Justiția a anexat politicul. Cine profită

Președintele Dan nu a avut inițial nicio reacție după Raportul Comisiei Europene privind statul de drept în care se întrevăd o serie de probleme. Există un exemplu imediat al falimentului justiției românești.

Andrew și Tristan Tate în fața instanței la București (imagine din 2024)

Șeful statului a răspuns totuși după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis că interpretarea dată de Înalta Curte prescripției răspunderii penale este incompatibilă cu dreptulUE în cazurile care afectează interesele financiare ale Uniunii. E vorba despre un mecanism complex pus la punct de judecătorii constituționali și cei ai Înaltei Curți între 2018 și 2022 prin care au fost exonerate o serie de personaje acuzate de corupție, dar nu numai. Nicușor Dan a blamat parlamentul în acest caz, acuzându-l că nu a schimbat legislația după decizia CCR din 2022. Înainte și după această dată, Înalta Curte de Casație și Justiție a ignorat în mai multe rânduri decizii ale Curții de la Luxemburg, care săptămâna trecută a lămurit din nou că instanțele naționale trebuie să respecte deciziile CJUE.

Cinci fandări ale Justiției pentru a-și întări puterea

Justiția din România continuă să funcționeze după câteva principii care au devenit cunoscute:

1) În interesul castei, cel mai recent caz e cel al magistraților care au dat statul în judecată pentru că au pierdut „potențiale câștiguri”, în urma faptului că nu au mai fost numiți în Birourile Electorale de circumscripție. Sunt 37 de procese pe rol în care prejudiciații cer peste un milion de euro despăgubiri. Acum două luni, judecătorii și procurorii au dat statul în judecată fiindcă guvernul și ministerul de Finanțe nu le dau drepturile salariale câștigate în instanță. Plățile totale, cu penalități și dobânzi, ar putea depăși 2 miliarde de euro. Curtea Constituțională e chemată să decidă în această speță după sesizarea făcută de cabinetul condus de Ilie Bolojan, care a încercat să întrerupă lanțul vicios: de ani de zile magistrații își cresc singuri salariile, dând în judecată statul și câștigând inevitabil într-o speță în care, potrivit legii, decide Guvernul, fiindcă puterea executivă e cea care face bugetele și care stabilește grilele salariale. Justiția încalcă astfel separația puterilor în stat.

2) În Raportul Comisiei Europene pe 2026 privind statul de drept este scos în evidență un alt interes de castă care se perpetuează în România: experții de la Bruxelles explică diplomatic că infracțiunile comise de magistrați nu sunt investigate eficient, inclusiv pe fondul presiunilor din sistem asupra judecătorilor care au vrut să sesizeze instanțele europene. 

3) În cazul aplicării prescripțiilor au fost favorizați politicieni și clienți politici în cazuri de corupție, după cum lasă să se înțeleagă Curtea de la Luxemburg.

4) Procurorii-șefi continuă să fie numiți politic, potrivit experților de la Bruxelles. În acest caz sunt cel puțin două nuanțe: există o mai veche insistență a Comisiei Europene de a muta numirile dinspre ministrul Justiției și Președinte către CSM, Consiliul Superior al Magistraturii. Numirile judecătorilor de CSM și nu de către Președinte au deja mai multe dezavantaje, în primul rând că nimeni nu-și asumă rezultatele, iar în al doilea rând, Lia Savonea, actuala șefă a Înaltei Curți numită de CSM, nu se ridică la standardele așteptate: are înclinații politice și a fost acuzată de presiuni asupra colegilor ei. Pe de altă parte, selecțiile procurorilor-șefi sunt făcute superficial, cu negocieri subterane, iar în final cu rezultate mediocre. În ultimii aproape zece ani, procurorii-șefi au renunțat aproape total la lupta cu marea corupție și se ocupă mai mult de reglări de conturi, inclusiv între partide. Acum o lună, a fost scos din jocul Congresului PNL primarul general al Bucureștiului, Ciprian Ciucu. Există împotriva lui o serie de acuzații, nu e vorba despre nevinovății, ci despre momentul ales de procurori să-l pună sub acuzare.

5) În Raportul asupra statului de drept pe 2026 se ridică și reforma declarațiilor de avere, după ce o parte din ele au fost puse la secret în urma deciziei CCR de anul trecut. Între timp, Agenția Națională de Integritate pare nefuncțională, după cum rezultă și din documentul Comisiei Europene.

De ce nu funcționează Justiția: de la păcatul originar la frații Tate

Realitatea imediată, verdictele CJUE și Comisiei Europene, arată că România e un stat de drept selectiv. Instituțiile există, procedurile se respectă formal, dar rezultatul substanțial sugerează că justiția funcționează cu sincope, iar presa e într-o măsură tot mai mică în afara controlului politic și cenzurii de toate felurile. România rămâne printre statele cele mai fragile din punct de vedere democratic și al statului de drept din regiune. Justiția de telefon din perioada statului dictatorial a continuat și după 1989, mai ales în România, dar și în Bulgaria sau Ungaria lui Viktor Orban.

Cum a spus istoricul britanic Dennis Deletant, un bun cunoscător al tranziției autohtone, criza de azi are legătură și cu lustrația ratată de la început anilor 1990 și cu felul în care a fost capturat statul în prima decadă și jumătate după căderea comunismului. Au urmat apoi câțiva ani de reforme zbuciumate, care au întărit legislația, au dus țara în UE, dar nu au reușit să transforme cu adevărat societatea: justiția s-a întărit parțial între 2005 și 2015, presa a rămas majoritar capturată în mâinile oligarhilor, în vreme ce instituțiile de forță au lucrat în propriul interes, folosindu-se de elitele politice și juridice. Declarația generalului SRI Dumitru Dumbravă din 2015 despre „câmpul tactic” prin care generalul a recunoscut că Serviciul Român de Informații putea influența justiția a rămas până azi mai mult decât o suspiciune. 

Justiția tinde să anexeze politicul, după cum lasă Raportul Comisiei Europene să se întrevadă. Cu toate acestea, președintele s-a declarat săptămâna trecută mulțumit de felul cum se descurcă procurorii-șefi. Există însă un exemplu imediat despre falimentul justiției autohtone: cazul fraților Tate. Cercetați de patru ani în România pentru trafic de persoane, viol și spălare de bani, dosarele lor au ajuns la judecători, dar au fost trimise înapoi într-o schemă tradițională de tergiversare până la prescripția finală. Între timp, americanii i-au arestat. Există 59 de capete de acuzare împotriva lor. 

Sabina Fati - DW