăceşti. De aici, practicarea şi respectul pentru spiritul critic echilibrat, dar sever. Şi lectura cărţilor de literatură autentică. Abandonul treaz în lumea artelor. Sunt soluţii sigure."
-----
„Nu vă speriaţi, doamnă. E groaznic.” (E. Ionescu)
Se încarcă comentariile...
