Marea Neagră-Marea Caspică, noua axă majoră de conflict: miza României, portul Constanța, punctul de intrare în Europa

Este vorba nu numai de noua linie de conflict, definește și noua zonă de rivalitate geopolitică majoră pentru UE. Pentru România, semnificația prezentă și implicațiile viitoare pot fi enorme, de aici și importanța contextuală deosebit de importantă și atenția cu totul specială care trebuie date episodului cu drona aparent rătăcită în zona strategică a portului Constanța.

Chiar dacă, din motive politice legate mai degrabă de scandalurile politice interne și relațiile incerte cu vecinii, liderii noștri politici au preferat să discute numai detaliile de tehnică-militară, poate ar trebui să se vorbească despre contextul în care s-a petrecut evenimentul respectiv. Cred că este  sau ar fi normal să-l integrăm în logica poziționărilor succesive în zona de proximitate cu Rusia, cu mult dincolo de linia de front cu Ucraina.

După ce, destul de mult timp, atenția tuturor marilor actori s-a concentrat aproape exclusiv pe linia nordică de contact cu Rusia, combinația între războiul din Ucraina și conflagrația din zona Orientului Apropiat au determinat declanșarea și, apoi, explozia problemelor energetice care s-au transformat acum într-o criză globală, potențată în zona noastră de interes și de efectele de-abia incipiente ale retragerii americane din Europa.

„Războiul Coridoarelor”

În esență, două sunt acum marile coridoare strategice în jurul cărora se concentrează rivalitățile, speranțele și investițiile pentru victoria finală ca uneia dintre tabere care, practic, fără niciun fel de exagerare, ar putea însemna supraviețuirea uneia sau alteia dintre zonele planetei care se războiesc prin interpuși.

Avem, o primă axă, Axa Nordică Rusia-Iran care poate oferi Moscovei împlinirea visului său de demult, adică o linie directă către Golf, cu posibilitatea de a construi o linie de cooperare multiplex care să-i aducă liniștea economică prin separarea cât mai completă de un Occident pe care-l poate izola energetic, tăind aproape în totalitate liniile încă rămase.

Cea care ne interesează este Coridorul Median (TITR sau Trans-Caspian International Transport Route) susținut intens de UE și care începe în China, traversează Asia Centrală până la Marea Caspică, traversează Azerbaidjanul și Georgia pentru a intra în Marea Neagră, având portul românesc Constanța ca punctul logic de intrare în UE, hub complex care asigură continuarea terestră sau fluvială, pe Canalul Dunăre-Marea Neagră, până în centrul continentului.

Doar aparent soluția ar fi urmare a unei asemenea logici desenate pe hartă. Concurența este acerbă între Ucraina, Româna, Bulgaria și Turcia care fie ar vrea să devină rută principală când se vor liniști lucrurile fie, ceea ce speră acum UE, să dorească să coopereze pentru securizarea Mării Negre în ceea ce- imaginează a fi un viitor Maritime Security Hub posibil negociat în amănunt în cadrul Consiliului european de vară și, mai ales, figurând pe agenda Summitului NATO de la Ankara.

Mizele sunt enorme și doar enumerarea lor vă face să înțelegeți de unde vine tensiunea majoră subsecventă: nu e vorba numai de circulația mărfurilor, ci și de transportul de gaze din Azerbaidjan și a energiei electrice „verzi” produsă în Marea Caspică, e strictă nevoie urgentă de securizare a cablurilor submarine, a terminalelor de încărcare/descărcare de gaz metan și a conductelor împotriva atacurilor hibride și sabotajelor ruse, așa cum se spune în documentele oficiale europene. Iată, aveți aici https://www.eeas.europa.eu/eeas/eu-strategic-approach-black-sea-region_en un sumar de documente concepute de serviciul diplomatic european privind abordarea strategică a UE în ce privește regiunea Mării Negre.

Deocamdată, dilema majoră constă în încrucișarea celor două axe în zona Mării Caspice, esențială pentru Moscova (acolo se aflăm platformele operate de Lukoil și navele flotei ruse, printre care și corvetele din clasa Karakurt  care au capacitatea de a lansa rachetele de croazieră Kalibr) dar și, de acum, țintă pentru atacuri ucrainene la mare distanță, cu drone care au lovit ținte la peste 1500 km.

Mi-aș dori să știu că avem echipe de negociatori de nivel foarte înalt care să intre în sălile unde se discută acum soarta rutelor alternative și impun o soluție favorabilă intereselor României. Dacă nu, drona de la Constanța rămâne doar un mic semnal de atenție, în așteptarea singurului element important în economia de securitate a zonei, adică festivitățile de Ziua Marinei și venirea Zeului Mării și salvele de tun (muniție inofensivă de manevră, cu anunțarea în prealabil a tuturor aliaților și a celorlalți, să nu se supere cineva).

Ar fi poate cel mai bine, lăsând problemele existențiale în seama celorlalți.