Mâine, la Bruxelles, liderii europeni discută despre viitorul Spațiu Schengen. Unii se bat, noi așteptăm să vedem ce se decide

Începând de mâine, vor fi două zile în care șefii de state și guverne urmează să dezbată, într-o reuniune extraordinară a Consiliului European, trei teme: Ucraina/Rusia,  starea economiei și situația la zi a fenomenului din ce în ce mai neliniștitor și presant al migrației ilegale. Aveți aici programul reuniunilor.

Au fost trimise poziții naționale și, în contextul a ceea ce guvernanții noștri spun că a devenit o prioritate națională, adică admiterea noastră în Spațiul Schengen, vedem că unele țări, cu diplomație activă și profesionistă, încearcă să pună jaloanele concrete asupra a ceea ce, cu siguranță, va fi reformarea din temelii a Spațiului Schengen și, în consecință, modificarea datelor de joc în acest sector considerat a fi dominat de reglementări desuete.

Pentru noi și pentru bulgari, excepțiile de serviciu, jocul ăsta este asemănător cu o cursă ciclistă la proba de contra-timp: ar trebuit, ar fi trebuit, să avem cine să știe cum să impună luarea unei decizii care, deja, să fi anunțat nu numai că cele două țări sunt invitate să adere la Spațiul Schengen ci și, deja de luni și luni de zile, să fie obținut, dincolo de asigurări formale, un calendar precis și definitiv al procesului de aderare. Rezultatul a fost eșecul recunoscut de acum, însoțit de anunțurile unora dintre Statele membre că așa vor rămâne lucrurile până când reforma promisă la nivelul spațiului european (evident, însoțită și de schimbările legislative multiple pe care asta le implică), ceea ce înseamnă că noi – la fel ca orice stat viitor candidat la aderare la Schengen – vom fi obligați să îndeplinim noi criterii.

 Putea fi și altfel? Cred că da în cazul în care lecțiile diplomației europene ar fi fost cunoscute și ai noștri ar fi știut să se bată după regulile ofensivelor purtate de blocurile de interese pe care le formează, adeseori punctual, diversele State Membre. Și avem acum, din nou, o dovadă a modului în care state mici știu să negocieze o alianță diplomatică ad-hoc salutată de multe dintre statele mult mai mari și mai influente tocmai pentru că știu că acționează ca un vârf de lance pentru interese majore premergătoare ale unei inițiative majore. Acum, inițiativa majoră este reformarea Spațiului Schengen și trebuie ca opinia publică să vadă cum State Membre cer măsuri urgente și foarte sever în acest sens.   

În afara tristeților și supărărilor provocate de refuzul Austriei, au oare liderii români o poziție față de reforma Schengen pe care să fi primit voie ministrul Bode, altfel doctor în științe, s-o prezinte omologilor săi? A existat oare vreun document structurat  prezentat public ca poziție oficială a României și care să conțină „linii roșii” pe care, din punctul nostru de vedere, ar trebui să le conțină viitoare politică europeană comună în domeniu, subliniind, cu argumentele de rigoare, că ea trebuie construită cu participarea tuturor celor 27 de State Membre?

N-o facem noi, iată însă că liderii Austriei, Finlandei, Danemarcei, Estoniei, Slovaciei, Maltei, Greciei, Letoniei, Estoniei au trimis un document comun (îl puteți citi în finalul acestui articol) prin care nu numai că-și precizează punctul de vedere comun (tip „front runner states”) asupra a ceea ce ar trebui să conțină, începând eventual de mâine, noua politică europeană în scopul de prevenire a migrației ilegale și gestionare eficientă a Spațiului Schengen). Poate, măcar acum, să afle de ea și ai noștri pentru a ști la ce tip de discuții să se aștepte în contextul în care liderul Ungariei deja o prefațează subliniind că doar „gardurile protejează Europa!”...asta, firește, dacă nu cumva ai noștri consideră că deja am câștigat bătălia, mulțumind călduros Israelului, prin vocea avizată a  ministrului de externe  „pentru susținerea obiectivului României de aderare la Spațiului Schengen, inclusiv în dialogul bilateral al Israelului cu Austria. Șeful diplomației israeliene a asigurat că va sprijini activ în continuare acest obiectiv important al părții române”.

Cu toate astea, cred totuși că, cine știe, poate ar fi fost util – poate chiar mai este - o prezentare publică a pozițiilor noastre pe cele câteva puncte expuse ca priorități pentru reforma Schengen inclusiv în textul scrisorii adresate de cei opt lideri europeni. Nu este vorba acolo, după cum puteți vedea, numai despre modificarea și îmbunătățirea mecanismelor că și despre chestiunea fundamentală, adică asocierea schimbărilor respective „pentru a combate efectele economice ale pandemiei, alimentate în continuare de prețurile mari la energie, de inflație și o potențială evoluție economică negativă care să exacerbeze fenomenul migrației ilegale. În plus, factori structurali precum schimbările climatice, creșterea demografică și conflictele precum și atacurile hibride precum și instrumentalizarea migrației de către regimurile autoritare au potențialul de a crește pe viitor presiunea migrației ilegale”.

România, ar fi trebui să spunem și folosind argumentele reale și credibile existente, o poartă care trebuie să fie susținută cu maximum de eforturi, din interiorul sistemului Schengen, pentru a putea să-și îndeplinească cu succes rolul normal de control. Nu numai pentru Europa de acum, ci la orizontul imediat și în perspectiva posibilelor conflicte de mâine într-o lume deja profund instabilă.

De ce nu spunem asta? De ce nu ne folosim de argumentele noastre de forță? Nu știu, dar mult timp nu ne mai rămâne la dispoziție.