Liniștea de dinaintea furtunii
0Așteptăm cu sufletul la gură să înceapă ofensiva.
A cui? A cui va fi mai iute la decizie și cu mai multă muniție în rucsaci.
Adică în ranițe, că la război nu se face turism.
Bine, ar mai trebui și tancuri, tancurile sunt necesare, o spun toți analiștii.
Rușii au cu miile dar, uneori, unele se mai dau de-a hopa-mitică tocmai pe strada pietonală către Piața Roșie.
Ucrainenii mai au și ei ce a mai rămas după ofensivele din vară, stau însă mai bine la speranțe, e plin sacul de promisiuni.
Rămâne numai să treacă Leopardul gardul, eventual să se împlinească toate promisiunile în același timp.
De la sfârșitul lui martie – când ar trebui să ajungă tancurile promise de Germania -, pană către sezonul vară – toamnă, când vor ajunge Abrams-urile americane, e timp destul pentru ucraineni să vadă dacă mai pleacă la ofensivă sau nu.
Și ar mai trebui și avioane.
Aici lucrurile sunt complicate și de durată.
Aviația militară occidentală e excepțională, a făcut minuni prin alte teatre de operații, dar nu e cazul să o trimitem la război.
Probabil, tot cu MiG-urile rămase prin stocurile poloneze sau slovace sau pe unde or mai fi, se va bifa și partea de sprijin cu aviație pentru Kiev.
Pentru ucraineni mai sunt vreo două vești proaste:
· Elon Musk a spus ”niet” utilizării pentru servicii militare, de către Kiev, a serviciilor de internet puse la dispoziție prin rețeaua Starlink. Altfel spus, militarii ucraineni se pot uita în continuare la chat-urile cu bulină roșie promovate de frații Tate, dar au tabu la dirijarea dronelor, vizualizarea țintelor militare rusești, ce se mai întâmplă în general acolo, la linia de contact;
· rușii au spus și ei ”da” reluării utilizării aviației militare în operațiile din Ucraina. Știți, o vreme avioanele rusești nu au mai îndrăznit să se apropie de Kiev, piloții ruși fiind îngroziți de perspectiva întâlnirii cu pensionarul înarmat cu pușcă, gospodina care s-a luptat cu drona sau pilotul erou care a doborât 40 de avioane inamice. Nu e glumă, mergeți pe linkuri și veți afla că aceste lucruri chiar s-au întâmplat și s-au scris. Mai e și varianta, puțin plauzibilă, totuși, că apărarea antiaeriană ucraineană a fost una îndeajuns de performantă ca să le facă viața grea atacatorilor ruși. Până de curând, când, urmare a atacurilor repetate cu rachete, s-au împuținat și sistemele AA și muniția necesară.
Bine, nici la ruși nu e totul roz-roșcat. Sau este?
După spectaculoasa vizită a ministrului de externe Lavrov în Eritreea și Eswatini, a urmat, la o săptămână distanță, un turneu de succes în Mauritania și Mali.
Frig, foarte frig la Moscova, de trebuie să pleci de două ori în aceeași lună în Africa.
Doar dacă, la al doilea sejur, domnul Lavrov nu ar fi avut în valiza diplomatică și vreun răvaș de transmis pentru cei de la ”Wagner”, vreo partitură nouă de interpretat de către ”orchestra” care calcă pe urmele Legiunii Străine.
Se știe că celălalt domn, Prigojin, nu are încredere în prea multă lume, așa că nu e exclus ca acesta din urmă să fi apelat, ca de la ”Chef” la ”Nacialnik”, pentru un serviciu de curierat.
Unele popoare francofone din Vestul Africii au acum mai multă încredere în protestele cu litere chirilice, mai ales când se scandează spontan ”Putin și poporul rus / Elicoptere ne-au adus”.
Dar numai mâine nu e 24 februarie.
Se așteaptă cuvântări și decizii.
De câteva luni, la Kiev, lucrurile sunt simple, repetați după mine: ”ne bombardează, nu ne bombardează, ne bombardează...”.
Cam multe evenimente, totuși, în aceeași perioadă: Conferința de la Munchen, 18 – 20 februarie, vizita președintelui Biden în Polonia, 20 – 22 februarie, desigur și mult așteptata adresare a președintelui Putin către națiune, 21 februarie.
Anul trecut la Munchen, președintele Zelenski a insistat pe aderarea Ucrainei la NATO, redeschiderea discuțiilor despre Memorandumul de la Budapesta (cel cu armele nucleare ucrainene predate Moscovei în 1994), reluarea Crimeii (pașnic, la ce vă gândeați?), furnizarea către Ucraina de arme moderne.
Era cu câteva zile înainte de 24 februarie și unele guri rele spun că și această cuvântare a contribuit la decizia fatidică a Kremlinului de a ataca Ucraina.
Anul acesta, cuvântarea președintelui ucrainean s-a concentrat pe ”sling” / ”praștie”, arma aceea cu care David, evreul, l-a învins pe Goliat, filistinul.
Sigur că și în praștia ucraineană trebuie pus ceva, muniție, tancuri, avioane, poate chiar împrumutată o altă praștie, pentru că ”David's Sling” / ”Kela David” este chiar numele unui sistem anti-aerian dezvoltat de Israel, pe care Kievul tare l-ar dori în apropierea Niprului.
Care va fi contribuția occidentală pe 2023 la efortul de război al Ucrainei va deveni mai clar după vizita președintelui SUA în Polonia.
Sigur e că, fără acest sprijin, lucrurile nu stau deloc bine pentru Ucraina, pentru bugetul național.
Un semn care arată că situația e dramatică este și că SUA a decis să sprijine inclusiv bugetul de pensii al Kievului.
Până când vin tancurile și avioanele, eventual și praștiile lui David, trebuie să fie rezolvate, cel puțin, problemele umanitare.
Mai rămâne ca, pe 21 februarie, Putin să facă ce i-a recomandat ieri, 18 februarie, tot la Munchen, ministrul german de externe, doamna Annalena Baerbock, pe timpul discuției purtate cu secretarul de stat, Antony J. Blinken, și ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba.
Cităm de pe site-ul Departamentului de Stat al SUA (nu se știe de ce, minuta conferinței nu apare și pe site-ul ministerului german de externe): ”Și dacă președintele Putin – de aceea am precizat acest lucru la început – face ceea ce îi este la îndemână. El singur poate lua această decizie. El poate decide mâine să schimbe cursul (politicii ruse, n.n.) cu 360 de grade. Întreaga lume ar fi din nou fericită. Să oprească bombardamentul. E la mâna lui”.
Mai mult ca sigur, președintele Putin va ține cont de sfatul ministrului german de externe.
Și tot nu va fi bine.
Se încarcă comentariile...
