La Clemenza di Tito la ONB, în premieră națională în regia lui Tompa Gábor: „Muzica mare naște în fiecare ascultător lumi întregi“ | INTERVIU

Un interviu cu regizorul Tompa Gábor 

Din 1990 la conducerea Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, presedinte al Uniunii Teatrelor Europene, cu peste 130 de spectacole regizate pe scene din toata lumea, între 2007 și 2019 director de program al Facultăţii de Regie la Universitatea din California, San Diego, Tompa Gábor semneaza pentru prima datǎ un spectacol la Teatrul Național din București si pentru prima dată o regie de operă la Opera Națională din București. In stagiunea 2023-2024. De ce atât de târziu ?

La Teatrul Național am avut numeroase invitații de-a lungul ultimilor 34 de ani, trecuți de la Revoluție. Primul care m-a invitat, a fost Andrei Șerban în 1993. Trebuia să montez Troilus și Cressida de Shakespeare, aveam și distribuția făcută, dar a plecat el de la direcțiune, iar eu nu am mai pus spectacolul sub alt director. Pe urmă m-au mai invitat Dinu Cernescu, Nicolae Scarlat și Ion Caramitru, ultimul, regretatul director, actor și prieten vroia să fac Neguțătorul din Veneția, dar proiectele nu au putut fi finalizate din diverse motive. Anul trecut m-a sunat Mircea Rusu, iar eu i-am răspuns pozitiv invitației. La Operă este prima oară când sunt invitat, și acesta se datorează managerul actual, Daniel Jinga.

Cum ați colaborat cu actuala conducere a TNB pentru Spectacolul Tango, de Sławomir Mroźec, respectiv cum colaborați cu cea a Operei Naționale Bucuresti, pentru cǎ la sfârşitul lunii iunie 2024 este anunțatǎ premiera operei Clemenza di Tito de Mozart la Opera Naționalǎ Bucureşti?

Tango este un spectacol la care revin după foarte mulți ani, a fost și spectacolul meu de absolvire a I.A.T.C. de la Casandra...În distribuție am avut mulți actori importanți, cu unii dintre ei am colaborat în mai multe rânduri, de unii (Mihai Constantin de exemplu), mă leagă o prietenie de peste trei decenii, cu alții, deși ne cunoaștem de-o viață am lucrat pentru prima oară. Este o distribuție care unește cel puțin trei generații, iar colaborarea cu ei a fost foarte bună, în pofida programului "bucureștean", încărcat cu spectacole și filmări. La fel de bine a fost și colaborarea cu direcțiunea teatrului, unde a venit manager între timp George Călin.La Operă procesul de repetiții a fost întrerupt de mai multe ori, atât din motive de producție, cât și din motive personale - ultima perioadă a fost poate cea mai grea din viața mea cât și a copiilor mei - amânarea a fost inevitabilă... Este mai dificil să lucrezi cu două distribuții paralele, este o operă complexă, shakespeareană, foarte dificilă din punct de vedere teatral, dar și muzical, însă ambele distribuții s-au dăruit în mare măsură acestui lung proces, și sunt convins că până la premieră (premieră pe țară!), vor fi în formă maximă. O emoție în plus este și faptul că ne facem debutul la Opera Națională împreună cu fiul meu, Abel Tompa, care la numai 25 de ani va dirija opera. Iar la scenografie și costume lucrez cu excelentul tandem Adrian Damian- Luiza Enescu, cu care recent am încheiat colaborarea la Pietonul Aerului de Eugene Ionesco.

Din cele peste 100 de spectacole regizate câte au fost de operǎ, pânǎ acum? În ce etapǎ a carierei v-ați împrietenit cu genul liric şi care au fost reperele mai importante pânǎ acum în acest domeniu. Bucureştenii au putut vedea doar superbele Ora spaniolǎ şi Copilul şi vrǎjile de Ravel cu Opera Maghiarǎ din Cluj în Bucharest Opera Festival în 2022.

Nu am regizat multe opere, am început relativ târziu, și în mod interesant la Opera din San Diego, unde am montat Dido și Aeneas de Purcell și Castelul lui Barbă-Albastră de Bartók. Apoi a urmat Don Giovanni la Opera Națională din Cluj, și Lady Macbeth din Mtsensk, la Opera Slovenă din Maribor, unul din cele mai reușite spectacole de ale mele din ultimii zece ani, unde am lucrat cu scenografii Helmuth Stürmer și Corina Grămoșteanu, cu dirijorul Kristian Jarvi și coregraful Edward Klug. De Mozart am mai făcut Flautul Fermecatla Opera Maghiară din Cluj, și tot acolo cele două opere scurte ale lui Ravel.

Este opera un domeniu mai tentant, mai ofertant decât teatrul în 2024 sau este doar... altfel ?

 Este o formă fascinantă, care îmbină perfecțiunea muzicii cu fragilitatea, dar și verva de joc ale teatrului. Opera nu este desăvârșită decât pe scenă, și spectacolul trebuie să fie bun la toate capitolele: muzical, scenic, vizual, actoricesc - să se adreseze publicului de astăzi, să fie contemporan cu noi. Este întruchiparea acelui Gesamtkunstwerk despre care vorbea Wagner.

Vă aflați în pline repetiții generale la ONB. Deşi este printre ultimele lui creații mozartiene, Clemenza di Tito trimite mai mult cǎtre opera barocǎ, gen foarte rar abordat la Bucureşti. Cum vede Tompa Gábor acest titlu şi cine sunt titularii distribuției, în condițiile în care este nevoie de un anumit tip de voci.

 Plină de intrigi, atentate, drame amoroase, trădare, lovituri de stat, luptă pentru putere și lecții de prietenie ți fidelitate, La Clemenza di Tito este o capodoperă de dimensiuni shakespeareane, asemenea lui Iulius Caesar sau Coriolan, chiar și Hamlet, sau Regele Lear, care prilejuiește soliștilor unele din cele mai minunate arii, duete și terțete din opera mozartiană, dar și din întreaga istorie a muzicii universale. Cele patru momente ale corului reprezintă și ele momente muzicale de o rară frumusețe și dramatism.Am lucrat în paralel cu două distribuții: Bogdan Mihai și Andrei Lazăr în Tito, Liliana Istratii și Florentina Soare în Sesto, Marta Sandu Ofrim și Rodica Lazăr în Vitellia, Mihaela Ișpan și Adelina Cociobanu în Annio, Daniela Cârstea și Mădălina Barbu în Servilla, Marius Boloș și Damian Vlad în Publio.- 

Existǎ în România suficienți cântǎreți care au înțeles cǎ în zilele noastre - în lume, deja, de decenii - ca sǎ rezişti în acest domeniu trebuie sǎ fii un "package"? Adicǎ sǎ ştii sǎ cânți, sǎ joci, sǎ dansezi, limbi strǎine... şi lista poate continua?

Sunt câteva spectacole importante montate în țară că suntem pe cale să înțelegem..Talent și posibilități există.

Care ar trebui sǎ fie, în perspectiva dvs, aspectul cel mai atractiv pentru public la acest spectacol ?

 Complexitatea operei, a interpretării, muzica superbă, perfecta cunoaștere a firii umane de către Mozart, geniul lui, analogia cu lumea de astăzi... emoțiile...

Ce vǎ leagǎ de muzicǎ pe plan personal ? Ați avut experiențe muzicale de la început sau v-ați îndreptat spre regia de operǎ prin cea de teatru? 

Întotdeauna am considerat muzica drept cea mai perfectă și abstractă formă de artă. Muzica mare naște în fiecare ascultător lumi întregi. Bunica mea a fost profesoară de pian, eu am învățat să cânt la chitară, părinții mei adorau muzica clasică - dar adevărații muzicieni vor fi copii mei...

Dintre operele pe care le-ați montat în lume, care este titlul care v-a adus cea mai mare satisfacție ?

Lady Macbeth din Mtsensk și cele două opere de Ravel. Dar și Dido pt. că îmi place mult muzica barocă.