Jumătate de coaliție călare pe jumătate de iepure șchiop

S-a întâmplat, din nou, ca de fiecare dată, iarăși și iarăși, să se schimbe schimbarea. Liderii noștri politici anulează, doar într-o zi, săptămâni și săptămâni de declarații despre unitate, credință, idealuri și demersuri comune, promisiuni de stabilitate și proiecte pentru ca tot românul să prospere. Se dovedesc toate, cum spunea odinioară Mateiu Caragiale, „mofturi și fasoane de curcă beată”, praf inutil pe tobele cam ponosite și jigărite puse la fiecare colț de stradă sub imaginea catindatului la primăria generală a Bucureștiului, fost comun, devenit „deocamdată”, actualmente retras din motive obscure și de teama unui foarte previzibil și rușinos eșec.

Asta e chiar de înțeles. Dar, dincolo de asta, apare evidentă problema de fond care nu este numai a actualei coaliții de guvernare, ci a întregii noastre societăți. Și este una extrem de gravă mai ales că începe să devină numitor comun al organizării și existenței clasei noastre politice. Se reconfirmă că, oricât de multe asigurări am primi și de la orice nivel ar veni ele, jocul politic rămâne perfect și total aleatoriu, fără criterii, fără actori credibili și dominat de soluții de conjunctură, luate sub presiunea clipei și conform unor raționamente legate strict d oportunitate imediată. Viziune pe termen mediu și lung, acțiune coordonată pentru a pitea fi realizate mari obiective economic și sociale garantate de un sprijin politic coerent, astea sunt, de acum, doar povești găunoase și fără relevanță.

E foarte grav pentru că problema existențială cu care se confruntă țara noastră, cel puțin în viziunea unor parteneri și aliați occidentali, este tocmai lipsa de previzibilitate a structurilor interne de decizie, chestiune care poate deveni vector fundamental de instabilitate în contextul de acum de care pot profita la maxim diverși actori statali și non-statali neprieteni.

Toți constructorii de mari sisteme politice au spus că nimic nu poate fi mai important decât  încrederea poporului în capacitatea conducătorilor săi și știința acestora de guvernare echilibrată și înțeleaptă, generatoare de asemenea soluții bine gândite și echilibrate care să reziste la testul timpului și să servească interesele națiunii.

În acest sens, vă rog să-mi permiteți să lecturați un mic fragment din cartea lui Lin Yutang „Înțelepciunea din China și India”:

Tsekung a pus o întrebare legată de guvernare, iar Confucius i-a răspuns:” Poporul trebuie să aibă suficientă mâncare; trebuie să existe o armată în număr suficient și mai trebuie să existe suficient de multă încredere a populați în conducătorii statului”.  „Dar dacă ar trebui să renunțați la unul dintre aceste trei obiective, atunci care ar fi acesta? – a întrebat Tsekung. Confucius a răspuns:” Aș renunța la armată”. „Și dacă ar trebui să renunțați și la alt obiectiv din cele două rămas?. „Mai degrabă aș continua fără mâncare suficientă pentru tot poporul. Au fost mulți morți la fiecare generați de când există omenire, dar o națiune nu poate exista fără încrederea în conducătorii săi”.

Până la urmă, fiecare dintre noi, în formula statului ideal, ar trebui să fie obligat să răspundă la asemenea dileme și să-și alcătuiască propria listă de priorități. Fie „pâine și circ”, soluția Imperiului Roman, fie aceasta a „Imperiului imobil” obsedat de lecțiile despre eficiența administrației publice. Ambele soluții au meritele lor confirmate de istorie. Noi avem din toate, pe rând sau de-a valma, fără discernământ și cu rezultatele care se văd.

Păcat, poate în episodul electoral viitor să fie mai bine! Oricum, mâțe vor mai rămâne pentru ca unii să fie prinși cu dânsele un sac, dar și o mulțime de ciori care, la ocazie, pot fi vopsite corespunzător întru convingerea electoratului.