Lumea pe din două. Și acum încotro?

0
0

Din „înțelepciunea“ dictatorilor

Confruntat în câteva rânduri, în perioada de după 24 februarie 2022, cu momente dificile pentru trupele ruse dislocate în Ucraina, sau cu decizii ale statelor NATO de sprijinire a Kievului, Vladimir Putin a replicat amenințător: „Ar trebui să știți că, în general, nici măcar nu am început nimic cu adevărat.”

Foto Euractiv.com
Foto Euractiv.com

Spațiul imens al Rusiei are o influență profundă asupra ritmului în care se trăiește, se muncește și se luptă în Est, există o anumită lentoare și neglijență în modul în care se iau deciziile, în reacțiile la ceea ce se întâmplă în jur.

Sigur că această descriere este valabilă doar până la un punct, pentru că, există și reversul, în momentul în care această energie adormită se revarsă, lucru care se întâmplă destul de rar, dar se întâmplă, nimic în jur nu se mai află în siguranță.

Situația a fost sintetizată de către un alt dictator, creatorul celei mai extinse utopii care a caracterizat secolul trecut, tot un Vladimir, Lenin: „Există decenii în care nu se întâmplă nimic și există săptămâni în care se întâmplă decenii”.

Suntem, în această perioadă, la o astfel de răscruce, condensată în timp, în care, după o primă lună de avansuri dramatice ale armatei ruse în Ucraina (februarie – martie 2022), a urmat un fel de război de uzură, în care s-a și luptat dar s-a și discutat despre gaze, cursul rublei, drumul grânelor pe meridianele lumii, certificatele medicale la Kremlin etc.

Până într-o zi, undeva la sfârșit de august și început de septembrie, când, dintr-odată, evenimentele au luat-o iar razna.

Intrându-se, astfel, din nou, în săptămânile în care se face și se desface istoria.

Foto forbes.com
Foto forbes.com

Evenimentele s-au succedat în cascadă

Să le reamintim:

·         ofensivele ucrainene de la Herson și Harkov;

·         desfășurarea referendumurilor pentru alipirea la Rusia din regiunile / republicile autodeclarate din sud - estul Ucrainei;

·         decretarea de către Kremlin a mobilizării parțiale;

·         sabotarea de către nu se știe cine / nu se știe de ce / nu se știe dacă pentru totdeauna sau temporar a conductelor Nord Stream 1 / 2;

·         escaladarea amenințării nucleare.

După seria de episoade din Sezonul 1 al Operațiunii Militare Speciale,  colecția primăvară – toamnă, urmează lansarea Sezonului 2, cu titlul deja folosit, dar de efect, Războiul de Iarnă, și cu episoade ce se vor turna cel mai probabil începând cu luna noiembrie.

Despre cele două ofensive ucrainene am mai scris anterior, diferența, la acest moment este că ceea ce părea să se oprească la Herson (datorită pierderilor mari ucrainene și câștigurilor teritoriale reduse) și Harkov (prin atingerea, de către forțele ucrainene, a aliniamentului reprezentat de râul Oskil), continuă cu aceeași înverșunare și, desigur, cu risipă de vieți și echipamente, de ambele părți.

Miza s-a schimbat, pentru că după desfășurarea referendumurilor în teritoriile ocupate de ruși, partea ucraineană are nevoie ca de aer de o victorie semnificativă ca să echilibreze situația.

Referendumurile – de ce acum?

Ele urmau să aibă loc oricum. Făcea parte din scenariul rus, după modelul Crimeea și după argumentația privind precedentul Kosovo, atât de des invocat.

Moscova le consideră superioare declarației de independență a Kosovo, luată doar la nivel de parlament.

Nu a fost să fie pentru ruși ca acest lucru să se întâmple într-un moment mai favorabil, în care o suprafață mai mare din teritoriile ucrainene locuite de populație rusă sau pro-rusă, să fie sub controlul lor.

Nu a fost să fie, iarăși, ca să poată fi desfășurate pe întreg teritoriul celor patru regiuni revendicate, una dintre ele, Zaporojie, având chiar capitala regională încă sub control ucrainean.

Probabil, ar fi fost mai logice, în logica Moscovei, să aibă loc către sfârșitul OMS – Operațiunii Militare Speciale, când obiectivele (demilitarizare, denazificare) ar fi fost pe cale să fie atinse.

Desfășurarea lor a fost o mișcare tactică a lui Putin, pentru a tempera cele două ofensive ucrainene, a crește solidaritatea dintre populația rusă din Rusia și cea rusă și pro-rusă din teritoriile aflate sub control, pentru a crea un impuls de rezistență împotriva periculoasei ofensive ucrainene din Harkov și, mai ales, pentru a pregăti terenul pentru mobilizarea parțială;

Legitimitatea lor e doar formală, pentru electoratul intern, întrucât pe plan extern Rusia se consideră dezlegată de obligații, invocând atât precedentul Kosovo, cât și alte poziții occidentale față de evenimente similare (ex. Bosnia, Crimeea).

Ele sunt considerate la Moscova o victorie de etapă.

Teoretic, Donbasul și Crimeea au fost obiectivele minime inițiale, dar aceste obiective au fost extinse pentru a crea un pod terestru către Crimeea și pentru a asigura alimentarea cu apă a peninsulei.

Și, deloc de neglijat, regiunile sunt dintre teritoriile ucrainene cele mai bogate economic, industrial și agrar.

Dacă anexarea este ilegală și ilegitimă?

Da, cu siguranță, este și ilegală și ilegitimă.

Cel puțin ca principiu de funcționare a relațiilor internaționale, ea rămâne fără urmări concrete.

O serie, probabil destul de scurtă, de state prietene Rusiei, vor recunoaște această anexare.

Marea majoritate a statelor lumii va fi împotrivă. Chiar și dintre cele prietene.

Lumea are, însă, nenumărate exemple de teritorii care se află în situații similare. Unele dintre acestea chiar dacă nu au deasupra o umbrelă nucleară.

Totul va depinde de forța pe care Kremlinul o va avea pentru impunerea acestei decizii.

Dreptul internațional poate să aștepte.

Rusia nu-și va pierde locul la ONU și în Consiliul de Securitate, gazele și petrolul rusești vor continua să curgă pe conductele funcționale, NATO va face declarații pro-Ucraina, UE va sancționa și exportul de caviar.

Și cu asta basta.

SUA se vor întrista un pic, doar un pic, preocupate de alegerile care vin și de profiturile care se adună din aprovizionarea cu energie a Europei.

La Washington, Ucraina este importantă, în calitate de stat prieten, Rusia este importantă în calitate de inamic, dar, până la urmă, jumătate din lumea asta se învârte acum în jurul Pacificului.

Și mai este un aspect.

După 30 septembrie, la care s-au adăugat încă vreo câteva zile până când decizia de primire în F. Rusă, a acestor teritorii a fost / este ratificată de către Duma de Stat și Consiliul Federației, acele patru regiuni, plus, desigur, Crimeea, sunt considerate de Moscova teritoriu național, a cărui suveranitate trebuie apărată cu orice preț.

Și cu orice mijloace.

Această abordare se extinde și asupra teritoriilor din zonele din Donețk și Zaporojie care sunt încă sub control ucrainean.

O consecință imediată este că știm unde va avea loc efortul militar al Rusiei în prima etapă.

Ucraina în ofensivă, Rusia în mobilizare parțială

Efecte în teren se văd, deocamdată, doar în cazul ofensivei ucrainene. Pe frontul din Harkov, trupele Kievului continuă să înainteze, în sud, la Herson, se fac încercări, unele reușite.

Ukraina are nevoie de victorii, indiferent de amplitudinea acestora, pentru a contrabalansa consecințele referendumurilor, a le duce în derizoriu.

Mărturii de pe front, culese inclusiv de ziariști occidentali, arată că pierderile ucrainene  sunt masive, în tehnică dar, mai ales, în oameni.

”Valurile umane”, atacurile în lanțuri de trăgători care încearcă să copleșească liniile ruse de apărare prin impetuozitate și număr sunt o încercare eroică de a obține aceste victorii.

Rușii se retrag, uneori chiar rușinos, dar își conservă o bună parte din forța de luptă.

Și, în curând, și-o vor întări prin sosirea celor mobilizați.

Aparent este vorba doar de 300.000 de militari rezerviști.

Practic, însă, președintele rus poate reveni cu ordine suplimentare chiar fără informarea opiniei publice.

Operațiunea Militară Specială, cu 200.000 de combatanți, a fost gândită să se desfășoare ca o operație curentă, un fel de intervenție în Siria pe steroizi, care nu are impact decât asupra organismului militar.

În restul țării, business as usual.

S-a dovedit că nu a funcționat, Ucraina nu a cedat, mobilizarea NATO anti-rusă a fost peste așteptări, teritoriul de controlat prea mare pentru aceste efective.

Valoarea inițială de 300.000 de oameni chemați sub arme este, însă, puțin înșelătoare.

Nu toți bărbații mobilizați vor fi trimiși în Ucraina. Mulți vor rămâne în Rusia, în diferite garnizoane, astfel încât unitățile existente, gata de luptă, să poată fi transferate în Ucraina.

Prin urmare, este probabil ca unități rusești noi să ajungă în teatrul de operații mult mai devreme decât se anticipează.

Suntem în octombrie, urmează noiembrie și, gata, vine iarna.

Dacă nu ne ducem după fenta entuziasmului creat de succesele ucrainene în Harkov și, parțial, în Herson (plătite, repet, cu mult sânge), situația este, probabil, următoarea:

·      Rusia rămâne o țară de vreo patru ori mai mare decât Ucraina, de vreo șapte ori mai puternică economic, iar efectivele ei militare dislocate la vest de râul Don și de Marea Azov se vor dubla în doar aproximativ una – două luni;

·      efortul militar ucrainean intensiv din ultima perioadă nu va rămâne fără urmări, unitățile distruse în lupte vor trebui înlocuite, în privința tehnicii și echipamentelor militare, statele partenere din NATO au început deja să fie mai selective și mai reținute;

·      chiar și promisiunile de echipamente de vârf, gen sistemele Himars, au nevoie de timp pentru a se materializa;

·      în timp ce Rusia generează forțe, Ucraina trebuie să treacă printr-un proces de refacere;

·      comentatorii rămași într-o zonă neutră de analiză (o poziționare din ce în ce mai greu de menținut), apreciază că e vorba de o perioadă de câteva săptămâni pentru ca noul raport de forțe să se materializeze.

Dacă până atunci nu se va întâmpla vreo minune, iar ucrainenii vor reuși în acest scurt interval ceea ce nu s-a putut în nouă luni, după contraofensivele ucrainene  vor urma cele ruse.

În anotimpul care le place rușilor atât de mult.

Războiul de iarnă

În Est războaiele au un alt aplomb iarna.

Cei 300.000 de noi mobilizați vor fi trimiși în Ucraina ca să câștige pentru Rusia războiul pe care acum cei 200.000 de militari ruși sunt pe cale să-l piardă.

Dacă nu vor fi în stare, vor veni alții.

Arcul de generare a forței (acumularea de efective luptătoare ale Rusiei, în paralel cu  nevoia de refacere a celor ale Ucrainei) coincide cu apropierea vremii reci.

Unul dintre paradoxurile operațiunilor militare este că iarna se îmbunătățește de fapt mobilitatea - vehiculele pot rămâne blocate în noroi, dar nu pe teren înghețat.

Se reduce, de asemenea, acoperirea cu vegetație pentru trupele din defensivă.

Și, desigur, vremea rece favorizează partea cu acces mai bun la energie, la căldură, la hrană.

În ceea ce privește direcțiile în care Rusia va alege să-și angajeze forțele nou generate, există patru posibilități, așa la prima vedere:

1.    redeschiderea frontului de nord - est cu o operațiune în jurul Harkovului. Atractivitatea acestei opțiuni reiese din faptul că ar prăbuși imediat toate câștigurile Ucrainei din regiunea râului Oskil, compromițându-i și adâncimea frontului;

2.    către Nikolaev, cu punct de plecare din regiunea Herson, cu obiectivul creării unei Ucraine fără ieșire la mare. S-ar profita de faptul că forțele ucrainene din această regiune sunt slăbite după propria ofensivă eșuată;

3.    în Donbas / Donețk pentru a finaliza eliberarea teritoriului regiunii recent anexate la Rusia, prin capturarea orașelor Sloviansk și Kramatorsk;

4.    un atac din zona Melitopol către Zaporojie. Acest lucru ar proteja centrala nucleară atât de disputată și ar pune capăt amenințărilor ucrainene de distrugere a podului peste strâmtoarea Kerci.

Dacă va mai fi un atac asupra Kievului? Probabil, nu.

Dacă vor mai fi operații ofensive în zona de nord a Ucrainei?

Depinde cum se vor comporta cei 300.000 de militari ruși nou introduși în teatrul de operații, ce lecții vor fi învățat, între timp, comandanții lor, ce răspunsuri va fi capabilă să dea armata ucraineană.

Zona Cernigov – Sumi ar putea fi ”atractivă” pentru operații militare,  datorită apropierii de granița rusă și de Harkov, dar este încă un pod foarte îndepărtat.

Depinde și dacă iarna se va dovedi acel anotimp favorabil soldatului rus.

Când războiul a fost pe terenul său, așa s-a întâmplat.

Între timp, patria sa a rămas undeva mai la est.

Cum spunea un dictator, creator de utopii: „Există decenii în care nu se întâmplă nimic și există săptămâni în care se întâmplă decenii”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite