Mântuirea prin pisiceală VIDEO

MAGIC Sub pretextul unui film „uşurel“, regizorul Barry Sonnenfeld aduce, de fapt, în filmul „Nouă vieţi“, un omagiu cinefil filmelor „de familie“ care-au făcut gloria şi farmecul Hollywoodului clasic.

Premisa de la care pleacă pelicula „Nine Lives“ / „Nouă vieţi“, un excelent film „pentru familie“ intrat recent în cinematografele noastre, este una foarte simplă: un bărbat se trezeşte prins captiv în corpul unui animal, al pisicii pe care voia să i-o ofere cadou fiicei sale, şi riscă să rămână acolo dacă nu va reuşi să-şi recâştige familia pe care-a neglijat-o zdravăn în ultima vreme. Totul pentru că este foarte ocupat şi are o poziţie foarte „înaltă“ social.

Nu avem, însă, de-a face cu un film propriu-zis fantastic (mai degrabă un fantasy atipic, fără vrăji şi vrăjitori), modul în care se execută aceste transformări la magazinul de animale de companie de la care este cumpărată pisica rămâne neclar, este doar stipulat ca premisă. Importantă este dimensiunea morală, „educativă“ a scenariului, uşor de înţeles de către fiecare membru al familiei.

Transfer de identitate om-pisică

Magnatul Tom Brand (Kevin Spacey), proprietarul lanţului de firme Firebrand, şi-a cam lăsat de-o parte familia (soţia – a doua, de fapt, pentru că mai are un fiu de 28 de ani care-i angajat la propria companie – şi fiica, aflată la dificila vârstă a pubertăţii), nu de altceva, ci din cauză de lipsă de timp şi efort prea mare depus pentru importantele afaceri în care-i implicat. Aşa că la aniversarea de 11 ani a fetei, Rebecca (puştoaica Malina Weissman), trebuie să vină cu un cadou foarte serios. Brand urăşte de fapt pisicile şi nu le-ar suporta deloc în preajmă, dar este ceea ce Rebecca îşi doreşte cel mai mult la această vârstă.

Are însă ghinionul – dacă-l privim aşa, pentru că la sfârşitul poveştii Tom Brand va fi mântuit tocmai prin intermediul propriilor decizii – să-l cumpere pe „domnul“ Fuzzy Pants („Nădragi Pufoşi“) de la un magazin ciudat, condus de un misterios Felix Perkins (Christopher Walken). Probabil şi drept consecinţă a manevrelor nespecificate ale acestuia, în urma unui accident, Brand se trezeşte în corpul maiestuosului motan, care este livrat de la spital familiei acestuia. Aşa cum îi explică Perkins, singurul cu care mai poate comunica, pentru a mai avea vreo şansă de reîntoarcere, trebuie să câştige încrederea familiei sale, şi nu comportându-se în continuare ca un om egoist şi ranchiunos, ci oferindu-le – în calitate de animal de companie – afecţiunea şi tandreţea de care i-a privat atâta timp.

Filmul nu neglijează nici problemele sexuale ale lui „Nădragi Pufoşi“ şi ale soţiei sale, Lara Brand (Jennifer Garner)

Spacey, capitalistul bun

Filme cu personaje umane prinse în corpul unui animal, în general domestic, s-au mai făcut. Să ne-amintim de transformarea lui „pan Majer“ în şoricarul familiei, în serialul cehoslovac „Arabela“, care ne-a încântat atât de mult copilăriile. De data aceasta, însă, povestea are o dimensiune soteriologică, aspect care lipsea exemplului la care m-am referit (suntem mai aproape de situaţia din animaţia Disney „Brother Bear“ / „Inimă de urs“, din 2003).

În plus, Tom Brand nu este propriu-zis un om rău, nu este un capitalist veros, interesat doar de exploatarea oamenilor pe care-i are în subordine (aşadar, nu avem de-a face cu un pamflet social, anticapitalist, în filmul lui Sonnenfeld), ci un industriaş care sacrifică totul pentru a-şi împlini un vis. Este vorba despre ridicarea celei mai înalte clădiri din America de Nord, realizare de care se află foarte aproape şi care este pusă acum în pericol de absenţa sa.

„Viaţa e frumoasă“

Anumite situaţii şi mai ales modul în care sunt tratate (joc gros, replici la cameră etc.) pot părea simpliste şi să contrarieze, dar le putem interpreta şi ca pe o tentativă a lui Sonnenfeld (un autor foarte matur) de a recupera farmecul comediilor „de familie“ din epoca de aur a Hollywoodului (de genul filmelor cu Shirley Temple, Mickey Rooney etc. sau al clasicului „Viaţa e frumoasă“ al lui Frank Capra).

„Nouă vieţi“ funcţionează bine ca o comedie, dar îl poate pune şi pe gânduri pe spectatorul venit să se distreze cu familia la mall. „Kevin Spacey aşa cum nu l-aţi mai văzut până acum“, este sloganul filmului, şi într-adevăr marele actor nu se face de râs. Jennifer Garner, în rolul soţiei, dovedeşte că poate fi şi actriţă, ce să mai vorbim despre apariţiile fermecătorului Christopher Walken.

Info

Nouă vieţi / Nine Lives (SUA, 2016)
Regia: Barry Sonnenfeld
Cu: Kevin Spacey, Jennifer Garner, Christopher Walken

3 stele

PORTRET DE REGIZOR

Barry Sonnenfeld – un maestru al fantasticului comercial

Cineastul american Barry Sonnenfeld – de baştină newyorkez get-beget, născut în metropola americană pe data de 1 aprilie (nu-i o glumă!) 1953, aşadar acum 63 de ani – a ajuns în timp să devină unul dintre cele mai respectate nume ale Hollywoodului, apreciat în egală măsură de producătorii puşi doar pe făcut bani şi de criticii care de obicei strâmbă din nas la astfel de lucruri.

Regizorul Barry Sonnenfeld este autorul unora dintre cele mai mari succese cinematografice ale ultimelor două decenii şi jumătate (gustate, însă, şi de criticii „subţiri“), şi chiar dacă actuala sa revenire cu filmul „Nouă vieţi” îi poate contraria pe cei prea grăbiţi, de statutul câştigat nu-l mai poate deposeda nimeni. Pentru aceasta, însă, Sonnenfeld nu s-a trezit peste noapte regizor, ca atâţia alţii, ci a desfăşurat o solidă activitate în cinematografie.

Operator, regizor, producător

Cazul lui Barry Sonnenfeld nu este deloc singular: din operatori buni ies regizori mari (numele lui Nicolas Roeg poate este cel mai cunoscut, dar nu-i nici pe departe unic). Într-adevăr, după ce a absolvit în 1978 şcoala de film a Universităţii din metropola natală, newyorkezul şi-a început cariera ca operator sau director de imagine (DoP), debutând cu imaginea pentru un documentar nominalizat la Oscar, „In Our Water“ (1982). În anul următor, fraţii Joel şi Ethan Coen, la rândul lor aflaţi la ora debutului, îl angajează pentru „Blood Simple.“ (1984), primul lor film. Va continua colaborarea cu cei doi super-cineaşti la următoarele lor două filme, „Raising Arizona“ (1987) şi „Miller’s Crossing“ (1990).

După ce a semnat imaginea altor câtorva filme apreciate de la sfârşitul anilor ’80 („Arunc-o pe mama din tren“, „When Harry Met Sally...“, „Misery“), Sonnenfeld a debutat în regia de film, în 1991, cu „Familia Addams“, un mare succes comercial al acelui început de deceniu, ecranizare după poveştile comic-macabre ale desenatorului Charles Addams (1912-1988), urmată de o continuare în 1993. Comedia „Get Shorty“ / „Un mafiot la Hollywood“ (1995), ecranizare după Elmore Leonard, îl transformă într-un răsfăţat al criticilor.

În 1997, regizează ceea ce se va dovedi cel mai mare succes al său, comedia SF „Men in Black“ (foto dreapta), la cerinţa expresă a lui Steven Spielberg, care-şi rezervă rolul de producător. Va relua personajele în încă două filme, în 2002 şi 2012, iar între timp realizează cu imaginaţie comedia steampunk „Wild Wild West“ (1999), aducere la zi a unui serial TV uitat. Având şi o solidă carieră de producător, Barry Sonnenfeld, în prezent, produce şi regizează „O serie de evenimente nefericite“ / „A Series of Unfortunate Events“, reluarea ca serial TV a seriei de cărţi scrise de Lemony Snicket.

Top 5 filme importante

1. Men in Black / Bărbaţi în negru (SUA, 1997)
2. Familia Addams (SUA, 1991)
3. Wild Wild West (SUA, 1999)
4. Get Shorty / Un mafiot la Hollywood (SUA, 1995)
5. Nine Lives / Nouă vieţi (SUA, 2016)