Măcelul de la Sibiu

Revoluţia continuă! Mai exact, continuă dezvăluirile despre crimele comise în numele Revoluţiei.

Ion Iliescu şi complicii săi ar face bine să rămână pe recepţie: se vor regăsi în faptele pe care le vom prezenta aşa cum au fost, dar pe care ei caută cu disperare să le ţină sub tăcere. Dragi tovărăşi, rămâneţi aproape! Aţi vrut sânge, veţi avea sânge. Deschideţi-vă urechile: veţi auzi clocotul niciodată stins al sângelui vărsat în decembrie ‘89. Despre asta este vorba.

Până acum am decriptat mecanismul diversionist-criminal prin care, după fuga lui Ceauşescu, au fost omorâţi aproape o mie de oameni. Am descris în amănunt măcelul de la Otopeni, ororile de la Ministerul Apărării Naţionale („cazul Trosca"), precum şi doborârea elicopterului în care se aflau generalii Nuţă şi Mihalea. Toate aceste crime au fost planificate de o minte bolnavă (spionul sovietic Nicolae Militaru) sub larga protecţie asigurată de tandemul moscovit Ion Iliescu - Silviu Brucan, cel care l-a numit pe agentul GRU/KGB la cârma oştirii române.

Acum, prin efortul colegilor mei Mihai Voinea, Cristian Delcea şi Andrei Crăciun, facem radiografia măcelului de la Sibiu. În oraşul ardelean au murit, în total, 99 de oameni. Dintre aceştia, 43 au pierit în teribila încleştare dintre o unitate militară (UM 01512) şi Inspectoratul Judeţean al Ministerului de Interne, din după-amiaza de 22 decembrie 1989. De fapt, n-a fost o bătălie, ci un masacru minuţios planificat. Miliţienii şi securiştii au fost omorâţi ca la abator. Bilanţul: 25 de victime de la Interne, 5 de la Armată şi 13 civili prinşi la mijloc.

Cum miliţienii şi securiştii erau dezarmaţi, se pune întrebarea cine i-a ucis pe cei cinci militari. Răspunsul se găseşte, probabil, la personajele misterioase care, infiltrate în mulţime sau cocoţate la etajele superioare ale clădirilor din zonă, trăgeau pentru a crea emoţie şi a declanşa reacţia devastatoare a Armatei. Vorbim, desigur, despre diversionişti. Iar aceştia au fost de două feluri: români şi străini. 

La Sibiu, planul a funcţionat după scenariul care avea să devină clasic.Diversioniştii de la TVR au inflamat populaţia, bombardând-o cu informaţii despre „securiştii-terorişti" aflaţi în solda prim-secretarului PCR de la judeţ, „prinţişorul" Nicu Ceauşescu, cel care tocmai „otrăvea apa" şi „lua ostatici copii".

Sibienii, stimulaţi şi de agenţii care mişunau printre ei, au forţat intrarea în sediul comun al Miliţiei şi Securităţii, pentru a-i linşa pe „terorişti". Aceştia au încercat să se salveze adăpostindu-se în unitatea militară din vecinătate. Cei mai mulţi au fost mitraliaţi pe gard sau pe străduţa care despărţea cele două cazărmi.

Unii au murit în propriul sediu, sub bombardamentele sălbatice ale militarilor comandaţi de colonelul Aurel Dragomir, cel care, în calitate de şef al Garnizoanei Sibiu, avea în subordine şi Miliţia, şi Securitatea!